Alte cereri. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.128/CA
Ședința publică de la 25 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN T, cu sediul în Municipiul T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1955/CA/01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în M,-, județul T, intimat-pârât MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR - B, sector 6,-, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, socotindu-se lămurită în conformitate cu disp. art. 150 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că recurenta solicită judecata cauzei în lipsă, conf. art.242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă cauza în pronunțare.
C RTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1955/ca/1.11.2007 Tribunalului Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, fiind obligați pârâții la plata către reclamant a sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța de fond că a fost învestită cu cererea reclamantului prin care acesta a solicitat să-i fie acordat sporul prevăzut de dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003, actualizat cu rata inflației.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că are calitate de funcționar public, cu statut special - polițist la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și detașat la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor oraș M, județul
Conform art.6 din OG 38/30.01.2003, aprobată prin Legea nr-.353/2003 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, acest drept fiindu-i suspendat pentru anul 2005 în baza art.2 al.1 din Ordonanța de Urgență nr.118/28 noiembrie 2004.
A apreciat reclamantul că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
A considera altfel, s-ar contraveni art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea dreptului omului și al libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de fidelitate, iar ulterior a fost suspendată aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în anul 2005 deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în anul 2005 pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Reclamantul a susținut că astfel s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statutul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive și face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Având în vedere aceste considerente și practica judiciară concretizată, la nivel superior, prin Decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul a solicitat să admită acțiunea așa cum fost formulată.
Pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât dreptul la sporul de fidelitate a fost suspendat pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, prin art.2 al.1 din OUG 118/2004, astfel încât disp. art.6 din OG 38/2003 nu puteau produce efecte juridice.
De asemenea, s-a mai susținut prin întâmpinare că, urmare acestei situații, în bugetul aprobat Ministerului Administrației și Internelor în anul 2005, nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, acordarea acestui drept, făcându-se în limita fondurilor bugetare aprobate anual, conform prevederilor art.57 din ordonanță.
La data de 28 septembrie 2007, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, să fie obligat chematul în garanție să vireze sumele la plata cărora va fi obligată pârâta.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special de polițist la Inspectoratul pentru Evidența Persoanelor și detașat la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, oraș M, județul
Conform art.6 din OG 38/30 ianuarie 2003 privind salarizarea și alte drepturi de fidelitate aprobate prin Legea nr.353/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin Ordin al Ministrului de Interne.
În baza acestor dispoziții legale și în funcție de perioada de timp în care și-a desfășurat activitatea în instanțele din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, reclamantul beneficiază de un spor de fidelitate din salariul de bază pentru perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2005.
Exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate în anul 2005 fost suspendat prin disp. art.2 alin.1 din OUG 118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale, personalului Ministerului Administrației și Internelor, aprobate prin Legea 28/2005, însă începând cu data de 1 ianuarie 2006, s-a reluat acordarea acestui drept salarial.
La expirarea duratei de suspendare a sporului de fidelitate, pârâții nu au luat măsuri privind plata voluntară a sumelor restante reprezentând acest drept salarial, a cărei plată a fost suspendată în anul 2005.
Suspendarea exercițiului dreptului de a încasa sporul de fidelitate prin OUG 118/2004 nu echivalează cu stingerea dreptului, arătând ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Acestea au fost considerentele avute în vedere de instanța de fond pentru a admite acțiunea reclamantului, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor și Economiei.
Împotriva sentinței civile nr. 1955/CA/1.11.2007 a Tribunalului Tulceaa formulat recurs intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatara sa, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei sale prin prisma dispozițiilor legii 500/2004, interpretată eronat în accepțiunea recurentului, întrucât elaborarea bugetului unei instituții publice presupune un cumul de activități supuse cenzurii Parlamentului.
În esență, a reliefat recurentul că hotărârea judecătorească a cărei reformare o solicită adaugă la lege, fapt ce trimite dispozitivul acesteia în sfera netemeiniciei și nelegalității.
În drept nu s-a indicat temeiul juridic al cererii de recurs.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate instanța reține că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
în garanție a recurentului reprezintă o formă de intervenție forțată ce își găsește rațiunea în această materie pe principiile bugetare ce guvernează atribuțiile ordonatorilor principali de credite în relațiile de coordonare cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, potrivit prevederilor art. art. 34 din Legea 500/2002 " ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivitart. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate, urmând ca în caz de divergență să hotărască Guvernul.
Este cert că din acest mecanism al constituirii unui buget rolul Ministerului Finanțelor și Economiei este esențial în a aproba fondurile necesare pentru efectiva aducere la îndeplinire a unor hotărâri judecătorești, fiind cel abilitat ca, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, să întocmească proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În aplicarea acestor dispoziții legale cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, recurentul fiind cel care, în virtutea prerogativelor sale conferite de Legea 500/2002, are aptitudinea de a aproba proiectele bugetare în cuprinsul cărora este necesar a se include sumele stabilite prin titluri executorii spre a fi acordate intimatului reclamant.
Pentru aceste considerente va fi menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1955/ca/1.11.2007 a Tribunalului Tulcea prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN T, cu sediul în Municipiul T,- Bis, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1955/CA/01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în M,-, județul T, intimat-pârât MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - sector 1, nr.1A, INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR - B, sector 6,-, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27 februarie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud.
2ex/11.03.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
