Anulare act administrativ . Sentința 423/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.423
Ședința publică din 03.12.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea în acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local, jud. C-S, având ca obiect nelegalitate act administrativ.
Procedură completă.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței reclamantul și pârâtul Consiliul Local au depus concluzii scrise precum și un set de înscrisuri.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.11.2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 01.06.2009, reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Local, jud. C-S, a solicitat să se constate prin excepție ca nelegală si lovită de nulitate HG nr. 532 / 2002 cu Anexa nr.11 prin care în mod eronat a fost validata HOTĂRÎRE CONSILIULUI LOCAL din 27 aprilie 2001.
Reclamantul arată că a luat la cunoștință despre hotărârea consiliului local la data de 9 martie 2009, prin care a fost trecut ca făcând parte din domeniul public apartamentul pe care îl deține în Blocul de locuințe numit al specialiștilor, precum și acest Bloc cu nr. 127 /B din localitatea BANIA Jud. C-
In consecință solicită ca excepția de nelegalitate invocata față de HG și Hotărîrea Consiliului Local, ambele mai sus amintite, să fie admisă întrucât consideră că în mod flagrant au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 213 /1998 art. 1 si 3 al. 1 si b4 cu disp. art. 7 prin trecerea ilegală și lipsind utilitatea publică și interesul public prin trecerea ca fiind domeniu public a apartamentelor de locuit printre care și apartamentul său pe care îl deține si îl utilizează pe baza unui Contract de închiriere legal încheiat cu PRIMĂRIA COMUNEI Jud. C-S în calitate de administrator al amintit, mai ales că trecerea locuințelor din blocul amintit s-a făcut cu încălcarea termenului legal pentru constituirea domeniului public al Comunei, prevăzut de Legea nr.213/1998.
Reclamantul arată că pentru apartamentul în care locuiește cu contract de închiriere încă din anul 1991 formulat legal cerere pentru a-l cumpăra, cerere care în mod vădit tendențios nu a fost discutată în Consiliul Local.
Prin această poziție a Consiliului Local al Comunei, deși legile nr. 61/1990 și 85 /1992 permit cumpărarea de către chiriași în primul rând a acestor apartamente, i s-a îngrădit dreptul de a beneficia de posibilitatea legala de a cumpăra apartamentul pe care îl deține în chirie, mai ales că pe lângă faptul ca cele solicitate nu au fost discutate în consiliu, nu i s-a comunicat nici-un răspuns oficial.
Solicită să se constate că trecerea în domeniu public al locuințelor din blocul amintit a fost făcută cu încălcarea disp. art.3 al.4 din Legea nr. 213/1998 modificată prin OUG nr. 206/2000 șl prin Legea nr. 713 / 2001 și Legea nr.241/2003 în sensul că bunurile care se trec în domeniul public se impune a fi de uz și interes public și conf. disp. art. 7 al.1 din Legea nr.213 /1998 trecerea bunurilor în domeniul public să se facă pentru o cauză de utilitate publică, condiție neîndeplinită în prezenta cauză.
De altfel Legea nr. 213 /1998 în punctul III din Anexă stabilește că domeniul public este alcătuit printre altele în privința spatiilor locative numai din locuințe sociale, din care apartamentele din blocul amintit nu fac parte inclusiv apartamentul reclamantului.
Așa zisa trecere în domeniul public a apartamentelor din blocul menționat a fost făcută fără nici-o justificare șl în lipsa unei cauze de utilitate publica ori de interes public.
Reclamantul arată că, lipsind cauza de utilitate publică ori de interes public trecerea din domeniul privat în domeniul public al blocului de locuințe mai sus amintit s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. 1 si 4 si ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, ceea ce justifică pe deplin temeinicia invocării excepției de nelegalitate a nr.HG 532/2002 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 541 bis din 24 iulie 2002, prin care se atestă bunurile din domeniul public, cuprinse în anexa nr. 11 - bunurilor ce aparțin domeniului public si al Comunei, anexă în care la nr.crt. 4 Cod de clasificare 1.6.1. figurează, -pecialiști (Post Politie si locuințe) din care Bloc de Specialiști, din care face parte si apartamentul pentru locuit al reclamantului cu nr. 2. conform contractelor de închiriere cu nr. 538/02 iulie 1991 primul contract, nr. 352/30 mai 1996 al doilea contract si Actul Adițional cu nr. 1652 din 25.04.2008, făcut la contractul cu nr. 352/30 mai 1996.
De asemenea, reclamantul mai arată că, Primăria Comunei în mod nelegal a solicitat la Oficiul de cadastru la data de 17.03.2008 trecerea în domeniul public a de Specialiști din (Post Politie si locuințe) așa cum rezultă din Extrasul de carte funciara cu nr. 574 din 17.03.2008 și din încheierea cu nr. 5483/21.02.2008, trecerea imobilului înscris în cu nr. 574-Reșița, s-a făcut tot în baza Cu HG nr. 532/2002, din domeniul privat în domeniul public al Comunei, nefiind justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public, încălcându-se dispozițiile Legii nr. 213/1998 art. 7, alin. 1, lit.
Reclamantul mai precizează că, Consiliul Local și Primăria prin reprezentanții lor nici nu au amintit ca apartamentele pentru locuit chiriași din blocul menționat fac parte din domeniul public, susținându-se la început că sunt locuințe, iar apoi s-a susținut că sunt locuințe de intervenție, întrucât în blocul în cauză, la parter într-un apartament, a fost amenajat Postul de Poliție, mai mult chiar se emite și Hotărârea Consiliului Local cu nr. 31 din 25 mai 2006, unde se specifică caracterul de locuință de intervenție a apartamentului ocupat de către reclamant, însă aceasta hotărâre a fost anulată prin decizia civilă nr.341 din 26 aprilie 2006 Curții de APEL TIMIȘOARA.
Față de cele de mai sus reclamantul solicită ca instanța să constate întemeiată excepția de nelegalitate a Cu HG nr. 532/2002 cu Anexa nr. 11 prin care in mod eronat a fost validată Hotărârea Consiliului cu nr. 10/27.04.2001, existând cu adevărat fondul excepției de nelegalitate, al acestor hotărâri, lipsind existența unei cauze de utilitate publică sau de interes public, a bunului în litigiu ce a fost trecut în mod nelegal în domeniul public încălcându-se dispozițiile legale ale Legii cu nr. 213/1998 privind cauza de utilitate publică.
In susținerea celor solicitate reclamantul invocă dispozițiile legale amintite cu dispozițiile legilor 61/1990,85/1992 și 112/1995 actualizate prin nr.OG 40/1999 republicată în septembrie 2006 și nr.OG 68 din 13 septembrie 2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Local, față de solicitările reclamantului, în esență, arată că Legea nr. 213/1998 considerată a fi încălcată, prevede la al.(4) al art. 3 că "Domeniul public al comunelor, al orașelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean"; prin urmare pct. III din anexă nu este limitativ, lăsând la aprecierea autorității publice locale declararea bunurilor considerate de interes public local, motiv pentru care, pe fond solicită respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.
În ceea ce privește petitul din precizarea de acțiune referitor la anularea hotărârii consiliului local, pârâtul invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel ca instanță de fond, solicitând declinarea competenței către instanța competentă, potrivit prevederilor art. 10 al. (1) prima teză, din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare și prevederile art. 2 pct. 1 lit. "d" din Codul d e Procedură Civilă.
Pentru termenul din 10.09.2009, pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare.
În motivare, invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea nelegalității HG nr.532/2002, Anexa 11, poz.4. și, sub un alt aspect, consideră că prezenta excepție de nelegalitate nu poate fi primită, în sensul înlăturării aplicării dispozițiilor art.4 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În situația în care instanța va respinge excepțiile mai sus invocate, pârâtul invocă excepția lipsei procedurii prealabile imperativ prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 și excepția tardivității introducerii acțiunii față de dispozițiile art.11 alin.2 și 5 din aceeași lege.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că Hotărârea Guvernului nr.532/2002 a fost adoptată conform prevederilor art.107 din Constituția României (în forma anterioară republicării) și ale art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat, la acea dată, de Ministerul Administrației Publice, organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe în domeniul administrației publice locale.
Emiterea actului s-a realizat cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000, republicată, precum și a celor prevăzute de Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, în vigoare la acea dată. Proiectul actului administrativ a fost contrasemnat, respectiv avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia (Prefectul județului și Președintele consiliului județean, cât și de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției) astfel cum reiese din Nota de fundamentare.
Potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului. astfel întocmite au fost însușite prin hotărâri de către consiliile locale, respectiv de către Consiliul Județean C-S, fiind întrunite astfel condițiile prevăzute de lege pentru atestarea, prin hotărâre de Guvern, a apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau local, după caz.
Inventarierea bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei, realizată în conformitate cu procedura stabilită de lege, a fost însușită de către Consiliului local prin Hotărârea nr.10/27.04.2001.
Însă, arată că prin hotărârea de Guvern, și nici prin hotărârile autorităților publice locale, nu se delimitează proprietatea unităților administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale/județene stabilesc doar regimul juridic diferențiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu privire la bunurile lor, voința juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau județean aparținând, deci, autorităților locale. Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietății publice diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ-teritoriale.
Hotărârile consiliului local/județean sunt acte administrative, de sine stătătoare, emise de o autoritate a administrației publice locale și în anexele cărora au fost cuprinse, anterior, bunurile de interes local sau județean. Actele autorităților administrației publice locale sunt aduse la cunoștință publică (prin afișare în locuri autorizate și prin publicare într-un cotidian local de mare tiraj) în condițiile prevăzute de art.81 din Legea nr.24/2000, republicată și de Legea nr.215/2001, republicată și pot fi contestate în fața instanțelor judecătorești competente.
Autorul cererii de chemare în judecată, consideră că emiterea HG nr.532/2002 s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.213/1999, fără a exista o cauză de utilitate publică sau interes public pentru ca imobilul în care locuiește să fie inclus în domeniul public al comunei.
Imobilul în discuție figurează la poz.4 din Anexa nr. ll la hotărâre ca "Bloc specialiști - Post Poliție și locuințe). Reclamantul ocupă în acest imobil apartamentul nr.127B, în baza unui contract de închiriere nr.538/02.07.1991 și a actelor adiționale ulterioare încheiate cu Primăria comunei. Prin includerea în domeniul public al acestui imobil, reclamantul susține că i s-a îngrădit dreptul de a cumpăra locuința, fiind îndreptățit conform legislației în vigoare.
Potrivit art. l din Legea nr.213/1998, dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivii legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public. De altfel, aceleași dispoziții se regăsesc și în art.136 din Constituție, republicată. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr.213/1998 (Lista Anexă pct. III) cu cele ale Hotărârii Guvernului nr.548/1999 (Anexa nr.1) reiese că un obiectiv de natura celui în discuție a fost în mod corect inventariat ca aparținând domeniului public de interes local.
Fiind în discuție titlul cu care unitatea administrativ-teritorială (în speță, comuna ) deține imobilul în discuție, consideră că cenzurarea valabilității acestuia este de competența instanțelor de drept comun și excede cadrului procesual dedus judecății; instanța de contencios administrativ este competentă să aprecieze legalitatea unui act administrativ numai sub aspectul respectării dispozițiilor legale în vigoare la momentul emiterii lui și a normelor e competență conferite de lege emitentului, cum de altfel dispune și art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Raportat la motivele invocate în susținerea acțiunii și față de situația juridică a imobilului în discuție atât la data inventarierii, respectiv atestării acestora în domeniul public local cât și la data formulării acțiunii, consideră că actul administrativ contestat nu a adus vreo vătămare în drepturi reclamantului și nici nu a încălcat, la momentul emiterii, dispozițiile legale incidente în materie.
Față de cele arătate, solicită respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Față de capătul de cerere privind constatarea nelegalității HCL nr.10/2001, invocă lipsa calității procesuale pasive a Guvernului, în condițiile în care, în înțelesul dispozițiilor art.2 alin.1 lit. b) și c) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Guvernul nu este emitentul actului contestat, ci Consiliul Local ca autoritate deliberativă a administrației publice locale, iar hotărârile consiliului local sunt acte administrative, de sine stătătoare, emise de o autoritate a administrației publice locale și pot fi cenzurate în contradictoriu cu emitentul acestora.
Cu privire la competența de soluționare a acestui capăt de cerere, întrucât așa cum a arătat, este în discuție un act administrativ emis de o autoritate locală, apreciază că soluționarea acestuia este de competența tribunalului, care, potrivit art.2 alin.1 lit. d) Cod proc. civ. judecă, în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
În aceste condiții, apreciază că se impune disjungerea prezentului capăt de cerere și declinarea, spre competentă soluționare, către Tribunalul C-
In susținerea apărărilor depune Nota de Fundamentare, ca act ce a stat la baza emiterii Hotărârii Guvernului 532/2002.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel ca instanță de fond, în analizarea excepției de nelegalitate a hotărârii consiliului local, excepție invocată de pârâții și Guvernul României, instanța o va respinge ce nefondată, considerând că, competența de soluționarea a acestui capăt de cerere aparține tot Curții de Apel, întrucât acest petit este accesoriu petitului principal din acțiunea reclamantului, iar conform art. 17. pr. Civilă,cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea nelegalității HG nr. 532/2002, Anexa 11, poz.4. în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, excepții invocate de pârâtul Guvernul României, instanța le va respinge ca nefondate, întrucât excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral cu caracter individual, poate forma obiectul unei cereri directe și separate, contrar celor afirmate de pârât, nefiind obligatorie existența pe rolul instanțelor judecătorești a unui proces distinct în care să se invoce excepția de nelegalitate.
În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, instanța constată că reclamantul a făcut dovada îndepliniri acestei procedurii, conform înscrisurilor aflate la filele 59-62 din dosar, astfel că instanța va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâtul Guvernul României.
Analizând excepția tardivității introducerii acțiunii față de dispozițiile art.11 alin. 2 și 5 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de pârâtul Guvernul României, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât disp. Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementează,Excepția de nelegalitate stipulează că,(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Cu privire la fondul excepției de nelegalitate, instanța constată că această excepție de nelegalitate, invocată de reclamant are ca obiect nelegalitatea anexei nr. 11, nr. crt. 4 cod de clasificare 1.6.1 (bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe) din nr.HG 532 publicată în nr. 541 bis din 24 iulie 2002, precum și nr.10 din 27.04.2001, în ceea ce privește bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe.
Instanța constată că Anexa nr. 11 la Hotărârea de Guvern nr. 541 bis din 24 iulie 2002 stabilește inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei.
Conform nr. crt. 4 cod de clasificare 1.6.1 din Anexa nr. 11 la Hotărârea de Guvern nr. 541 bis din 24 iulie 2002- astfel cum rezultă din copia anexei respective, atașată la fila 8 dosar - s-a dispus trecerea din domeniul privat în domeniul public al județului C-S, a imobilului bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe.
Astfel cum rezultă din copia Cărții Funciare nr. 574 atașată la fila 11 din dosar asupra imobilului bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe, proprietarul imobilului este Comuna - Domeniul Public, cu drept de administrare în favoarea al Comunei.
În examinarea legalității trecerii în domeniul public al bunului respectiv, conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență nr. 206/2000, prin Legea nr. 713/2001 și prin Legea nr. 241/2003, " domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean", iar potrivit art. 8 alin. 1 din aceeași lege, "trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului B ori a consiliului local."
Dar această trecere în domeniul public trebuie să fie justificată de un interes public. Astfel, art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 prevede că " domeniul public al comunelor, al orașelor si al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă si din alte bunuride uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean."
În același sens, art. 1 din Legea nr. 213/1998 stipulează că "dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public".
De asemenea, art. 3 alin. (1) din același act normativ prevede că "domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și dinorice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor,sunt de uz sau de interes publicși sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.
Totodată, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, enumerând modurile de dobândire a proprietății publice, prevede, la litera e), că "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
Așadar, legea nu definește noțiunile de uz sau de interes public, nici noțiunea de cauză de utilitate publică.
Din reglementările citate rezultă, însă, că există o diferență calitativă între bunurile care fac parte din domeniul privat și cele care fac parte din domeniul public al Statului Român sau al unităților administrativ teritoriale, această diferență constând în aceea că bunurile care fac parte din domeniul public"sunt de uz sau de interes public".
În încercarea de a determina categoriile de bunuri care"sunt de uz sau de interes public", instanța constată că punctul III din Anexa la Legea nr. 213/1998 enumeră, exemplificativ o serie de bunuri care alcătuiesc domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor
Conform punctului III din Anexa la Legea nr. 213/1998 "domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;
4. rețelele de alimentare cu apă, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;
8. bogățiile de orice natură ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;
9. terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orășenești și comunale".
Din această enumerare exemplificativă rezultă că fac parte din domeniul public acele bunuri care reprezintă sau încorporează valori destinate a fi folosite în interes public, direct sau prin intermediul unui serviciu public.
Instanța constată că nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern nr. 532 și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, atașată la filele 78-80 dosar, nu rezultă care sunt împrejurările care au determinat calificarea specialiști (Post Poliție și locuințe) ca fiind de uz sau de interes public.
De asemenea, nici din cuprinsul Hotărârii de Guvern și nici din cuprinsul notei de fundamentare a acestui act normativ, nu rezultă care este cauza de utilitate publică în temeiul căreia s-a apreciat că se impune trecerea blocului respectiv din domeniul privat în domeniul public al județului C-
Instanța reamintește că, potrivit art. 7 alin. 1 litera e) din Legea nr. 213/1998, "dreptul de proprietate publică se dobândește:
e)prin trecerea unor bunuri din domeniul privatal statului sau al unităților administrativ-teritorialeîn domeniul publical acestora,pentru cauză de utilitate publică".
Instanța observă că interesul public care a determinat trecerea în domeniul public a imobilului nu a fost probat, câtă vreme nu s-a făcut o referire la împrejurările care justifică această măsură.
În consecință, instanța consideră că trecerea imobilului Bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe), din domeniul privat în domeniul public al județului C-S nu a fost justificată de existența unei cauze de utilitate publică sau de un interes public.
În absența cauzei de utilitate publică sau a interesului public, această trecere a bunului în litigiu în domeniul public al județului C-S s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 1, art. 3 alin. 1 și 4, și ale art. 7 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția de nelegalitate invocată de reclamant și va constata nelegalitatea anexei nr. 11, nr. crt. 4 cod de clasificare 1.6.1 (bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe) din nr.HG 532 publicată în nr. 541 bis din 24 iulie 2002, privind atestarea domeniului public al județului C-S, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul C-
De asemenea, instanța va constata nelegalitatea nr.10 din 27.04.2001, în ceea ce privește bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe, care se referă la trecerea în domeniul public a aceluiași imobil.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea petitului având ca obiect excepție nelegalitate, excepție invocată de pârâtul.
Respinge excepțiile inadmisibilității, lipsei procedurii administrative prealabile și tardivității, excepții invocate de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.
Admite excepția de nelegalitate, declarată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CONSILIUL LOCAL.
Constată nelegală anexa nr. 11, nr. crt. 4 cod de clasificare 1.6.1 (bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe) din nr.HG 532 publicată în nr. 541 bis din 24 iulie 2002, precum și nr.10 din 27.04.2001, în ceea ce privește bloc specialiști - Post Poliție și Locuințe.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./28.12.2009
Tehnored./.28.12.2009
Ex.2/SM- Emis 3 comunicări
. - Comuna,. 2. Jud. C-
. Guvernul României - B, P-ța -, nr. 1, sector.1
.Consiliul Local,localitatea, jud. S -
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu
