Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Încheierea 22/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIERE CIVILĂ NR. 22/2009
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 și a Ordinului nr. 3864/06.05.2009 emis de, formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, reprezentantul pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 22.06.2009, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și () a depus la dosar întâmpinare, iar la data de 29.06.2009, același pârât a depus la dosar note de ședință. De asemenea, la data de 30.06, respectiv 02.07.2009, pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare. La data de 01.07, respectiv 02.07.2009, reclamantul a depus la dosar o precizare a excepției de neconstituționalitate iar la data de 02.07.2009, reclamantul a depus la dosar și note de ședință.
Reclamantul arată că înțelege să invoce prevederile art. 10 din contractul de management, cu referire la condițiile de suspendare a contractului, precum și prevederile Legii nr. 554/2004, care prevăd faptul că parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie.
Curtea învederează reclamantului faptul că discuția poartă asupra inadmisibilității cererii de suspendare a ordonanței de urgență, iar procedura și competențele sunt prevăzute de către lege și nu de părți și procedează la comunicarea cu părțile a actelor depuse la dosar.
Reclamantul arată că înțelege să învoce în susținerea cererii de suspendare practica Curții de Apel Galați, precum și a Curții de APEL CLUJ, în speță cazuistica dosarelor cu nr-, respectiv -, a acestei instanțe.
Curtea pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, în ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 3864/06.05.2009 a.
Reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, în ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 3864/06.05.2009 a.
Curtea pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, în ceea ce privește cererea de suspendare a nr.OUG 37/2009.
Reclamantul arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul pârâtului lasă la aprecierea instanței.
Curtea învederează părților faptul că urmează să se pronunțe asupra acestor două excepții la momentul pronunțării asupra fondului cererii de suspendare și pune în discuția părților natura sau caracterul funcției de inspector general școlar.
Reclamantul arată că, în calitate de inspector școlar general, stabilirea acestui aspect nu influențează suspendarea ordinului ministrului care poate face obiectul unei asemenea cereri, iar punerea în executare a ordinului nu are relevanță, în condițiile în care în locul său nu a fost numită o altă persoană, ci a fost desemnată provizoriu o persoană pe această funcție, motiv pentru care apreciază că contractul său de management este valabil și ca efect, cererea sa este întemeiată.
Apreciază că persoana delegată în funcția de inspector general școlar nu poate substitui contractul încheiat de către el cu ministrul.
Curtea pune în discuție reclamantului finalitatea demersului cererii de suspendare, în condițiile în care ordinul ministrului s-a executat.
Reclamantul arată că în situația admiterii cererii de suspendare, contractul său ar reîncepe/continua, prin repunerea sa în funcție, motiv pentru care susține cererea de suspendare.
Curtea învederează reclamantului faptul că premisa cererii de suspendare a ordinului ministrului este aceea că ordinul încă se execută.
Reclamantul arată că nu a primit nici preaviz.
Reprezentantul pârâtului arată că ministrul a stabilit că funcția de inspector general școlar nu este o funcție publică, sens în care apreciază că instanța competentă este Curtea de APEL CLUJ, Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal. Apreciază că - în condițiile în care ordinul ministrului a fost pus în executare și în locul reclamantului a fost desemnată o altă persoană - cererea de suspendare a ordinului este rămasă fără obiect.
Reclamantul învederează și componenta politică a contenciosului său, precizând că s-a procedat de către ministru la înlocuirea din funcție a acelor inspectori școlari generali care nu făceau parte din cele două partide din coaliția aflată la guvernare. Arată că nici măcar una din cele 8 condiții de suspendare a contractului de management nu a fost îndeplinită, motiv pentru care solicită admiterea cererii de suspendare a nr.OUG 37/2009 și a Ordinului nr. 3864/06.05.2009 a, cu cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea deplasării B - C-N și retur, cerere pe care urmează aoj ustifica cu bonul de carburant pe care îl va depune la dosar până la terminarea dezbaterilor.
Reprezentantul pârâtului arată că în ceea ce privește cererea de suspendare aa O UG nr. 37/2009 înțelege să lase la aprecierea instanței, iar în ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului nr. 3864/06.05.2009, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, precizând că, în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă nu este îndeplinită și raportat la lipsa incidenței condițiilor referitoare la admisibilitatea cererii de suspendare - cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 10 iunie 2009 și formulată de reclamantul chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării și B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 privim unele măsuri de Îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 264 din 22.IV.2009; anularea actului prin care a fost eliberat din funcție și i-au încetat raporturile de serviciu, respectiv Ordinul nr. 3864/6.05.2009 emis de, repunerea reclamantului în funcția deținută, cu plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de le data încetării raporturilor de serviciu până la data reintegrării efective și suspendarea executării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 264 din 22.IV.2009 și a actului prin care a fost eliberat din funcție/i-au încetat raporturile de serviciu, până la soluționare, definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că, are funcția de inspector general școlar la BN, numit în funcție prin nr. 3832/5.05.2008 și că urmare ordinului atacat a fost eliberat din această funcție.
De asemenea, la finalul expunerii motivelor de fapt și de drept ale acțiunii în contencios administrativ reclamantul reiterează cererea de suspendare a executării Ordonanței de urgență și a Ordinului de eliberare din funcție.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 iunie 2009, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și B, invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii în anulare și a cererii de suspendare a Ordonanței de urgență, arătându-se că procedura prevăzută la art. 9 din Legea nr. 554/2004 este incompatibilă cu astfel de cereri.
În ceea ce privește cererea de suspendare a Ordinului de eliberare din funcție pârâtul invocă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile care se constituie și într-o condiție prealabilă a suspendării executării actului administrativ.
Pe fondul cererilor de suspendare pârâtul susține că reclamantul nu a argumentat aceste solicitări.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 iunie 2009, pârâtul Guvernul României a solicitat excepția lipsei calității procesuale pasive față de obiectul cererii de suspendare a celor două acte. Având în vedere că instanța urmează a se pronunța la acest moment procesual exclusiv asupra cererii de suspendare, nu se va mai reda și argumentația pe fond a întâmpinării Guvernului.
Examinând cererea de suspendare, Curtea reține următoarele:
Obiectul cererii de suspendare este format din două acte: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37 din 22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 264 din 22 aprilie 2009 și Ordinul nr. 3864 din 6 mai 2005 emis de.
1. În ceea ce privește suspendarea executării Ordonanței de urgență, Curtea din oficiu a pus în discuție excepția de inadmisibilitatea a unei astfel de cereri raportată nu numai la procedura de ansamblu a art. 9 dar și la procedura de suspendare a actelor administrative prevăzută la art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Jurisdicția judiciară de contencios administrativ are competența conform dispozițiilor legale mai sus evocată să dispună suspendarea executării exclusiv a actelor administrativ nu și a altor acte.
Or, ordonanța de urgență nu are natura juridică a unui act administrativ ci are natura juridică a unui act administrativ normativ cu forță legislativă fiind adoptat în temeiul dispozițiilor art. 115 din Constituția României de către Guvern ca putere executivă dar în baza delegării legislative permisă de Legea fundamentală.
Având un atare efect, ordonanța de urgență poate fi suspendată exclusiv de emitentul acesteia, de către Parlament conform procedurii de aprobare a acesteia sau de către Curtea Constituțională pe calea mecanismului excepției de neconstituționalitate dacă decide că ordonanța în întregul ei este neconstituțională (art. 147 din Constituția României). De aceea, Curtea va admite excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 și ca o consecință va respinge ca atare cererea de suspendare.
2. Raportat la cererea de suspendare a executării Ordinului emis de, Curtea reține că Guvernul nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu această autoritate administrativă este autorul actului. Așa fiind, în temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. se va admite excepția iar cererea va fi respinsă ca atare.
3. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării Ordinului emis de în raport cu autorul actului, Curtea reține că dat fiind faptul că actul administrativ a fost în întregime executat acesta nu mai este susceptibil de a fi executat în continuare, fiind astfel epuizat.
În context Curtea mai analizează și excepția cu titlu de fine de neprimire a imposibilității soluționării pe fond a cererii de suspendare pe considerentul că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă.
Curtea notează că acțiunea de fond a reclamantului este grefată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care reglementează o procedură de contencios special prin care persoanele ce se pretind vătămate prin ordonanțe ale Guvernului pot solicita despăgubiri, anularea actelor emise în baza ordonanțelor precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative (art. 9 alin. 5 din Legea nr. 554/2004).
Or, într-o astfel de situație este incident art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 conform căruia, între altele, în situația acțiunilor care privesc cereri ale persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Drept urmare, chiar dacă cererea de suspendare ar avea ca fundamentare dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiția plângerii prealabile nu este necesar a fi îndeplinită. Curtea notează că cererea de față este formulată pe dispozițiile art. 158 din aceeași lege, care nu mai leagă ca o condiție prealabilă îndeplinirea procedurii prealabile ci doar proba că a fost intentată o acțiune în anulare a actului administrativ ceea ce în speță s-a dovedit.
Revenind la chestiune de fond a cererii de suspendare, Curtea reține că pârâtul a pus în aplicare dispozițiile Ordinului contestat iar reclamantul prezent personal a confirmat această stare de fapt.
Astfel fiind, Curtea urmează a analiza, excepția referitoare la lipsa de obiect, apreciind că, raportat la specificul procedurii instituite de prev. art. 15 din Legea nr. 554/2004 și la efectele pe care le produce o eventuală admitere a acesteia, este respectată ordinea de prioritate dezvoltată în doctrină, pe baza prev. art. 137 alin. 1.pr.civ.
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta, respectiv în condițiile art. 14 alin. 1 și respectiv ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, regula fiind executarea actului administrativ emis.
O altă condiție prealabilă și intrinsecă a admisibilității acestei cereri este însă existența unui obiect, înțeles ca fiind protecția unui drept sau a unui interes pentru realizarea cărora calea justiției este obligatorie, respectiv pretenția concretă invocată de către reclamant.
Acest obiect trebuie să fie determinat sau determinabil, licit și posibil, în sensul în care să existe un drept sau interes actual a cărui ocrotire să fie necesară pe cale judiciară.
Actele administrative sunt executorii din oficiu și prin ele însele, iar datorită acestui specific, devine necesară suspendarea lor, atunci când sunt contestate din punct de vedere al legalității și sub condiția ca executarea lor să fie de natură a provoca o pagubă.
Pe de altă parte, punerea în executare a actului administrativ presupune efectuarea tuturor demersurilor necesare în vederea aducerii la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în acesta.
Actele administrative, la fel ca cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte cu executare imediată, a căror punere în aplicare se produce într-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat, în timp.
Cu alte cuvinte, specificul procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.
Așa cum s-a relevat în precedent, în ceea cel privește pe reclamant, actul a fost executat, prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, actul fiind epuizat.
Nu poate fi reținută apărarea invocată de către reclamant, în ceea ce privește faptul că cererea nu ar lipsită de obiect pe motiv că efectele actului se produc în timp, prin reducerea lunară a cuantumului drepturilor salariale ce i se cuvin, deoarece Curtea consideră că aceste alegații sunt legate, mai degrabă, de chestiunea existenței unei pagube iminente în patrimoniul reclamantului, iar nu de suspendarea executării actulșui respectiv.
Astfel, eventuala reducere a salariului încasat de către reclamant nu reprezintă un scop în sine al actului, neexistând, în acest sens, nicio dispoziție dată de către emitent, ci poate fi reținut doar ca un efect colateral.
Cu alte cuvinte, punerea în executare a actului nu se realizează, în nici un fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.
În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare. De altfel, a susține că un act juridic cu executareuno ictunu poate produce efecte în timp este o contradicție în termeni.
Pentru a dispune în sensul respingerii acțiunii, ca urmare a admiterii excepției lipsei de obiect, Curtea a luat în considerare și faptul că o eventuală soluție de suspendare nu i-ar profita reclamantului în nici un fel, la acest moment, deoarece ar fi o dispoziție ce nu ar putea fi pusă în executare de către autoritatea emitentă, raportat și la împlinirea termenului prev. de art. IV alin. 1 din OUG nr. 37/2009. Așa fiind, pentru ipoteza suspendării pe cale judiciară a actului administrativ contestat, reclamantul nu ar putea urmări nici un folos practic.
Și este așa, deoarece reclamantul urmărește, în esență, repunerea sa în funcția publică deținută anterior, ceea ce echivalează nu cu o suspendare a executării, ci cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja, ipoteză care nu intră sub incidența prev. art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci în cazul funcționarilor în general intră sub incidența prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.
Așa fiind, în temeiul art. 15 alin. 1 rap. la art. 9 din Legea nr. 554/2004 Curtea urmează a respinge ca fără obiect cererea formulată de reclamant privind suspendarea executării Ordinului nr. 3864 din 6 mai 2009 emis de pârâtul.
4. Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată se va respinge ca nefiind fondată de vreme ce nu s-a stabilit că în urma judecării cererii de suspendare pârâții au căzut în pretenții și astfel acestora nu li se poate reține nicio culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D I PUNE:
1.Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI în ceea ce privește cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 3864/06.05.2009 emis de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
2.Respinge ca fără obiect cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 3864/06.05.2009, formulată de petentul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
3. Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării OUG nr. 37/2009 formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMANIEI și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /Dact.
5 ex./16.07.2009
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur
