Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1284/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1284
Ședința publică de la 11 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B împotriva sentinței civile nr.70 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 7037/110/25.11.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B pentru a fi obligată pârâta să aloce, să calculeze și să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 /1999, retroactiv și până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului să
consemneze în carnetele de muncă drepturile corespunzătoare suplimentului postului și treptei de salarizare.
Prin sentința civilă nr. 70/12 ianuarie 2009 s-a dispus respingerea excepției netimbrării și a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Institutul Național de Statistică
S-a respins excepția lipsei procedurii prealabile.
S-a admis acțiunea reclamantei cu obligarea pârâtei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B să achite reclamantei drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantumul stabilit de legiuitor, actualizate cu indicele de inflație din momentul efectuării plății.
Soluția primei instanțe s-a întemeiat pe următoarele considerente:
Cu privire la excepția netimbrării, tribunalul a respins-o având în vedere dispozițiile art.15 lit. din Legea 146/1997 potrivit căreia sunt scutite de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar acțiunile și cererile privind orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă.
Cu privire la procedura prealabilă privind art.7 din Legea 554 /2004, instanța respins-o având în vedere că legea specială incidentă în cauză este Legea 188/1999 modificată, lege ce nu prevede obligativitatea procedurii prealabile în soluționarea cererilor.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive intimatului Institutul Național de Statistică B, tribunalul respins-o ca lipsită de obiect, având în vedere că reclamanta și-a stabilit cadrul procesual în raport de dispozițiile art.129 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta are calitate de funcționar public aflându-se în raporturi de autoritate cu DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și nu au beneficiat de drepturile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Cele două drepturi salariale respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost alocate funcționarilor publici prin art.29 din Legea nr.188/1999, care după modificare și renumerotare a devenit art. 31.
Prin G nr.92/2004 acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la data de 31.12.2006 prin art.44 al acestui act normativ.
Având în vedere că G nr.92/2004 nu anulează dreptul ci doar suspendă obligația de executare a autorității publice constată că încetând suspendarea reclamanții redobândesc dreptul de a fi executată obligația legală, redevenind creditori în sensul Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Prin urmare instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantei drepturile salariale prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999 începând cu data 31 octombrie 2005 prin respectarea dreptului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167 / 1958.
Conform art. 1073 cod civil pentru o justă despăgubire a obligat pârâtul să indexeze pro rata temporis drepturile cuvenite, conform indicelui de inflație.
A respins capătul de cerere privind plata drepturilor salariale solicitate pentru viitor.
Instanța a interpretat dispozițiile art.31 al.1 din Legea 188/1999 republicată, în sensul că acesta stabilește în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, situație în care sunt în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecată o creanță al cărui cuantum nu este stabilit de lege;
Instanța nu a negat dreptul reclamantei de a primi cele două suplimente prevăzute de art.31 din Legea 188/1999/R din perspectiva faptului că plata lor a fost, ori este suspendată, respectiv a faptului că dreptul reclamantei a încetat ca efect al suspendărilor succesive de până la 31.12.2006. S-a avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamantă nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamantei ca funcționar public.
Potrivit art.31 al. 1 lit. c și d din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentului postului și, respectiv suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspectul formal, dreptul reclamantei are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamantă, făcând aprecieri asupra complexității muncii acesteia prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici, din care nu face parte reclamanta.
Pentru aceste considerente tribunalul a obligat intimata să achite drepturile salariale începând cu data de 31 octombrie 2005, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație din momentul efectuării plății.
Pârâta Direcția Județeană de Statistică Bad eclarat recurs în termen legal, pentru următoarele motive:
1. în mod greșit a respins excepția netimbrării acțiunii și excepția lipsei procedurii prealabile.
2. sentința nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările pârâtei, fapt ce atrage nulitatea absolută a hotărârii.
3. există neconcordanță între considerente și dispozitiv cu privire la obligația de plată a celor două drepturi.
4. instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenție, însă, potrivit jurisprudenței Curții Europene, atâta timp cât acțiunile reclamanților se află pendinte pe rolul instanțelor interne, acestea nu fac să se nască niciun drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe.
5. cuantificarea celor două suplimente este atributul legiuitorului sau guvernului.
6. instanța nu stabilește perioada pentru care subzistă obligația de plată.
7. greșit s-a dispus actualizarea sumelor conform ratei inflației.
Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată pentru motivele invocate și din oficiu, reține următoarele:
Raporturile de serviciu ale funcționarilor publici se înscriu în sfera raporturilor de muncă la care se referă dispozițiilor art. 15 al. l lit. a) din Legea nr. 146/1997, considerații în raport de care apreciază că excepția netimbrării cererii a fost corect soluționată.
În privința acțiunilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, în privința cărora nu a fost emis un act administrativ, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004, întrucât nu se atacă un act administrativ unilateral. Acțiunea de față se întemeiază pe refuzul de acordare a unor drepturi salariale, așa încât nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile.
Prin art. 29 din Legea nr. 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în an, așa cum susține și reclamanții, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizării prin Legea nr. 251/2006).
Potrivit al. 3 al art. 29 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu intrat încă în vigoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare al funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2004 sistemul de salarizare a fost reglementat prin nr.OUG 82/2004, pentru anul 2005 prin nr.OUG 92/2004, pentru anul 2006 prin nr.OG 2/2006, pentru anul 2007 prin nr.OG 6/2007, iar pentru anul 2008 prin nr.OG 9/2008, de modificare a nr.OG 6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reglementat de Legea nr. 188/1999, în materia salarizării sunt aplicabile inclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă că, instanța constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 al. l lit. e, (art.31 al. l lit. e, d) din Legea nr. 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu.
acestora constituie o atribuție a legiuitorului, iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României.
În consecință, în condițiile în care nu este reglementată printr-un act intralegislativ modalitatea de calculare a celor două suplimente, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu este certă, fiind imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, or reprezenta nesocotire Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de executare efectivă.
Rezultă, așadar, că atâta timp cât vocația recurentei la primirea sporurilor nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administrația
competentă identificată de legiuitor, în condițiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamanta nu dispunea de vreun drept salarial "recunoscut de lege", în sensul art. l din Legea nr. 554/2004, la plata căreia angajatorul - pârât să poată fi obligat de instanța de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.
Se retine, totodată, că prin dec. nr. 20/21.09.2009, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale, constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În consecință, văzând cele de mai sus, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B cu sediul în B,-, județul B împotriva sentinței civile nr.70 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă cu domiciliul ales în B,-, județul B și intimatul - pârât INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B cu sediul în-, sector 5
Modifică, în parte, sentința recurentă, în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2009.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
Red. GREFIER,
Red.- -
Tehnored.- - ex.6
28 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
