Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.333/2008
Sedința publică din data de 07 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr.2011 din data de 12.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații, PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect anularea autorizației de construire nr.50/2007.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă avocat din cadrul Baroului C în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic A în reprezentarea intereselor intimatului Primarul comunei, cu delegațiile la dosar, lipsă fiind intimatul Consiliul Local al comunei și intimatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurentei depune în probațiune înscrisuri, reprezentând o parte din actele pe care instanța de fond trebuia să le solicite, în baza rolului activ.
Reprezentantul intimatului Primarul comunei depune la acest termen un înscris intitulat " note de ședință " însoțite de anexe, care se comunică cu reprezentanta recurentei.
Reprezentanții părților prezente arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei SRL solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, aceasta soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului, iar în subsidiar modificarea sentinței civile iar în urma rejudecării cauzei a se respinge acțiunea introductivă, cu cheltuieli de judecată.
Mai invocă prevederile art. 304 pct.5 Cod pr.civ. și anume lipsa încheierii de ședință din data de 12.10.2007, premergătoare hotărârii atacate, însă procedând la verificarea dosarului ( fila 126 dosar fond ),arată că renunță și nu mai susține acest motiv.
Se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond datorită faptului că aceasta a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, rezumându-se doar pe susținerile reclamantului și fără a dispune în virtutea rolului activ al instanței administrarea de probe.
Astfel, era obligată să-și exercite atribuțiile în mod activ si să își formeze convingerea cu privire la legalitatea sau nelegalitatea emiterii acutorizației, prin dispunerea efecturării unei expertize în construcții.
Instanța de fond a procedat la anularea autorizației de construire deși a fost emisă în concordanță cu dispoziițiile legale în materie, respectiv pârâtei i s-au eliberat două autorizații de construire pentru două imobile.
La întrebarea instanței declară că la fond nu a formulat cereri în probațiune deoarece cauza a fost luată la prima strigare și a rămas în pronunțare.
Este evident că reclamantul a reușit să inducă în eroare instanța de fond cu privire la emiterea acestui act însă nici instanța de fond nu a făcut suficiente demersuri să administreze probe prin care să verifice susținerile părții adverse.
În timpul dezbaterilor și susținerea de către reprezentanta recurentei, se prezintă în instanță și avocat din cadrul Baroului C cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor intimatului, care arată că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului, solicitând ca în baza considerentelor expuse și prin întâmpinare să se constate că acesta este nefondat, menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorar avocațial, sens în care se obligă ca până la terminarea dezbaterilor să depună dovada.
Nu este de acord cu susținerile recurentei deoarece certificatul de urbanism nr.508/2006 despre care recurenta susține că a stat la baza eliberării autorizației de construire nr.50/2007, se referă la imobilul înscris în CF 5207, iar autorizația a fost eliberată pentru imobilul înscris în CF nr.7112. Numărul de CF și numărul cadastral înscris în certificatul menționat sunt diferite de numerele CF și de numerele cadastrale înscrise în autorizația de construire nr.50/2007, ceea ce înseamnă că această autorizație a fost eliberată fără a exista un certificat de urbanism eliberat anterior ei pentru imobilul la care se referă.
Prin urmare o autorizație de construire eliberată fără a exista un certificat de urbanism este din lovită de nulitate absolută. Împrejurarea neconcordanței dintre certificatul nr.508/2006 și autorizația de construire nr.50/2007 confirmă în egală măsură caracterul ilegal a acestei autorizații și caracterul fraudulos al eliberării ei.
În fapt, recurenta a profitat de faptul că în toamna anului 2006 a mai construit în aceeași zonă încă 6 clădiri pentru locuințe colective, prevalându-se de certificatul de urbanism emis în acel scop, pentru a obține în mod fraudulos autorizația de construire nr.50/2007 în baza aceluiași certificat care a fost eliberat pentru un alt imobil.
Un alt aspect de nelegalitate a autorizației de construire atacate, constă în aceea că în dosarul cu documentația care a stat la baza emiterii autorizației, nici unul din înscrisurile pe care acel dosar le conține, nu poartă mențiunea obligatorie " vizat spre neschimbare ".
În concluzie, raportat la susținerile părții adverse, arată că la instanța de fond prezenta cauză a fost lăsată la a treia strigare, deoarece erau puține cauze fixate pe rolul instanței în acea zi, au fost trei termene de judecată și nu în ultimul rând nu s-a solicitat proba cu efectuarea unei expertize.
Reprezentantul pârâtului-intimat PRIMARUL COMUNEI solicită admiterea recursului, în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare
aceleiași instanțe, iar în subsidiar modificarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Cluj în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În susținere arată că atât certificatul nr.508/2007 cât și autorizația de construire nr.50/2007 privesc același teren, singura neconcordanță fiind rezultatul unor operațiuni de comasare și dezmembrare ale corpului de proprietate.
Ambele acte au fost emise cu respectarea prevederilor legale în vigoare
În replică, reprezentanta recurentei declară că la fond au fost doar două termene de judecată iar actul de comasare a fost efectuat după emiterea certificatului de urbanism.
În replică, reprezentantul intimatului-reclamant relevă că partajul și comasarea vizează luna noiembrie 2006, iar pârâta a înregistrat cererea în februarie 2007, deci primarul a avut cunoștință despre această împrejurare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2011 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Clujs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL și SC SRL și în consecință s-a dispus anularea autorizației de construire nr. 50 emisă la 20 iunie 2007 privind imobilul înscris în CF nr. 7112, precum și suspendarea efectelor acestei autorizații până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei SC SRL să oprească de îndată lucrările de construire efectuate în baza autorizației și s-a admis excepția lipsei plângerii prealabile privind certificatul de urbanism nr. 508/8 decembrie 2006, respingându-se petitul privind anularea acestuia.
Pârâții au fost obligați în solidar la plata sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că reclamantul este proprietarul imobilului aflat în vecinătatea proprietății pârâtei SC SRL pe care aceasta ridică două blocuri în baza autorizației de construire atacate.
Autorizația de construire atacată prevede autorizarea executării lucrărilor de construire asupra imobilului înscris în CF 7112, constituit în baza actului de comasare și parcelare autentificat de BNP cu nr. 1750/9 noiembrie 2006 și a documentației cadastrale, însă a fost emisă în baza certificatului de
urbanism nr. 508 din 8 decembrie 2006 care privea imobilul din CF 5207, imobil care nu mai există în prezent ca urmare a actului de comasare și parcelare menționat.
De asemenea, prima instanță a reținut că proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire privește toate imobilele vizate de autorizațiile de construire eliberate în urma unei cereri din 6 februarie 2007, fiind sub acest aspect necorespunzător, deoarece au fost emise șapte autorizații și nu doar una singură pentru construirea de locuințe colective, imobilele fiind distincte, fapt ce impunea întocmirea câte unui proiect pentru fiecare imobil ce se solicita a fi autorizat.
Împotriva acestei sentințe pârâta SC SRL a declarat recurs, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare pe considerentul că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că, prima instanță s-a rezumat în pronunțarea soluției doar pe susținerile reclamantului, fără a dispune, în baza principiului rolului activ administrarea de probe pentru a-și forma convingerea cu privire la starea de fapt și de drept reclamată.
În concret, se arată că se impunea dispunerea unei expertize în construcții care să verifice dacă autorizația în litigiu a fost emisă sau nu cu respectarea cerințelor legale în materie.
Cererea subsidiară a recurentei se bazează pe susținerea că autorizația de construire nr. 50/26 martie 2007 fost emisă în concordanță cu dispozițiile legale în materie.
Astfel, recurenta arată că a solicitat și i-au fost emise două autorizații de construire pentru două imobile în regim de înălțime și și nu două imobile, că distanța față de limita proprietății este de 6,57 și nu de 5 cum se susține eronat și că autorizația a fost emisă având la bază avizat conform legii și care reglementează amplasarea construcțiilor pe parcelă.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând în apărare că întreaga motivare a recursului constituie o sumă de enunțuri cu caracter general nefiind analizate la modul concret considerentele invocate de judecătorii fondului pentru fundamentarea dezlegării date pricinii, ori a vreunui argument prin care să încerce să demonstreze că cel puțin unul din aceste considerente este lipsit de suport probator sau de suport legal pe dispozițiile normative incidente în cauză.
În continuare, intimatul reiterează considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției pronunțate despre care afirmă că sunt legale.
Analizând recursul, curtea reține următoarele:
În raport de considerentele reținute de prima instanță în pronunțarea hotărârii atacate și care au fost mai sus menționate, motivele pe care recurenta își întemeiază cererea de recurs vizează două elemente: faptul că instanța de fond nu a făcut suficiente demersuri, încălcând astfel principiul rolului activ care o determina să administreze proba cu expertiza tehnică în construcții pentru a
demonstra netemeinicia susținerilor reclamantului și respectiv faptul că este evident din adresele -răspuns la sesizările reclamantului la forurile administrative că autorizația în litigiu a fost emisă cu respectarea tuturor normelor legale în vigoare.
Raportat la aceste aspecte care fac obiectul recursului, Curtea reține că rolul activ al instanței se circumscrie principiului disponibilității în procesul civil, iar pe de altă parte analizarea faptului că o autorizație se emite sau nu cu respectarea cerințelor legale în materie nu impune întotdeauna cu necesitate administrarea probei cu expertiza tehnico-științifică.
Astfel, după cum se poate observa din hotărârea atacată elementele avute în vedere de judecătorii fondului la pronunțarea soluției de anulare autorizației de construire nu au constat în analiza unor parametrii tehnici, de măsurători, evaluări etc. ci, aceste elemente vizează strict legalitatea actelor care au stat la baza emiterii actului administrativ atacat și care au condus la anularea acestuia din urmă fără a mai fi necesară analizarea aspectelor de ordin tehnic invocate prin acțiunea introductivă.
Or, prin recurs, recurenta nu aduce nici o critică considerentelor reținute de prima instanță sub aspectul menționat, prin care să invoce argumente cu puterea de a demonstra că aceste considerente sunt lipsite de suport probator în baza actelor dosarului sau de suport legal pe dispozițiile normative incidente în cauză.
Analizând însă sub toate aspectele hotărârea de primă instanță, conform art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține că aceasta este legală și că s-a reținut corect faptul că certificatul de urbanism nr. 508/8 decembrie 2006 care a stat eliberării autorizației de construire se referă la un alt imobil decât cel menționat în autorizația de construire atacată, din acest punct de vedere existând o neconcordanță, atât cu privire la numărul de, cât și la numărul cadastral.
De asemenea, este corectă și reținerea potrivit căreia, pentru fiecare imobil trebuia întocmit câte un proiect pentru autorizare de lucrări distinct, câtă vreme au fost emise șapte autorizații pentru construire de lucrări.
Pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991 de către autorizația de construire în litigiu, aceasta în mod legal a fost anulată.
Cât privește certificatul de urbanism nr. 508 din 8 decembrie 2006, legal a fost admisă excepția lipsei plângerii prealabile, care împiedică analizarea legalității emiterii acestuia, întrucât plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 6159 din 7 mai 2007 privește doar revocarea autorizației de construire nr. 50/2007.
Prin respingerea ca nefondat a recursului, în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, curtea va menține hotărârea atacată în întregul ei, respectiv și în ceea ce privește obligația pârâtei-recurente a de opri de îndată lucrările începute în baza autorizației anulate, suspendarea efectelor autorizației și modul de soluționare a cererii privind plata cheltuielilor de judecată, petite care au primit o soluționare legală, decurgând din soluția dată cererii principale.
În ceea ce privește cererea intimatului formulată în recurs pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta urmează a fi respinsă întrucât nu s-a făcut dovada ocazionării unor asemenea cheltuieli, chiar
dacă intimatul a fost reprezentat de avocat, prin nedepunerea la dosar a unei chitanțe justificative în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr.2011 din 12 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Respinge cererea intimatului pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
2 ex.
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
