Alte cereri. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 125/CA
Ședința publică de la 16 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1059/ca din 28.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, lipsă fiind intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că prin serviciul de registratură al instanței intimatul Ministerul Administrației și Internelor a înaintat punctul de vedere al pârâtei I, cu privire la aspectele puse în discuția părților din oficiu.
Interpelat fiind, recurentul nu solicită termen pentru a lua la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat instanța acordă cuvântul recurentului în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, consideră că în mod eronat instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți și a respins ca neîntemeiată cererea sa de repunere în termenul de prescripție extinctivă.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele expuse și dezvoltate oral, în cererea de recurs.
Instanța, constatând încheiate dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 1059/CA/28.11.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului de Poliție al Județului I, invocată prin întâmpinare.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de repunere în termenul de prescripție extinctivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales la sediul Secției Regionale de Poliție Transporturi I, B-dul. - nr. 28 în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și Inspectoratul de Poliție al Județului I, cu sediul în I, str. - nr. 6, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A reținut instanța de fond că reclamantul este ofițer de poliție, și a activat în perioada 01.07.2003-01.20.2005 în cadrul I, conform adeverinței depuse la dosar. Ca atare, date fiind raporturile de serviciu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului I pe parcursul anului 2004, perioada pentru care reclamantul pretinde drepturi salariale, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliție al județului I este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, în baza dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă
Pretențiile reclamantului, constând în obligarea pârâților la plata sporului de 30% de risc și pericol deosebit nediminuat cu 10% vizează perioada 01.02.2004 - 31.12.2004, iar acțiune a fost formulată de acesta la 12. 09.2008.
Or, instanța a constatat că reclamantul a introdus acțiunea cu depășirea termenului de prescripție general de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din nr. 167/1958 coroborat cu art. 166 alin. 1 din Codul muncii. Împrejurarea că reclamantul a fost omis de către colegii săi polițiști atunci când aceștia au introdus acțiunea având același obiect cu cel al prezentei cauze, nu se circumscrie în sfera împrejurărilor care întrerup/suspendă cursul prescripției extinctive.
De asemenea, cererea reclamantului de a fi repus în termenul de prescripție extinctivă a fost respinsă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, respectiv nedovedind reclamantul motivele justificate pentru care a depășit termenul de prescripție de 3 ani.
Pentru aceste motive, instanța a respins acțiunea reclamantului ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât cererea sa de repunere în termen a fost eronat respinsă, atât timp cât acțiunea colegilor săi a fost promovată de sindicatul ce funcționează în instituție, și a și fost câștigată în dosarul -. Omiterea sa din cuprinsul acțiunii sindicatului a fost doar o eroare, însă aceasta nu-l poate împiedica a-și valorifica și singur acest drept salarial, instanța trebuind să aibă în vedere faptul că nu au cunoscut această eroare, nefiind citat în dosarul -, însă raportat comunicării hotărârii din acest dosar colegilor săi, se află în termenul de promovare a acțiunii.
Consideră recurentul că nici excepția tardivității nu trebuie admisă în cauză, pentru motivele sus-evocate, dreptul unui funcționar public de a solicita în instanță un drept salarial fiind imprescriptibil, ca și dreptul de a-i fi menționat acest drept în carnetul de muncă, în condițiile în care exista o recunoaștere a angajatului privind plata acestui spor salarial, din moment ce în cursul litigiului MIRA solicitat tuturor instituțiilor din țară, identificarea sumelor necesare achitării lui.
Solicită, așadar, casarea sentinței de fond și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.
Intimatul prin întâmpinare consideră soluția de fond ca fiind legală și temeinică, acțiunea reclamantului fiind introdusă cu depășirea termenului general de 3 ani de prescripție.
Curtea, verificând probatorul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în argumentarea susținerii sale din recurs, privind eronata respingere a cererii de repunere în termenul de promovare a unei acțiuni în justiție, reclamantul își invocă în realitate propria culpă, de a nu fi manifestat vigilență în urmărirea litigiului promovat de sindicatul din care făcut parte situație ce nu poate conduce la aplicarea instituției repunerii în termenul de prescripție, prevăzut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, ce se referă la "cazuri bine justificate".
Corect a reținut instanța de fond și faptul că această împrejurare nu era de natură nici a conduce la întâmpinarea/suspendarea cursului prescripției dreptului la acțiune, Curtea neputând primi susținerea recurentului privitoare la caracterul imprescriptibil a dreptului funcționarului public de a solicita drepturi de natură salarială. Ori, acordarea / neacordarea unui spor salarial,în baza unui act normativ intervenit în cursul derulării raportului de serviciu al unui funcționar public, își are izvorul într-un act administrativ/omisiunea emiterii actului administrativ în care să se concretizeze dreptul salarial respectiv, pe care reclamantul îl putea contesta/solicita angajatorul să procedeze la emiterea lui, în condițiile de procedură prevăzute de Legea nr. 188/1999, coroborată cu Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu respectarea termenelor incidente, iar nu oricând, cum se pretinde prin cererea de recurs.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză reclamantul a solicitat drepturile salariale respective doar pentru o fracțiune de timp determinată - 1.02.2004 - 31.12.2004, cu depășirea și a termenului general de prescripție de 3 ani, așa încât Curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 1059/CA/08 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de recurs, promovată de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1059/CA/28.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.04.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
