Alte cereri. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.130/CA
Ședința publică din 25 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
Judecător - -
Grefier -
Pe rol cererea de revizuire formulată de, domiciliată în V, str.- -, bloc 237,.B,.3,.7, județul V, în contradictoriu cu Serviciul Comunitar de Evidență a Persoanelor V împotriva deciziei nr. 608/ din 15 octombrie 2007 Curții de APEL IAȘI, având ca obiect - alte cereri-drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică,se prezintă revizuenta și consilier juridic pentru intimatul Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că, prin serviciul de registratură, la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare și împuternicire avocațială de către avocat pentru revizuentă.
Revizuenta depune la dosar concluzii scrise, cu precizarea că își însușește aceste concluzii formulate de avocatul său, care nu se poate prezenta.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Revizuenta pune concluzii de admitere a cererii de revizuire.
Consilier juridic solicită respingerea cererii de revizuire avându-se în vedere că nu sunt întrunite cerințele art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA D APEL,
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictor cu Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor V, obligarea pârâtei de a proceda la stabilirea drepturilor salariale cuvenite potrivit Anexei III la OUG nr.92/2004, precum și la plata acestor drepturi aferente perioadei cuprinse între luna octombrie 2005 și până în prezent, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr.93/CA din 29 mai 2006.
Prin decizia nr.216/CA din 16 octombrie 2006, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul introdus de reclamanta împotriva sentinței civile nr.93/CA din 29 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Vaslui, dispunând trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea rejudecării, indicându-se în mod explicit să se verifice dacă actele prin care drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite au fost sau nu contestate în procedura prevăzută de OUG nr.92/2004.
Prin sentința civilă nr.159/CA din 11 iunie 2007, Tribunalul Vasluia admis în parte acțiunea reclamantei, modificând dispoziția nr.19/2006 a Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor V, stabilind că drepturile salariale se cuvin conform Anexei III lit. B la OUG nr.92/2004, și constatând că reclamantei i se cuvine o diferență de 1.775 lei, pentru perioada octombrie 2005 - februarie 2007, sumă pe care pârâta a fost obligată să o plătească.
Prin decizia nr.608/CA din 15 octombrie 2007, Curtea de APEL IAȘIa admis recursul introdus de pârâtul V împotriva sentinței civile nr.159/CA din 11 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea introdusă de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor V, pe motiv că nu a fost parcursă procedura specială prevăzută de legiuitor prin OUG nr.92/2004.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, la data de 20 noiembrie 2007, introdus prezenta cerere de revizuire reclamanta-intimată, care, prin motivele depuse la data de 28.01.2008, critică decizia instanței de control judiciar pe motiv că aceasta a dispus asupra unor lucruri cu care nu fusese investită, că s-a pronunțat asupra unei excepții pe care nu a pus-o în discuția părților, că a introdus în hotărâre aspecte noi, ce nu au fost invocate de recurent, că s-a făcut confuzie în ceea ce privește autoritatea care avea statut de ordonator de credite, că îndreptarea greșită a cererii nu putea constitui un impediment în soluționarea acesteia, că greșeala aparține ordonatorului secundar de credite și nu ordonatorului principal și că nu îi era permis Curții să soluționeze recursul pe alte motive decât cele invocate de recurent.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de revizuire, considerând că în mod justificat s-a reținut de instanță că neparcurgerea procedurii speciale, prevăzută de OUG nr.92/2004, nu o mai îndreptățea pe reclamanta-revizuientă să solicite recalcularea drepturilor salariale, în condițiile în care aceste drepturi i-au fost menținute cu ocazia transferului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor art.322 pct.2 Cod procedură civilă, prevederi pe care își întemeiază cererea de față, Curtea constată că aceasta este nefondată, sens în care reține următoarele:
În exercitarea controlului judiciar, Curtea de APEL IAȘI nu a fost ținută să urmeze, în mod strict și limitativ, motivele de recurs invocate de pârât, art.3041Cod procedură civilă permițându-i să examineze cauza sub toate aspectele și cu deosebire în partea referitoare la urmarea de către reclamantă a procedurilor legale prevăzute pentru valorificarea pretinsului drept.
În exercitarea acestui control, Curtea nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-ar fi cerut prin acțiunea introductivă, nu a omis să se pronunțe cu privire la vreuna din cererile formulate de reclamantă și nici nu a dat mai mult decât a cerut aceasta, ci doar s-a rezumat la a constata că, pentru valorificarea pretinsului drept, nu s-a urmat de către reclamantă procedura consacrată de nr.OUG92/2004, act normativ pe care ea însăși și-a întemeiat acțiunea, solicitând a i se stabili drepturile salariale, pe viitor, potrivit actului normativ citat.
Faptul că s-a constatat că nici una din cererile formulate prin acțiunea introductivă nu putea fi primită, întrucât s-a omis a se parcurge procedura prevăzută de art.30 din nr.OUG92/2004, nu semnifică că instanța de control judiciar, judecând ea însăși, în fond, pricina, nu s-a pronunțat, s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut, reținerea faptului neparcurgerii procedurii speciale prevăzute pentru realizarea pretinsului drept neputând fi asimilată nici uneia din situațiile enumerate de art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
procedurii speciale evocate constituie un fine de neprimire a acțiunii, Curtea de Apel nefăcând altceva decât să constate acest fapt, fără a mai fi obligată, în aceste condiții, a cerceta pe fond pricina.
Curtea nu era obligată ca, cu ocazia soluționării recursului ce s-a introdus împotriva sentinței civile nr.139/CA din 11 iunie 2007, să readucă în discuție chestiunile referitoare la condițiile în care reclamanta își putea valorifica pretinsul drept, având în vedere că toate aspectele pe care a cerut să fie clarificate cu ocazia rejudecării și de care depindea soluționarea litigiului, le-a enumerat în mod explicit în considerentele deciziei nr.216/CA din 16 octombrie 2006.
Faptul că prima instanță a făcut confuzie între procedura prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 și cea prevăzută de OUG nr.92/2004 și că nu s-a aplecat asupra nici uneia din chestiunile pe care instanța de control judiciar i-a cerut să le lămurească cu ocazia rejudecării, nu exonera însă pe nici una din părți de dreptul și în același timp obligația de a-și face cunoscut punctul de vedere în legătură cu aspectele reținute în partea finală a considerentelor deciziei de casare din 16 octombrie 2006.
Nedovedindu-se nici cu ocazia rejudecării și nici în recurs, că a fost parcursă procedura specială prevăzută de OUG nr.92/2004 și că, în lipsa unei decizii a ordonatorului de credite cu privire la contestația referitoare la elementele salarizării, funcționarul public nu era în drept a sesiza instanța de contencios administrativ, pentru a se verifica legalitatea salarizării, Curtea s-a considerat dispensată de obligația de a mai cere explicații părților, cu atât mai mult cu cât aspectele referitoare la aplicarea dispozițiilor OUG nr.92/2004, inclusiv a celor de ordin procedural, au fost evocate de pârât prin întâmpinarea depusă în dosarul nr- (filele 7-14), fiind responsabilitatea exclusivă a reclamantei de a nu le fi tratat cu atenția cuvenită și de a nu fi sesizat consecințele decurgând din nerespectarea prevederilor art.30 din actul normativ citat.
Ca atare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii, întemeiate pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă, și că ceea ce se urmărește în realitate prin cererea de revizuire este rejudecarea pricinii în fond, fără ca acest lucru să fie posibil în calea extraordinară de atac aleasă, Curtea va respinge cererea de revizuire introdusă de reclamanta-intimată ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire introdusă de reclamanta-intimată împotriva deciziei nr.608/CA din 15 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
27.II.2008.-
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
27 Februarie 2008
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Iustinian Obreja Manolache
