Alte cereri. Decizia 1283/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1283
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire formulată de revizuienta SC - COM SRL împotriva deciziei civile nr.810 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru revizuientă și consilier juridic pentru intimata
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
La prezenta cauză a fost atașat dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 11.12.2009 pronunțată în dosarul mai sus indicat, având același obiect și părți.
Avocat pentru revizuientă depune la dosar delegație și chitanța nr.- din 07.12.2009 în sumă de 10 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Instanța constată că prezenta cauză are ca obiect cererea de revizuire a deciziei nr.810/15.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, iar la filele 10 și 11 au fost depuse motivele contestației în anulare formulată de SC - COM SRL.
Părțile prezente la termenul de astăzi arată că pe rolul acestei instanțe se mai află o contestație în anulare formulată de SC - COM SRL cu termen de soluționare la data de 17.12.2009 și consideră că din eroare au fost atașate motivele acestei contestații la prezenta cauză.
Instanța, având în vedere că din eroare au fost atașate la prezenta cauză motivele contestației în anulare ce face obiectul dosarului nr- cu termen de soluționare la data de 17.12.2009 se va proceda la detașarea acestora și se vor trimite la compartimentul arhivă pentru a fi atașate la dosarul mai sus menționat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul, consideră că instanța de recurs nu a respectat principiul securității raporturilor juridice ca drept fundamental ce face parte integrantă din principiile generale de drept cărora Curtea de Justiție a Comunităților economice europene le asigură respectarea. Față de cele arătate consideră că instanța de recurs nu a avut în vedere practica judiciară a Curții Europene de Justiție, respectiv hotărârea din 14 mai 1974. În continuare, arată că, instanța de fond a suspendat cauza de contencios administrativ deoarece aceleași fapte care au fost reținute ca generatoare de obligații fiscale făceau parte și într-o cauză penală. Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală s-a reținut că faptele nu există, nu s-a produs nici un prejudiciu sub aspectul TVA și a impozitului pe profit la bugetul de stat. Instanța de recurs a admis parțial recursul SC - COM SRL, deși faptele erau aceleași pentru toate facturile, lucru ce a fost reținut prin hotărârile penale, sens în care consideră că s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice. Având în vedere cauza Amorăriței vs România, Curtea de la Strasbourg a reținut că nu se poate încălca principiul mai sus menționat, chiar dacă, cu ocazia primei judecăți, s-ar fi comis erori de judecată. Consideră că atâta vreme cât securitatea raporturilor juridice înseamnă încrederea cetățeanului în justiție, acest principiu este superior acelor erori. Susține că în toate hotărârile se menționează de inexistența faptei și consideră că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut și anume obligarea organelor fiscale să emită o nouă decizie de impunere cu un anumit conținut.
În concluzie, avocat pentru revizuientă, solicită admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul, consideră că instanța de recurs nu a încălcat principiul invocat de apărătorul revizuientei, iar cu privire la motivele de recurs în mod corect a reținut faptul că instanța de fond a stabilit că excepția autorității de lucru judecat invocată de revizuienta - reclamantă este neîntemeiată. De asemenea, în mod corect s-a stabilit că jurisprudența Curții de la Strasbourg nu este aplicabilă în cauză, iar suspendarea judecării cauzei civile în temeiul art.244 pct.2 Cod procedură civilă, nu impune soluționarea cauzei în favoarea reclamantei. În continuare, consideră că în cauza de față, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea acțiunii în anulare a actelor administrative fiscale, nu poate fi ținută de soluția dată în dosarul penal, nefiind incidente prevederile art.22 al.1 din Codul d e procedură penală. Susține că în procesul penal nu a fost parte persoana juridică SC COM SRL, ca parte responsabilă civilmente, ci doar persoana fizică în calitate de învinuit față de care s-a dispus doar neînceperea urmăririi penale. Față de acestea consideră că instanța de recurs nu a încălcat principiul securității raporturilor juridice, care presupune printre altele că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate, întrucât soluția din dosarul penal vizează o cu totul altă situație juridică decât cea din acțiunea de față întemeiată pe prevederile Codului d e procedură fiscală și a Legii nr.554/2004. Față de susținerea revizuientei, prin apărător, că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, consideră că și acest motiv este neîntemeiat. Faptul că instanța de recurs a dispus anularea deciziei de impunere nr.1259/2006 și emiterea unei noi decizii, ca urmare a admiterii recursului și a admiterii în parte a acțiunii în sensul anulării deciziei de impunere nr.80/2007 în ceea ce privește obligațiile fiscale aferente celor 10 facturi precizate și în dispozitivul hotărârii atacate, consideră că nu se poate presupune că instanța de recurs s-ar fi pronunțat cu privire la ceva ce nu s-a cerut.
În concluzie, consilier juridic, solicită respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.81 din 12 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Neamț, s-a respins acțiunea formulată de SC COM SRL R, respingându-se totodată excepția autorității de lucru judecat.
Împotriva sentinței civile nr.81/2009 reclamanta a declarat recurs, iar prin decizia civilă nr.810 din 15.10.2009 a fost admis recursul, modificată, în parte, sentința recurată în sensul că s-a admis, în parte, acțiunea.
S-a anulat, în parte, decizia nr. 80 din 6.03.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată și accesoriile aferente, impozitul pe profit și accesoriile aferente, obligații rezultând din următoarele facturi fiscale:
- seria - nr. -/24.09.2003 emisă de P N;
- seria - nr. -/28.02.2004 emisă de P N;
- seria - nr. -/28.02.2004 emisă de P N;
- seria - nr. -/4.06.2004 emisă de P N;
- seria - nr. -/7.06.2004 emisă de P N;
- seria - nr. -/11.06.2004 emisă de P N;
- seria - nr. -/06.2004 emisă de P N;
- seria - nr. -/25.06.2004 emisă de P N;
- seria - nr. -/27.08.2003 emisă de Com, județul N;
- seria - nr. -/1.09.2004 emisă de.
S-a anulat decizia de impunere nr. 1259 din 14.12.2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N - Activitatea de inspecție fiscală și în consecință, s-a dispus emiterea unei noi decizii de impunere în urma recalculării obligațiilor fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, fără luarea în considerare a acestor facturi.
Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea excepției autorității de lucru judecat.
În fața instanței de recurs a fost reiterată excepția autorității de lucru judecat, excepție argumentată în fapt pe împrejurarea că organele fiscale, în urma inspecției fiscale efectuate, au sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, iar în urma cercetărilor efectuate s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a administratorului societății, împotriva soluției dată de procuror s-a formulat plângere, însă, atât Judecătoria Roman cât și Tribunalul Neamț au menținut soluția de scoatere de sub urmărire.
Recurenta a făcut trimitere la jurisprudența CEDO.
Respingând excepția autorității de lucru judecat instanța de recurs a reținut că prindecizia de impunere nr. 1259 din 14.12.2006emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice N în sarcina reclamantei -Com R au fost stabilite următoarele obligații fiscale suplimentare:
- 91.589 lei impozit pe profit și 70.301 lei majorări de întârziere, obligații stabilite ca urmare a reîntregirii, cu ocazia controlului, a profitului impozabil pentru perioada 1.01.2003-31.12.2004, cu suma de 366.194 lei reprezentând cheltuieli nedeductibile înregistrate în evidența societății de pe documente care nu întrunesc calitatea de document justificativ, respectiv de pe facturi fiscale eliberate de agenți economici care nu și-au procurat documente cu regim special pe căi legale. S-a mai reținut că societatea nu a declarat impozit pe profit aferent anului 2005, de 52 lei;
- 68.977 leitaxă pe valoarea adăugată(în condițiile în care, astfel cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, în perioada 1.01.2002-30.09.2006 reclamanta a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă de 934.673 lei) și 40.544 lei majorări de întârziere, după cum urmează:
- suma de 2.280 lei necolectată pentru veniturile înregistrate;
- suma de 69.558 lei taxă dedusă eronat de pe documente care nu întrunesc
calitatea de document justificativ, respectiv de pe facturi fiscale emise de agenți economici care nu și-au procurat documente cu regim special pe căi legale;
- suma de 8.678 lei rezultată din greșita aplicare a măsurilor de simplificare, în
sensul că pentru lemnul de foc a colectat, respectiv a dedus TVA în acest cuantum;
- suma de (-)11.539 lei declarată în mod eronat în luna martie 2003 ca taxa
pe valoarea adăugată deductibilă.
Aceste obligații au fost stabilite în urma inspecției fiscale finalizate prinraportul de inspecție fiscalăînregistrat la pârâtă sub nr. 9678/13.12.2006, perioada suspusă verificării fiind 1.01.2002-30.09.2006.
Contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 1259/14.12.2006 a fost respinsă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B prindecizia nr. 80 din 6.03.2007. În esență, organul de soluționare a contestației a reținut că, în urma controalelor încrucișate realizate la furnizorii reclamantei s-a constatat că: unii dintre aceștia nu au avut relații cu reclamanta; unele facturi fiscale au numere și serii atribuite altor societăți decât furnizorii înscriși pe facturi; pentru o parte din facturi nu au putut fi identificate societățile cărora livrările intracomunitare s-au atribuit plajele de numere întrucât nu figurează în baza de date a
În privința cercetării penale a administratorului reclamantei, situațiade fapteste cea reținută de tribunal și de recurentă. Este de făcut doar mențiunea că, în recurs, reclamanta a depus procesul-verbal din 22.09.2009 încheiat în dosarul nr. 370/P/2007, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul ordonanței nr. 370/P/2007, în sensul modificării temeiului juridic din art. 10 lit. d) din Codul d e procedură penală în art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală.
În drept, excepția autorității de lucru judecat a fost, în mod corect, soluționată de tribunal întrucât, pe de o parte, nu există identitate de părți - în cadrul urmării penale fiind cercetat, administratorul reclamantei, iar în cadrul acțiunii în contencios administrativ parte este Com R, persoană juridică distinctă de administratorul său, care este parte în raportul juridic de drept fiscal și care nu a figurat în cursul urmării penale ca parte responsabilă civilmente - iar, pe de altă parte, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. 1 din Codul d e procedură penală invocate de recurenta- reclamantă.
Art. 22 alin. 1 prevede că hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ori, în cauză, nu a fost pronunțată o astfel de hotărâre. O asemenea hotărâre este dată în cazul în care instanța penală soluționează acțiunea penală; ori, în cauză nu a fost soluționată acțiunea penală motivat de faptul că, în conformitate cu art. 10 alin. 1 din Codul d e procedură penală, acțiunea penală nici nu a fost pusă în mișcare întrucât administratorul reclamantei fusese scos de sub urmărire penală, pentru motivul prevăzut de art. 10 lit. d) din Codul d e procedură penală, prin ordonanța procurorului din 31.07.2007, dată în dos. nr. 370/P/2007.
Neexistând o acțiune penală nu a existat nici acțiunea civilă care, potrivit art. 14 alin. 1 din Codul d e procedură penală are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente; după cum s-a reținut anterior, în cursul urmăririi penale, organul fiscal nu s-a constituit parte civilă împotriva Com, ca parte responsabilă civilmente. Așadar, nu a existat o acțiune penală alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, astfel cum prevede art. 14 alin. 2 din Codul d e procedură penală, dar nici o acțiune civilă introdusă la instanța civilă potrivit art. 19 alin. 1 din Codul d e procedură penală, căci pentru recuperarea prejudiciului produs bugetului se emite, în conformitate cu art. 86 din Codul d e procedură fiscală, o decizie de impunere supusă controlului instanței de contencios administrativ.
Intervenția instanței judecătorești este urmarea sesizării sale în condițiile art. 2781din Codul d e procedură penală, text care reglementează lângerea p. în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Potrivit alin. 7al acestui text, judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate și, în temeiul alin. 8, poate pronunța trei soluții; în cauză, prin sentința penală nr. 390/26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț și menținută de Tribunalul Neamț prin decizia penală nr. 478/RP/28.11.2008, judecătorul a pronunțat soluția prevăzută la alin. 8 lit. a) teza ultimă, prin respingerea, ca nefondată, a plângerii. Potrivitalin. 8 al art.2781,în situația prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.
Prin urmare, nu ne aflăm în cazul unei hotărâri definitive pronunțate de instanța penală în soluționarea acțiunii penale, ci în situația în care instanța a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală. Incidența art. 2781alin. 8 din Codul d e procedură penală semnifică faptul că administratorul reclamantei nu mai poate fi urmărit pentru aceleași fapte în legătură cu care, prin ordonanța procurorului din 31.07.2007, dată în dos. nr. 370/P/2007, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală. (afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10).
Pentru aceleași considerente, procesului-verbal din 22.09.2009 nu-i poate fi reținută vreo relevanță. Mai mult, este vorba de un act al procurorului, necenzurat de vreo instanță de judecată și care a fost corectat de procuror după ce o instanță de judecată a validat temeiul juridic inițial al scoaterii administratorului reclamantei de sub urmărire penală, prin respingerea plângerii în condițiile art. 2781din Codul d e procedură penală.
În privința jurisprudenței Curții de la Strassbourg, cu referire la cauzele Amurăriței contra României și împotriva României - invocată de recurentă în concluziile asupra fondului cauzei - această instanță a reținut următoarele:
În cauza împotriva României este vorba de o hotărâre prin care reclamantul a fost obligat la rambursarea unor sume (impozit pe venit) pe care le încasase anterior în baza unei hotărâri definitive și irevocabile (sentința din 26.02.2002 pronunțată de Judecătoria Constanța, irevocabilă prin decizia din 16.05.2002 a Tribunalului Constanța ). Prin hotărârea din 13.12.2007 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 ca urmare a intervenției procurorului general, după încheierea unei proceduri la care nu era parte, prin promovarea unui recurs în anulare, recurs care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie din 21.01.2004.
Nu se poate reține nici o similitudine între cauza dedusă judecății și cauza soluționată prin hotărârea din 13.12.2007 întrucât în această din urmă cauză era vorba de reformarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în urma unui recurs în anulare.
În cauza Amurăriței contra României Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, prin hotărârea din 23.09.2008 (definitivă la 23.12.2008) atât încălcarea art. 6 alin. 1 din Convenție, cât și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Sub acest din urmă aspect, a reținut că, dacă în cauze în care ridicau probleme similare și în care s-a constatat încălcarea art. 1 la Protocolului nr. 1 din cauza rejudecării soluției date definitiv unei controverse în urma unui recurs în anulare (cauza Brumărescu contra României, contra României), în cauza pendinte este vorba de efectele atingerii aduse securității raporturilor juridice asupra reclamantei, efecte similare cu prima situație și anume: pierderea unui drept de proprietate care fusese recunoscut înainte printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, care a fost executată și pronunțată într-un litigiu între aceleași părți (într-o acțiune de partaj) cu cele care s-au regăsit apoi în procesul asupra acțiunii în revendicare.
Așadar, era vorba de hotărârile pronunțate în cadrul a două acțiuni succesive între aceleași părți: o acțiune de partaj succesoral, în care reclamantei i se atribuise un teren, urmată de o acțiune în revendicare în care reclamanta pierduse același teren care-i fusese atribuit la partaj. Fiind vorba de două procese, având aceeași natură civilă, între aceleași părți, s-a putut reține o încălcare a principiului securității raporturilor juridice; ori, în prezenta cauză, nu se poate reține nici măcar existența a două acțiuni succesive având naturi diferite - penală și civilă - și nici identitatea de părți.
Pe de altă parte, în legătura cu natura drepturilor a căror încălcare poate fi invocată în baza Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel cum a reținut chiar prin una dintre cele două hotărâri invocate de recurentă ( împotriva României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit căcontenciosul fiscal nu intră în domeniul de aplicare a drepturilor cu caracter civil, în ciuda efectelor patrimoniale pe care le are obligatoriu asupra situației contribuabililor. În consecință, a stabilit că nu se poate reține o încălcare a art. 6 par. 1 și a art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, capătul de cerere întemeiat pe aceste prevederi fiind incompatibilratione materiaecu dispozițiile Convențiilor în sensul art. 35 alin. 3.
Nu a fost reținut nici argumentul invocat de recurent (de asemenea, prin concluziile asupra fondului cauzei) privind acceptarea soluției tribunalului în legătură cu aplicarea art. 244 pct. pct. 2 din Codul d e procedură civilă. Susținerea recurentului se fundamentează pe interpretarea unidirecțională a textului în discuție; suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 244 pct. 2 poate avea în vedere și situația în care, în urma judecării de către instanța penală acțiunii penale (iar nu a plângerii împotriva ordonanței procurorului) s-ar fi pronunțat o soluție de condamnare și s-ar fi soluționat și acțiunea civilă.
Pe fond, prin decizia nr.810/2009 curtea a reținut următoarele:
Întrucât la societățile comerciale cu care reclamanta pretinde că a avut relații comerciale și la care s-au făcut controale încrucișate, organul fiscal nu a putut intra în posesia evidenței contabile a societăților în cauză, verificările au fost efectuate pe baza datelor existente în evidența informatizată a Serviciului administrativ, arhivă și gestionare a formularelor din cadrul Din procesele-verbale întocmite cu prilejul controalelor încrucișate a rezultat următoarele:
- factura fiscală seria - - nr. -/27.03.2003 emisă de PNa fost achiziționată de la distribuitorul autorizat de către AF Gh., prin, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 28.06.2006 și înregistrat sub nr. 4924/29.06.2006;
- factura fiscală seria - - nr. -/31.03.2003 emisă de PNf ace parte din carnetul de facturi achiziționat de d-l nr., în condițiile în care unicul asociat al societății este, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 4.07.2006 și înregistrat sub nr. 5063/4.07.2006;
- două dintre facturile fiscale emise de Com P N, respectiv seria - - nr. -/28.03.2003 fac parte din carnetul de facturi achiziționat de la distribuitorul autorizat de AF, în timp de factura nr. -/27.08.2003 face parte din carnetul de facturi achiziționat de emitentul Com, prin delegatul, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 30.06.2006 și înregistrat sub nr. 4993/3.07.2006;
- factura fiscală seria - - nr. -/1.06.2003 emisă deConsPNf ace parte din carnetul de facturi achiziționat de la P N, de către AF, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 7.08.2006;
- factura fiscală nr. -/23.08.2003 emisă deComPNf ace parte din carnetul de facturi achiziționat de, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 20.06.2006 și înregistrat sub nr. 4797/26.06.2006;
- 2 dintre cele 10 facturi fiscale emise P facturile fiscale (avute în vedere la control) fac parte din carnetul de facturi ridicat de la distribuitorul autorizat de administratorul unei alte societăți ( Coast ), respectiv facturile fiscale Seria - - cu numerele -/1.05.2004 și -/5.05.2004; celelalte 8 facturi fac parte din carnetele de facturi ridicate de la distribuitorul autorizat de emitentul, prin administratorul - facturile seria - - nr. -/24.09.2003, nr. -/28.02.2004, nr. -/28.02.2004, nr. -/4.06.2004, nr. -/7.06.2004, nr. -/11.06.2004, nr. -/20.06.2004 și nr. -/25.06.2004, astfel cum rezultă din procesul-verbal unilateral încheiat la data de 14.04.2006;
- facturile fiscale seria - - nr. -/30.07.2004, -/28.07.2004 și -/29.07.2004 emise de P N au fost achiziționate de la distribuitorul autorizat de către AF, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 28.06.2006 și înregistrat sub nr. 4991/1.03.2006;
- facturile fiscale nr. -/31.08.2004, -/31.08.2004 și -/2.09.2004 emise de P N au înscris în serie indicativul MM, care aparține județului M, astfel cum s-a reținut prin procesul-verbal încheiat la data de 8.08.2006;
- factura fiscală seria - - nr. -/1.09.2004 emisă de face parte din carnetul de facturi achiziționat de la distribuitorul autorizat de către această societate, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 14.07.2006 și înregistrat sub nr. 5355/18.07.2006.
S-a reținut și faptul că în cazul altor furnizori ai reclamantei organul fiscal nu a reținut că operațiunile consemnate în facturile fiscale nu corespund realității, deși în urma controalelor încrucișate și a verificărilor efectuate pe baza acelorași date existente în evidența informatizată a Serviciului administrativ, arhivă și gestionare a formularelor din cadrul N au rezultat situații identice, respectiv că facturile au fost achiziționate de la distribuitorul autorizat de către societățile înscrise pe facturi ca furnizor al reclamantei Com Este cazul societăților Dorand P N, P N și PN( procesele-verbale nr. 6851/13.09.2006, nr. 5153/10.07.2006 și nr. 4749/23.06.2006).
De asemenea, din raportul de inspecție fiscală nr. 9678/13.12.2006 a rezultat faptul că P N și Com sunt între principalii furnizori ai reclamantei.
În privința PNs -a reținut faptul că a efectuat servicii în beneficiul reclamantei - exploatare masă lemnoasă, transport bușteni - în perioada în care reclamanta avea în derulare contracte de furnizare încheiate cu direcțiile silvice din B, I și V (contracte depuse în copie în dosarul de urmărire penală atașat).
Față de aceste împrejurări de fapt au fost anulate actele fiscale contestate pentru cele 8 facturi fiscale emise de P N, precum și pentru cele două facturi fiscale emise de Com și.
Pentru celelalte facturile fiscale s-a reținut că organul fiscal a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 345/2002 - potrivit cărora, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuie să justifice suma taxei cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, emise pe numele său, de către persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată - și a dispozițiilor art. 145 alin. (8) lit. a) teza I din Codul fiscal (în redactarea în vigoare în perioada supusă verificării) text potrivit căruia pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, între altele, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art. 155 alin. (8), și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în cazul taxei pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă. Ambele texte prevăd condiția ca facturile fiscale să fie emise pe numele persoanei care solicită deducerea taxei pe valoare adăugată de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. În cauză, pretinșii furnizori ai reclamantei (pentru facturile fiscale rămase în discuție) sunt persoane impozabile înregistrate ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, însă facturile fiscale nu puteau fi emise de către aceștia întrucât fuseseră achiziționate de la distribuitorul autorizat de către reprezentanții altor societăți decât emitenții înscriși pe facturi.
Împotriva deciziei nr.810/2009 a formulat două cereri de revizuire SC COM SRL, înregistrate sub nr- și - aceasta din urmă fiind conexată la prima cerere. Motivând cererea, revizuienta arată că instanța de recurs dezlegând fondul cauzei nu a respectat principiul securității raporturilor juridice, principiu ce face parte integrantă din principiile generale de drept cărora Curtea de justiție a Comunităților economice europene le asigură respectarea.
Se arată că instrumentele internaționale ce privesc protecția drepturilor omului la care statele membre au cooperat sau aderat, pot furniza reglementări sau indicații ce trebuie urmate în cadrul dreptului comunitar: CJCE, hotărârea din 14 mai 1974 cauza 4/73, -unt Baustoffgrohandlung Comisia comunităților europene, culegere 1974, pag.491.
Se mai arată că dosarul a fost suspendat de instanța de fond deoarece aceleași fapte care au fost reținute ca generatoare de obligații fiscale făceau parte și într-o cauză penală. Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, completată cu procesul verbal din septembrie 2009 și hotărârile judecătorești penale s-a reținut că faptele nu există, nu s-a produs nici un prejudiciu sub aspectul TVA și a impozitului pe profit la bugetul de stat.
Această dezlegare pe fond în cauza penală constituie o rezolvare definitivă sub aspectul inexistenței faptelor și a obligațiilor fiscale, ceea ce trebuie respectat de către instanța care judecă ulterior aceleași probleme.
Se invocă faptul că instanța de recurs a admis în mod parțial recursul, deși faptele erau aceleași pentru toate facturile și acest lucru a fost reținut prin hotărârile penale, fapt ce a încălcat principiul securității raporturilor juridice.
Că în cauza Amorăriței împotriva României Curtea de la Strasbourg a reținut că nu se poate încălca principiul mai sus menționat chiar dacă, cu ocazia primei judecăți, s-ar fi comis anumite erori de judecată. Însă, atâta vreme cât securitatea raporturilor juridice înseamnă încrederea cetățeanului în justiție, acest principiu este superior acelor erori.
Se mai invocă faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut și anume obligarea organelor fiscale să emită o nouă decizie de impunere cu un anumit conținut.
În drept cererea s-a întemeiat pe art.21 din Legea nr.554/2004 și art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Nas olicitat respingerea cererii de revizuire, apreciind că nu s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice.
Astfel, se arată că față de motivele de recurs invocate, instanța de recurs în mod corect a reținut următoarele: faptul că instanța de fond a stabilit că excepția autorității de lucru judecat invocată de revizuienta - reclamantă este neîntemeiată; în mod corect s-a stabilit că jurisprudența Curții de la Strasbourg, prin care se analizează respectarea aceluiași principiu al securității raporturilor juridice, nu este aplicabilă în cauză; suspendarea judecării cauzei civile în temeiul art.244 pct.2 Cod procedură civilă, nu impune soluționarea cauzei în favoarea reclamantei.
De asemenea, instanța de recurs a reținut faptul că art.22 alin.1 din Codul d e procedură penală prevede că hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia. Ori, în cauză nu a fost pronunțată o astfel de hotărâre; în cauză nu a fost soluționată acțiunea penală motivat de faptul că, în conformitate cu art.10 alin.1 Cod procedură penală, acțiunea penală nici nu a fost pusă în mișcare întrucât administratorul reclamantei fusese scos de sub urmărire penală pentru motivul prevăzut la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, prin ordonanța procurorului din 31.07.2007.
Analizând cererile de revizuire prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că sunt nefondate.
Potrivit art.21 din Legea nr.554/2004, constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute de Codul d e procedură civilă, pronunțarea hotărârilor definitive și irevocabile prin încălcarea priorității dreptului comunitar reglementat de art.148 al.2 cu art.20 al.2 din Constituția României.
Potrivit art.148 al.2 din Constituția României urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar potrivit art.20 al.2 din legea fundamentală, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Prin introducerea motivului de revizuire la art.21 din Legea nr.554/2004 s-a urmărit a se da posibilitatea judecătorului național să retracteze hotărârile pronunțate cu încălcarea tratatelor constitutive ale sau a pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului. Din analiza art.21 decurge concluzia că trebuie ca prin hotărârea ce constituie obiectul revizuirii făcându-se aplicarea dreptului intern nu s-au respectat norme sau principii ale dreptului comunitar.
În speță se invocă încălcarea principiului securității raporturilor juridice, principiu care într-adevăr este un principiu general al dreptului european potrivit căruia este imposibilă redeschiderea unei judecăți căci ar afecta efectul direct al dreptului comunitar și neretroactivitatea acestuia ( - 1976).
În dreptul românesc principiul securității raporturilor juridice este transpus în Codul d e procedură civilă și Codul civil sub forma excepției autorității de lucru judecat (art.1201 cod civil și art.161 Cod procedură civilă). Așadar, sub un prim aspect se reține că nu există o neconcordanță în accepțiunea art.20 al.2 din Constituție între legea internă și reglementările comunitare (în speță principiul siguranței juridice conturat de Curtea de Justiție).
În cauză, atât Tribunalul Neamț cât și instanța de recurs au analizat respectarea principiului securității juridice invocat sub forma excepției autorității de lucru judecat, ambele instanțe statuând în sensul respingerii acestei excepții și implicit asupra neîncălcării acestui principiu.
Prin cererea de revizuire de față se invocă, în esență, aceleași apărări ce au fost invocate în fața instanței de recurs urmărindu-se redeschiderea judecății și rediscutarea excepției autorității de lucru judecat. Ori, acest lucru este de natură prin el însuși a lipsei de efecte, o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Revizuirea este, însă, o cale de atac extraordinară, iar motivul prevăzut de art.21 din Legea nr.554/2004 nu schimbă natura juridică a acesteia, în revizuire neputându-se îndrepta erori de judecată privitoare la fondul cauzei, chiar dacă ar exista un alt punct de vedere asupra modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice principiile de drept în soluționarea excepțiilor invocate. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fischer împotriva României reținând că " 39. Curtea reamintește că în conformitate cu o jurisprudență deja bine stabilită instanțele superioare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și nu pentru a prevedea la o nouă examinare a cauzei. nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra chestiunii respective nu este un motiv suficient de a rejudeca o cauză. De la acest principiu nu se poate deroga decât dacă o impun motive substanțiale și imperioase (cauza Ryabykh, cauza Borshcluvskiy împotriva Rusiei)".
De altfel, Curtea de la Strasbourg s-a pronunțat în cauzele și în sensul că "în cazurile în care instanțele au soluționat definitiv o problemă, hotărârea acestora nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării.
În cauza, curtea reține că certitudinea legală presupune respect pentru principiul res judicata (ibid. alineatul 62), adică principiul caracterului definitiv al deciziilor. Acest principiu subliniază că nici o parte nu are dreptul să solicită revizuirea unei decizii definitive și obligatorii doar în scopul de a obține o rejudecare și o nouă decizie în speță. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile de judecată și erorile judiciare, dar nu pentru a face o reexaminare.
În cele din urmă, curtea a constatat că, în contextul revizuirii de supervizare rusă, Comitetul de Miniștri exprima o preocupare deosebită față de faptul că aceeași instanță a acționat în mod consecutiv ca o instanță de casație și ca una extraordinară în aceeași cauză și sublinia că instanței ar trebui să i se permită să rectifice toate lipsurile deciziilor tribunalelor inferioare într-un singur set de proceduri astfel încât recursul ulterior la apelul extraordinar să devină cu adevărat excepțional, dacă este necesar (rezoluția Interimară (2006), citată în împotriva Rusiei, nr.14502/04, alineatul 17, 2 noiembrie 2006).
Se reține că instanța de recurs a analizat excepția autorității de lucru judecat și prin prisma cauzei Amurăriței (cauză invocată și în prezenta cerere).
În ce privește incidența dispozițiilor art.322 pct.2 Cod procedură civilă, această instanță constată că instanța de recurs admițând recursul a anulat actele administrativ fiscale contestate, a reținut că în mod greșit nu au fost considerate deductibile cheltuielile din 10 facturi, iar ca o consecință firească a anulării actelor, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 s-a dispus emiterea unei noi decizii având în vedere că doar organul fiscal putea recalcula obligațiile fiscale fără luarea în calcul a facturilor enumerate în dispozitiv. În acest context, nu se poate reține că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, ci a constatat întemeiată, în parte, cererea de recurs.
Pentru cele ce preced, curtea va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuienta SC - COM SRL cu sediul în R, str. - -, -.3, Ap.16, județul N împotriva deciziei civile nr.810 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, cu sediul în P N,- Bis, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red.- S,
Red.-
Tehnored.- - ex.4
08 ianuarie 2010
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
