Alte cereri. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.127/CA
Ședința publică de la 25 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de reclamanții,,reprezentanți de SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, cu sediul în- A, împotriva sentinței civile nr. 1934/CA/01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, cu sediul în T,-A, jud. T, INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenții - reclamanți prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.47/ 2008 și dl. - lider de sindicat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, depune la dosar împuternicirii avocațială nr. 47/2008, învederând instanței că reprezintă cei 26 reclamanți, toți membri ai Sindicatului Salariaților din Direcția Județeană de Statistică În susținerea motivelor de recurs depune practică judiciară în materie, respectiv decizia nr.1055/R/25.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș; sentința civilă nr. 1830/2007 pronunțată de Tribunalul Harghita și sentința civilă nr.69/2008 a Tribunalului Suceava.
Instanța dispune consemnarea în citativ a celor 26 de reclamanți membri ai Sindicatului Salariaților din Direcția Județeană de Statistică
Recurenții-reclamanți prin avocat arată că nu au alte cereri de formulat, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Având cuvântul, pentru recurenții-reclamanți avocat, critică sentința civilă nr.1934/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pentru motive de nelegalitate prin prisma motivelor de recurs. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe cale de consecință obligarea pârâților în solidar să plătească drepturile salariale, reprezentând tichete de masă conform Legii nr.142/1998, calculate pe perioada 2004- 2007, actualizate la rata inflației, la momentul plății. În susținerea recursului arată că în practica judiciară aceste drepturi au fost acordate salariaților Direcției Județene de Statistică H, și citează din considerentele sentința civilă nr.1830/2007 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 1785/96.2007.
Instanța, lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat în contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanții,,reprezentați de Sindicatul Salariaților din Direcția Județeană de Statistică T, au chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană de Statistică, pârât Institutul Național de Statistică, pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, și chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, începând din luna ianuarie 2004, și pentru anii 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație, până la data efectuării plății, precum și obligarea pârâților la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că se înscriu în categoria de salariat din sectorul bugetar, existând salariați în diferite domenii din cadrul sectorului bugetar care beneficiază de tichete de masă, situație în care se creează o discriminare între salariații din domeniul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 412 alin. 2, art. 53 din constituție, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, art. 41 din convenția europeană a drepturilor omului.
Reclamanții mai susțin că, în calitate de salariați funcționari publici la o instituție bugetară au dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară, sub forma tichetelor de masă, angajatorul fiind obligat să solicite alocarea fondurilor necesare în acest scop.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri din care rezultă calitatea de funcționari publici în cadrul instituției pârâte.
Pârâta Institutul Național de Statistică - Baf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, invocând excepția lipsei procedurii prealabile, a calității procesuale pasive întrucât reclamanții sunt salariați ai Direcției Județene de Statistică precum și excepția lipsei timbrajului.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii întrucât instituțiile publice sunt finanțate de la buget, iar în bugetul de stat, pe anul 2004, 2005, 2006, bugetele instituțiilor publice nu prevăd sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Institutul Național de Statistică a formulat și cerere de chemare în garanție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca în cazul în care s-ar admite acțiunea să fie obligată chemata în garanție să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate.
Prin sentința civilă nr.1934/CA/01.11.2007 Tribunalul Tulcea - Secția contencios administrativ a respins excepțiile ca nefondate și a respins acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție ca nefonată.
Pentru a pronunța în acest sens Tribunlaul T, examinând actele și lucrările dosarului în raport de probele administrate în cauză, a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției de Statistică T, subordonată Institutului Național de Statistică -
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome, și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Legea nr. 142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
Nu se poate susține că, prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Referitor la excepțiile invocate, instanța constată că acestea nu sunt întemeiate, în cauză fiind achitată taxa de timbru corespunzătoare iar procedura prealabilă nefiind necesară într-o astfel de cauză în care dreptul părților derivă din lege, legea nu prevede posibilitatea acordării dreptului la tichete de masă în situația salariaților din domeniul bugetar în lipsa existenței în bugetul instituției a fondurilor necesare cu această destinație, astfel că nu există posibilitatea formulării în prealabil a unei astfel de cereri.
Împotiva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Au susținut recurenții, în esență, că acordarea tichetelor de masă constituie o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă al salariaților constând în desfășurarea activității în condiții optime, întrucât vizează asigurarea hranei zilnice sub forma unei alocații, în condițiile în care angajatorul nu poate oferi salariaților la locul de muncă anumite condiții pentru ca aceștia să-și poată procura hrana zilnică direct de la locul de muncă.
Acordarea tichetelor în funcție de voința angajatorului, prin includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială a reclamanților, neexistând nici o dovadă că o astfel de restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
Mai mult, se creează o situație discriminatorie față de alți salariați care beneficiază de acest drept, fiind încălcate dispozițiilor art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauza dedudă judecății au fost invocate ca temei juridic al acțiunii formulate disp.Legii nr.142/1998 act normativ care în art.1 alin.1 și 2 stipulează următoarele următoarele:
"Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori."
Curtea reține, raportat la textul de lege mai sus enunțat faptul că instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile legii privind tichetele de masă reținând că acordarea lor nu constituie pe de o parte o obligație pentru angajator iar pe de altă parte nu este decăt o simplă facultate condiționată de limitele prevăzute în bugetul de stat sau în bugetele locale pentru unitățile din sectorul bugetar și a bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In aceste condiții nu se poate agreea ideea potrivit căreia neacordarea acestui beneficiu ar constitui o încălcare a dreptului la protecția socială sau că ar crea o situație discriminatorie între salariații diferitelor sectoare de activitate.
Un astfel de drept nu reprezintă un drept fundamental pentru protecția socială, ci constituie doar un avantaj, recunoscut de lege, pe care angajatorul poate să-l acorde salariatului său și prin urmare, neacordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură care ar putea conduce la lipsirea de substanță a dreptului la protecția socială.
Pe de altă parte conform disp.OG nr.137/2000 sunt considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în ordonanță, față de alte persoane ori, în cauza deduă judecății nu se poate vorbi de existența unei situații discriminatorii ce presupune o restrângere, înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Recurenții reclamanții în condițiile art.1169 cod civil nu au probat discriminarea în raport de alte categorii profesionale care își desfășoară activitatea în condiții identice sau cel puțin echivalente.
Pentru considerentele mai sus expuse și analizate, Curtea apreciază că motivele invocate de recurenți nu sunt întemeiate și pe cale de consecință în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat în contencios administrativ de reclamanții, reprezentanți de SINDICATUL SALARIAȚILOR DIN DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, cu sediul în- A, împotriva sentinței civile nr. 1934/CA/01 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ, cu sediul în T,-A, jud. T, INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, cu sediul în B, sector 5,-, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 25 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
06 martie 2008
red.dec.jud.
red.dec.jud.
2ex/26.03.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
