Acțiune în constatare. Decizia 395/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.395/CA
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - ASOCIAȚIA DE - FILIALA JUDEȚEANĂ, cu sediul în T,-, -.A, parter, împotriva sentinței civile nr. 775/04.04.20908 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sect.1, MUNICIPIUL TTP RIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns în baza delegației depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de reclamantă care este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei conform chitanței nr. -/20.05.20008 și timbru judiciar de 0,15 lei. Asupra întâmpinării depusă la dosar de intimata pârâtă Asociația de din România.
Pentru intimata reclamantă arată că prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei recurente, nu mai susține această excepție având în vedere că a fost soluționată de instanța de fond.
Să se aprecieze de instanță dacă se impune comunicarea întâmpinării către recurentă.
Curtea deliberând constată că prin întâmpinarea formulată nu se invocă aspecte noi, apreciind ca nefiind utilă comunicarea întâmpinării.
Constată că nu mai sunt alte cereri formulate în cauză, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă Asociația de din România, solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, conform apărărilor din întâmpinarea formulată.
C RTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată inițial sub nr- la Judecătoria Tulcea, astfel cum a fost precizată, reclamanta Asociația de - Filiala Județeană T a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Asociația de din România, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local T pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că este proprietara bunului imobil, construcție situat în T, str. B nr.14,. 8,. A, parter, și constatarea nulității absolute a contractului de concesiune nr.G 1904/04.04.2007 încheiat între Consiliul Local al Municipiului T și Asociația de din România
În motivarea cererii a arătat reclamanta că scopul încheierii acestui contract este unul ilicit, pârâta Asociația de din România dorind deposedarea Filialei Județene a Asociației de T de acest spațiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 966 și urm. Cod civil.
Pârâta Asociația de din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că actul încheiat între pârâta Asociația de din România în calitate de proprietar al construcției și Consiliul local T în calitate de administrator al domeniului privat al statului este un contract valabil care respectă legislația în materie și îmbracă forma cerută de lege.
A mai arată pârâta că actul a cărui nulitate absolută se solicită a se constata are ca obiect terenul în suprafață de 43,18 mp situat în Municipiul T,- bloc. 8,. A, parter, a fost încheiat în baza Deciziei nr.187/09.06.1985 și a Legii 50/1991, iar pentru încheierea acestuia a făcut dovada că este proprietara construcției.
La termenul din 10.12.2007 instanța a invocat din oficiu excepția de necompetentă materială a Judecătoriei Tulcea raportat la obiectul cererii și disjungerea acestui capăt de cerere de cererea având ca obiect acțiune în constatare.
Potrivit art.1 pct.1 lit.d Cod proc. civilă tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara de cele date în competenta curților de apel.
Potrivit art. 66 din OUG 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri, se realizează potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, iar acțiunea în justiție se introduce la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.
Pe rolul Tribunalului Tulcea cauza a fost înregistrată după declinare sub nr-.
Pârâta Asociația de din România a depus la dosar note scrise și alte înscrisuri, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Reclamanta prin cererea depusă la fila 56 în dosar a invocat necompetența Tribunalului Tulcea în soluționarea cererii, solicitând trimiterea cauzei în vederea regulatorului de competență, introducerea în cauză a statului român prin Direcția Finanțelor Publice T în calitate de intervenientă forțată, care este adevăratul proprietar al terenului.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 775/4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive municipiului T prin Primar și s-a respins cererea formulată împotriva acestuia.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local T ca nefondată.
S-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea, ca nefondată.
S-a respins cererea privind introducerea în cauză a Statului Român prin T, ca nefondată.
S-a respins cererea formulată de reclamanta DE - FILIALA JUDEȚEANĂ T, împotriva pârâtelor - ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA B, MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL T ca nefondată
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate atât în perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul Judecătoriei Tulcea cât și a celor invocate după declinare în fața Tribunalului Tulcea, reținând următoarele;
- în ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a Municipiului T prin Primar a fost considerată întemeiată în raport de obiectul cererii care vizează constatarea nulității absolute a unui contract de concesiune încheiat între pârâta Asociația de din România și Consiliul Local T, Municipiul T prin Primar neavând nici o calitate în raporturile dintre părțile contractului.
-referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local T, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată deoarece pârâtul este parte în contractul de concesiune care face obiectul cererii în constatarea nulității absolute, în calitate de concedent și prin urmare excepția invocată a fost respinsă ca nefondată.
- asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Tulcea, invocată de reclamantă, instanța a reținut că este nefondată întrucât deși cererea pentru constatarea nulității absolute este accesorie acțiunii principale, aceasta vizează un contract de concesiune, regimul juridic al acestor acte administrative fiind reglementat prin OUG nr.54/2006 care stabilește procedura de soluționare a litigiilor în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de concesiune.
Astfel, potrivit disp. art.66 din ordonanță, aceste litigii se soluționează potrivit procedurii contenciosului administrativ, competența revenind în mod corespunzător tribunalului în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului, secția de contencios administrativ.
Si cererea pentru introducerea în cauză a Statului Român prin Direcția Finanțelor Publice T, în calitate de intervenientă forțată, a fost respinsă ca nefondată întrucât argumentele invocate în susținerea acestei cereri nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că între Consiliul Local T în calitate de concedent și Asociația de din România, în calitate de concesionar, a fost încheiat contractul de concesiune nr.G 1904/4 aprilie 2007, având ca obiect preluarea în concesiune a unei suprafețe de teren de 43,18 mp, situat în T,-, bloc 8,.A, parter cu destinația de spațiu comercial.
Durata concesionării s-a stabilit la un termen de 10 ani începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Suprafața de teren concesionată este aferentă spațiului construcție deținut de pârâta Asociația de din România în baza Convenției încheiată la 27 mai 1985 cu Întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă T care a realizat acest spațiu în beneficiul pârâtei.
Lucrarea a fost recepționată conform procesului verbal de recepție din data de 30 iunie 1985, iar construcția a fost achitată integral din fondurile pârâtei ca titular de investiție, fiind înregistrată în patrimoniul acesteia conform înscrisurilor depuse (anexele 1 - 5).
Tot în aceeași perioadă s-a transmis pârâtei în folosință cota parte din terenul aferent spațiului, iar taxele aferente acestuia, respectiv impozitul pentru clădire și taxa de folosință pentru teren au fost achitate de pârâtă prin intermediul filialei sau a SC SRL constituită la nivelul municipiului T, pentru, așa cum se menționează în conținutul chitanțelor.
Contractul a cărui anulare se cere a fost încheiat în anul 2007 în baza Deciziei nr.187/1985 și a Legii 50/1991, concesionarul având calitatea de proprietar al construcției.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.966 Cod civil, invocând lipsa unei cauze licite cu ocazia încheierii contractului, însă nu a administrat nici un fel de dovezi în sensul dispozițiilor legale invocate în susținerea acțiunii.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că, contractul a cărui anulare se cere a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și în forma cerută de lege, concesionarul având calitatea de proprietar al construcției aflate pe suprafața de teren concesionată.
Potrivit disp.art.46 și 47 din Statutul Asociației de din România, aceasta este unic proprietar al patrimoniului format din totalitatea bunurilor mobile și imobile existente în evidența contabilă a asociației, patrimoniul asociației este unic, distinct și indivizibil și nu poate fi împărțit între membrii organizației, spațiile din patrimoniul său fiind transmise cu titlu gratuit în administrarea și folosința societăților comerciale la care asociația este acționară sau asociată, sau a filialelor județene.
De asemenea, potrivit art.18 din Legea apiculturii nr.89/1998 Asociația de din România are personalitate juridică și patrimoniu și își desfășoară activitatea potrivit reglementărilor în vigoare și statutului său.
De asemenea, s-a reținut și incidența dispozițiilor art.19 al.2 din lege conform cărora bunurile imobile ale asociației sunt indivizibile și nu pot fi împărțite între membrii organizației sau între organizațiile asociate.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Asociația de - Filiala Județeană T criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
- greșit tribunalul a reținut că nu a fost dovedită cererea, preluând susținerile pârâtei cu privire la calitatea de proprietară a construcției în condițiile în care recurenta face dovada cu înscrisuri că imobilul a fost edificat pentru ea, taxele și impozitele fiind achitate în numele său și nu al pârâtei,
- încheierea contractului de concesiune a avut loc cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.219/1998 deoarece nu s-a ținut o licitație legală prealabilă, nu s-a ținut cont de faptul că anterior acestui contract recurenta a solicitat pârâtei închirierea terenului.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
În susținerea recursului recurenta a depus înscrisuri cu care înțelege să facă dovada proprietății imobilului.
Pârâta legal citată a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, solicitând respingerea recursului. În fața instanței de recurs pârâta prin reprezentant, a înțeles să nu mai susțină excepția invocată motivat de faptul că a fost soluționată de tribunal iar împotriva hotărârii nu a formulat recurs.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului astfel cum a fost precizat de reclamantă îl constituie cererea de constatare a nulității absolute a contractului de concesiune nr.G 1904/4.04.2007 încheiat între Consiliul Local T în calitate de concedent și Asociația de din România, în calitate de concesionar, având ca obiect preluarea în concesiune a unei suprafețe de teren de 43,18 mp, situat în T,-, bloc 8,.A, parter cu destinația de spațiu comercial.
Durata concesionării s-a stabilit la un termen de 10 ani începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Suprafața de teren concesionată este aferentă spațiului construcție deținut de pârâta Asociația de din România în baza Convenției încheiată la 27 mai 1985 cu Întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă T care a realizat acest spațiu în beneficiul pârâtei.
Contractul a fost încheiat sub imperiul OUG nr.54/2006 în timp Legea nr.219/1998 a fost abrogată începând cu data de 30 iunie 2006 prin OUG nr.34/2006 astfel că orice critică bazată pe dispozițiile acestui act normativ este neîntemeiată atât timp cât condițiile de legalitate se examinează în raport cu normele juridice sub imperiul cărora a luat ființă actul.
Potrivit art.1 al.2 din OUG nr.54/2006 "contractul de concesiune de bunuri proprietate publică, denumit în continuare contract de concesiune, este acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acționează pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevențe."
Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică, română ori străină.
Conform art.3 din OUG nr.54/2006 "fac obiectul contractului de concesiune bunurile care sunt proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, potrivitConstituțieiși reglementărilor legale privind proprietatea publică."
Din perspectiva normelor menționate curtea reține că nu există vreo încălcare a unor dispoziții imperative care să atragă nulitatea contractului de concesiune astfel că soluția tribunalului este legală.
Celelalte aspecte vizând calitatea de proprietar al uneia sau alteia dintre părți cade în sarcina instanței de drept civil, nicidecum a instanței de contencios administrativ care a avut spre examinare eventuale încălcări ale unor norme imperative, cu ocazia încheierii contractului de concesiune, care ar atrage nulitatea absolută a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - ASOCIAȚIA DE - FILIALA JUDEȚEANĂ, cu sediul în T,-, -.A, parter, împotriva sentinței civile nr. 775/04.04.20908 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA, cu sediul în B,-, sect.1, MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.)
Red.dec.jud. /16.10.2008
2 ex.
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
