Acțiune în constatare. Sentința 422/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.422
Ședința publică din 03.12.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale B, având ca obiect acțiune în constatare.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.11.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 11.05.2009, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că și-a îndeplinit întocmai atribuțiile cu ocazia aducerii la îndeplinire a ordinului 1962/1990 la data de 05.12.1990 privind trecerea în rezervă a Mr..
In motivare se arată că, în fapt, la sfârșitul anului 1990, prin avizarea favorabilă și înaintarea Raportului nr. S 3466/04.12.1990 cu propunerea de trecere în rezervă a Mr., reclamantul în calitate de comandant al Diviziei 18 e din T, a adus la îndeplinire măsura dispusă, nesăvârșind în acest fel nici o ilegalitate sau abuz.
În acest sens s-a adus la îndeplinire Ordinul nr. 1962 al Ministrului Apărării Naționale din 05.12.1990 care dispunea: "în baza articolului 47, litera "i" din Statutul corpului ofițerilor, în baza prezentului ordin, maiorul (Ge.), șef al geniului la "", se trece în rezervă, prin aplicarea articolului 43, litera "i" din același statut"
Reclamantul arată că a dus la îndeplinire o măsură statutară și nu o măsură disciplinară. Măsura statutară este prevăzută de Statutul Corpului () art. 43 lit. i, aprobat prin nr. 1177 din 04.10.1965, care dispune: "Ofițerii activi pot fi trecuți în rezervă: când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale;"
Pentru a se adopta măsura trecerii în rezervă a maiorului s-a avut în vedere adresa nr. 4242 din 22.11.1990 prin care s-a solicitat Comandantului Unității Militare 01185 T, ca urmare a neparticipării la convocarea șefului geniului 01024 să pună în vedere șefului geniului mr. ca până la data de 03.12.1990 să prezinte la 01024 planul asigurării genistice, date și propuneri cu calcule justificative și rezolvarea exercițiilor tehnice - măsuri pe care însă nu a înțeles să le aducă la îndeplinire.
Reclamantul arată că sentința civilă nr. 648/CA/25.10.2005 a Tribunalului Timiș, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 66/R/26.01.2006 a Curții de Apel Timișoara, hotărâri judecătorești ce nu au autoritate de lucru judecat față de reclamant, raportat la faptul că acesta nu a avut nici o calitate procesuală, nefiind citat nici cel puțin în calitate de martor - calitate procesuală pasivă având doar Ministerul Apărării - în mod eronat se reține faptul că măsura dispusă împotriva mr. a fost o măsură disciplinară.
Mai arată faptul că măsurile disciplinare sunt prevăzute în Regulamentul Disciplinei Militare () - Pedepsele disciplinare ce se pot aplica militarilor - art. 51: " li se pot aplica următoarele pedepse disciplinare: mustrare verbală; arestul cu îndeplinirea serviciului - până la 10 zile; arest în arestul garnizoanei: ofițerilor inferior - până la 10 zile, iar ofițerilor superiori - până la 5 zile., coloneilor (căpitanilor de rangul 1), comandanților de mari unități, locțiitorilor acestora și comandanților de regimente (similare) nu li se aplică pedepsele disciplinare cu arest.", astfel că măsura "trecerii în rezervă" nu figurează printre măsurile disciplinare.
Pe cale de consecință, metodologia prevăzută la art. 63-65 din privind aducerea la cunoștință a sancțiunilor (măsurilor) disciplinare nu se aplică măsurii trecerii în rezervă, care este o măsură statutară și dispune de o reglementare distinctă.
Măsurile disciplinare pentru funcția de comandant de divizie erau stabilite la art. 60 din și nu se solicită nici o aprobare pentru aplicarea lor, în timp ce măsura statutară de trecere în rezervă intră în competența Ministrului apărării naționale.
În nu este instituită obligația aducerii la cunoștință a ordinului de trecere în rezervă, însă ofițerul a luat la cunoștință în scris prin semnarea ordinului de zi pe unitate din data de 06.12.1990. În calitatea de șef al geniului în regiment, era obligat să citească și să semneze de luare la cunoștință ordinul de zi pe unitate.
Pentru toate aceste considerente reiterează solicitarea ca prin sentința ce se va pronunța să se constatate faptul că și-a îndeplinit întocmai atribuțiile cu ocazia aducerii la îndeplinire a ordinului 1962/1990 la data de 05.12.1990 privind trecerea în rezervă a Mr..
Reclamantul a depus la dosar, în copie, Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 1962 din 05.12.1990, adresa nr. 4242/20.11.1990 emisă de Comandantul Unității Militare 01024 și înregistrată la Unitatea Militară nr. 01185 T sub nr. 1365 din 22.11.1990, extras din Regulamentul Disciplinei Militare, extras din Statutul Corpului.
Pentru termenul din data de 25.06.2009, reclamantul a formulat note scrise prin care arată că înțelege să indice temeiul de drept al acțiunii ce formează obiectul dosarului mai sus menționat ca fiind dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art. 8 alin. 1 teza finală din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 51-75 din Regulamentul Disciplinei Militare și art. 43-48 din Statutul Corpului Forțelor Armate.
Arată că prin acțiunea promovată a solicitat să se constate că și-a îndeplinit întocmai atribuțiile cu ocazia aducerii la îndeplinire a ordinului 1962/1990 la data de 05.12.1990 privind trecerea în rezervă a Mr..
Prin adresa înaintată Ministerului Apărării Naționale a solicitat să se prezinte punctul de vedere în legătură cu faptul că a dus la îndeplinire ordinului 1962/1990 la data de 05.12.1990 privind trecerea în rezervă a Mr.. Solicită să se constatate faptul că în termenul legal de 30 de zile nu s-a comunicat nici un răspuns acestei solicitări, condiții în care reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii mai sus menționată, raportat la aspectele menționate în motivarea sentinței civile nr. 648/CA pronunțată la data de 25.10.2005 în dosarul nr. 2806/CA/2005 al Tribunalului Timiș și deciziei civile nr. 66/R pronunțată la data de 26.01.2006 în dosarul nr. 12450/CA/2005 al Curții de Apel Timișoara.
A arătat astfel că la sfârșitul anului 1990, prin avizarea favorabilă și înaintarea Raportului nr. S 3466/04.12.1990 cu propunerea de trecere în rezervă a Mr., reclamantul, în calitate de comandant al Diviziei 18 e din T, a adus la îndeplinire măsura dispusă, nesăvârșind în acest fel nici o ilegalitate sau abuz.
In acest sens s-a adus la îndeplinire Ordinul nr. 1962 al Ministrului Apărării Naționale din 05.12.1990 care dispunea: "în baza articolului 47, litera "i" din Statutul corpului ofițerilor, în baza prezentului ordin, maiorul (Ge.), șef al geniului la "", se trece în rezervă, prin aplicarea articolului 43, litera "i" din același statut."
Reclamantul arată că a dus la îndeplinire o măsură statutară și nu o măsură disciplinară.
Solicită să se constate faptul că se aduce atingere unui drept subiectiv - respectiv dreptului la o bună reputație și dreptului la imagine. În acest sens arată faptul că prin cele două hotărâri judecătorești mai sus menționate se aduc grave acuze reclamantului cu privire la modalitatea în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu privire la obiectul acțiunii în acele dosare, iar Ministerul Apărării Naționale, parte în acel proces, nu a procedat la apărarea imaginii sale și nu a produs probe, deși era obligat să procedeze în acest sens, reclamantul nefiind parte în proces.
Pentru termenul din 10.09.2009, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare.
În motivare se invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii raportat la prevederile art.111 Cod procedură civilă.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
Pârâtul consideră că cererea este cel puțin neclară, reclamantul solicitând să se constate că la sfârșitul anului 1990, prin avizarea favorabilă a raportului nr. 3466/1990 privind propunerea de trecere în rezervă a numitului, domnia sa, în calitate de comandant ierarhic superior al celui care a înaintat propunerea, a adus la îndeplinire măsura dispusă fără a comite o ilegalitate sau un abuz. In același timp, se susține că în felul acesta s-a adus la îndeplinire Ordinul 1962/1990 prin care persoana indicată mai sus a fost trecută în rezervă, numai că, acest act nici nu era emis.
Pârâtul arată că trebuie făcută o distincție clară între etapa premergătoare trecerii petentului în rezervă și perioada ulterioară emiterii ordinului MC 1962.
Astfel, avizarea favorabilă a propunerii privind trecerea în rezervă a ofițerului nu înseamnă, în nici un caz, aducerea la îndeplinire a ordinului MC 1962, care nu exista. Propunerea a fost adoptată de comandantul unității în care activa și înaintată spre aprobare ministrului apărării naționale, eșalonul competent să dispună trecerea în rezervă a ofițerilor, cel care a emis ordinul MC 1962/1990. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sent.648/CA/25.10.2005 și dec.66/R/26.01.2006) s-a constatat nelegalitatea acelei măsuri, evident și a actelor prealabile lui. Avizarea de către fiecare eșalon ierarhic a raportului respectiv, reprezintă o aprobare a cererii, dar și o verificare a îndeplinirii condițiilor de legalitate și oportunitate. In consecință, răspunderea pentru măsura adoptată și a consecințelor acesteia aparține tuturor celor care au participat la elaborarea sa.
Tocmai de aceea, răspunderea persoanelor prevăzute în decizia de imputare a fost angajată, în special pentru propunerea, aprobarea propunerii și, pe baza ei, emiterea unui act administrativ ilegal.
În ceea ce privește măsurile ulterioare adoptării ordinului, pârâtul susține că relevanță are doar modalitatea de comunicare a sa, realizată prin citirea ordinului în fața trupei adunate, demers despre care instanțele de contencios au reținut că nu satisface exigența comunicării actului.
Față de referirile la natura măsurii adoptate și obligațiile comandanților decurgând din caracterul acesteia - sancțiune disciplinară sau măsură administrativă, toate aspectele precizate în cererea de față au făcut și obiectul apărării pârâtului în dosarul, fiind înlăturate. Într-adevăr, pentru comiterea unor abateri disciplinare se pot aplica sancțiuni disciplinare sau se poate adopta măsura trecerii în rezervă. însă, și într-un caz și în celălalt, abaterile trebuie dovedite și cercetate iar, în hotărârile respective, instanțele au reținut că nu s-a făcut dovada abaterilor disciplinare. Mai mult, arată pârâtul, susținerea sa din acel dosar (identică cu cea a reclamantului) privind trecerea în rezervă direct prin ordin al ministrului (conform Statutului corpului ofițerilor) și nu la propunerea consiliului de onoare, motiv pentru care art. 96 din cu următorul conținut: "Sancțiunile prevăzute la art.95 rămân definitive la data când au hotărât cei în drept și se comunică celor în cauză, individual sau în adunarea militarilor cu grade și funcții egale sau mai mari decât cel sancționat" nu era aplicabil, a fost considerată o modalitate de justificare a unei măsuri abuzive luate împotriva reclamantului de atunci, căruia nu i s-a dat posibilitatea de a se apăra.
În cauza, prima instanță a analizat și stabilit încălcarea normelor imperative referitoare la trecerea în rezervă ca sancțiune disciplinară aplicată petentului, cu motivarea însușită de instanța de recurs că, prin eludarea procedurii obligatorii și emiterea unui ordin nelegal, drepturile reclamantului au fost grav încălcate, fiind comis un abuz care nu putea fi înlăturat altfel decât prin anularea ordinului contestat și repunerea în situația anterioară. atribuțiilor de serviciu - motivul care a stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, ar fi trebuit dovedită prin actele consiliului de onoare sau în alt mod. Reaua credință a ministerului în raport cu drepturile legitime ale d-lui apare cu claritate din faptul că, așa cum rezultă din raportul întocmit în acel moment, i s-au imputat, de fapt, atitudini care au deranjat conducerea de atunci: participarea la activități, încercarea de a răspândi idei, acuzații la adresa conducerii armatei etc.
Pârâtul mai arată că s-a reținut caracterul prea și gravitatea măsurii aplicate, deși puteau fi aplicate alte sancțiuni disciplinare mai puțin grave, mai ales că, în acel an reclamantul a fost avansat în grad și recompensat cu sume bănești.
Se arată că dl. susține că acele hotărâri nu au autoritate de lucru judecat față de domnia sa, nefiind parte în dosar. Însă, constatarea nelegalității unor acte juridice reprezintă, indirect și o stabilire a încălcării legii și vinovăției celor care au participat la emiterea lor; actul nelegal a fost emis de Ministerul Apărării Naționale dar, în raport cu acel act, "Ministerul Apărării erau cei care l-au elaborat și emis", inclusiv dl.. Consideră că hotărârile amintite au autoritate de lucru judecat față de toate persoanele care au semnat raportul cu propunerea de trecere în rezervă. Chiar dacă se are în vedere relativitatea efectelor hotărârii judecătorești (față de persoanele care nu au fost părți în dosar), hotărârile respective - în ceea ce privește constatările și dispozițiile instanțelor - au intrat în puterea lucrului judecat, aspectele astfel reținute fiind opozabile tuturor, fără a mai exista posibilitatea contestării.
În concluzie, arată pârâtul, faptul că prin cele două hotărâri judecătorești la care s-a referit se "aduc grave acuze reclamantului privitor la activitatea sa și modul de îndeplinire a atribuțiunilor de serviciu", după cum menționează în acțiune, nu poate fi imputat Ministerului Apărării, instanța verificând actele emise în 1990.
În probațiune, pârâtul depune la dosar Sent. nr. 648/CA/ 25.10.2005 și dec. nr.66/R/26.01.2006, raportul nr. 3466/1990 privind propunerea de trecere în rezervă a numitului, decizia de imputare nr.859/28.08.2007, acțiunea în contencios și precizarea acțiunii formulate la Tribunalul București.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii în raport de disp. Art. 111. pr. Civilă și art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de pârât, instanța o va admite ca fiind întemeiată și va respinge astfel acțiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Recunoașterea sau după caz realizarea dreptului ori a interesului legitim, a căror vătămare a invocă reclamantul prin acțiunea formulată în temeiul art. 1 din Lg. Nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt condiționate de existența unui act administrativ tipic sau asimilat, sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Art. 2 alin. (1) litera i din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată, cu modificările și completările ulterioare, definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile".
Astfel, pe calea acțiunii în contencios administrativ poate fi atacat doar actul administrativ ce vatămă persoana într-un drept ori într-un interes legitim al său, precum și nesoluționarea în termenul legal a unei cererii și nicidecum nu se pot soluționa anumite cererii ce sunt reglementate de alte dispoziții legale.
În speță, reclamantul solicită să se constate faptul că și-a îndeplinit întocmai atribuțiile cu ocazia aducerii la îndeplinire a ordinului 1962/1990 la data de 05.12.1990 privind trecerea în rezervă a Mr..
Prin adresa emisă pârâtului la aceiași dată cu introducerea acțiunii, reclamantul solicită același lucru, aspecte ce exced legii contenciosului administrativ, întrucât acțiunea în constatare este reglementată de dispozițiile art. 111. pr. Civilă, dispoziții ce vin în contradicție cu dispozițiile legii contenciosului administrativ.
Calitatea de autoritate publică a pârâtului nu este suficientă pentru a califica obiectul prezentei acțiunii ca fiind de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./28.12.2009
Tehnored./.28.12.2009
Ex.2/SM- Emis 2 comunicări
.- -, Str. a --a nr. 74 B, jud.
. - Ministerul Apărării Naționale B ---5, sector 5
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
