Alte cereri. Decizia 1312/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 1312/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatorul PRIMARUL ORAȘULUI SLĂNIC M, JUDEȚUL B împotriva deciziei nr. 716 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata Poșta Română SA, consilier juridic, lipsă fiind reprezentantul contestatorului.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că, prin întâmpinare, a fost invocată excepția inadmisibilității contestației în anulare. Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe excepție și pe fondul cauzei.
Consilier juridic pentru intimata Poșta Română SA solicită admiterea excepției inadmisibilității contestației prin raportare la considerentele hotărârii pronunțare în recurs, întrucât instanța a analizat toate motivele invocate și nu ne aflăm în nici unul din cazurile prevăzute de codul d e procedură civilă pentru promovarea acestei căi de atac.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, apreciind că anularea actelor s-a făcut în mod legal, având în vedere că regimul juridic al Ordinului nr. 1/01.02.2007 este dat nu doar de OUG nr. 21/2004, ci și de Legea nr. 50/1991, limite ce au fost încălcate de contestator prin măsurile și actele emise.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 594/24 noiembrie 2008,Tribunalul Bacăuadmis acțiunea formulată de reclamanta Poșta Română B în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului Slănic - M, dispunându-se anularea Ordinului Primarului nr. 1/01 februarie 2007 și autorizația de desființare nr. 14/09 februarie 2007 emisă de intimat; a obligat intimatul la plata sumei de 36.046,80 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu, respectiv de 537.30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul orașului Slănic -
Prin decizia civilă nr. 716 din 24.09.2009Curtea de APEL BACĂUa respins recursul ca nefundat, pentru următoarele motive:
Măsura dispusă prin actele administrative contestate, de desființare a imobilului din orașul Slănic - M, se impune a fi examinată atât sub aspect formal al actelor contestate, al conformității acestora cu condițiile impuse de dispozițiile legale incidente, cât și din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei care a solicitat despăgubiri pentru repararea prejudiciului produs prin vătămarea acestui drept.
Verificând sub aspect formal îndeplinirea condițiilor privind emiterea Ordinului 1/01 februarie 2007 al Primarului orașului Slănic-M, precum și a autorizației de desființare nr. 14/09 februarie 2007, instanța de recurs consideră că în mod corect a reținut instanța de fond nerespectarea dispozițiilor art. 7 din Legea 50/1991 republicată, în forma în vigoare la data emiterii actelor, cu privire la împrejurările în care se poate dispune emiterea autorizațiilor de construire în situații de urgență, pentru lucrările de intervenție de primă necesitate, precum și a autorizațiilor de desființare a construcțiilor.
Atât prin apărările susținute în fața primei instanțe, cât și prin recursul promovat pârâtul și-a justificat atitudinea prin responsabilitățile ce îi reveneau în calitatea sa de conducător al comitetului local pentru situații de urgență și care îi impuneau evaluarea situațiilor de urgență și stabilirea măsurilor și acțiunilor specifice pentru gestionarea acestora, în baza principiilor managementului situațiilor de urgență privind previziunea și prevenirea.
Având în vedere caracterul generic al atribuțiilor enunțate de dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. b din OUG21/2004, măsura de desființare a construcției ce reprezenta un pericol potențial pentru siguranța și integritatea persoanelor constituie o manifestare a interpretării excesiv de extensivă a dispozițiilor arătate. Astfel, fundamentându-se pe sesizările venite din partea diferitelor persoane și organizații, precum și ale altor autorități, recurentul - pârât a ignorat recomandările Serviciului pentru Situații de Urgență, înregistrate sub nr. 1391/30 ianuarie 2007 la Primăria orașului Slănic - M, de desfacere a elementelor de construcție deteriorate din imobilele menționate care pun în pericol siguranța cetățenilor și integritatea clădirilor învecinate.
Măsurile impuse de dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. b din OUG21/2004 nu justifică încălcarea dreptului de proprietate a reclamantei decât cu respectarea procedurilor și garanțiilor reglementate de legislația în vigoare.
În acest context sunt relevante dispozițiile art. 13 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii 50/1001 aprobate prin Ordinul Ministrului Transportului, Construcțiilor și Turismului nr. 1430/2005 care stabilesc primarului obligația de notificare proprietarului cu privire la responsabilitățile prevăzute de Legea 10/1995, nerespectarea acestor responsabilități atrăgând răspunderea penală sau contravențională, după caz, potrivit dispozițiilor art. 31 - 34 din Legea 10/1995.
Măsura desființării construcției de către pârât contravine atât normelor constituționale privind inviolabilitatea proprietății private, cât și dispozițiilor art. 1 alin. l din Protocolul nr. l la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății.
Astfel, lipsirea de proprietate se poate realiza doar pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
În prezenta cauză actele contestate nu reprezintă concretizarea procedurilor prevăzute de dispozițiile legale precum Legea 50/1991 republicată, Legea 33/1994 pentru ingerința autorității în exercitarea dreptului de proprietate de către intimata - reclamantă, reținând și considerentele privind limitele de interpretare și aplicare a prevederilor OUG21/2004.
Referitor la motivul de recurs ce vizează valoarea stabilită de prima instanță cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului produs prin exercitarea actelor contestate, instanța constată, pe de o parte, că în termenul procedural prevăzut de art. 212 alin. 2 Cod procedură civilă pârâta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, aspectele invocate fiind ridicate pentru prima oară cu ocazia promovării recursului, cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție. Pe de altă parte, recursul nu a propus probe noi și nu a invocat elemente relevante pentru stabilirea în concret al cuantumului apreciat ca fiind corespunzător situației imobilului în susținerea acestui motiv de recurs.
La data de 20.10.2009 (data poștei) recurentul-pârât Primarul orașului Slănic-M a formulat prezentacontestație în anulareîntemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 318 din codul d e procedură civilă, susținând că instanța a respins recursul ca urmare a unor omisiuni de a se pronunța asupra unora dintre motivele de recurs.
Astfel, prin recurs invocat ca temei al demolării caracterul necesar și preventiv al măsurii în cauză, iar în drept a invocat prevederile art. 24 lit. b) și art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004. Acest motiv nu a fost analizat de instanța de recurs.
A invocat ca temei al măsurii demolării starea de pericol iminent creat de starea de degradare a "", stare de pericol rezultată din: înscrisurile înregistrate sun nr. 1430/24.01.2007 și nr. 1194/22.01.2007; procesul-verbal de constatare a pagubelor materiale înregistrate în urma vânturilor puternice din 19-20.01.2007 și 28-30.01.2007 încheiat de Slănic-M sub nr. -.10.2007; procesul-verbal nr. 1949/1.012.2007 al Comitetului local pentru situații de urgență; adresa nr. 1626/29.01.2007 privind avertizarea meteorologică de vânturi extrem de puternice; referatul nr. 2201/9.02.2007 al șefului Slănic-M; expertizele tehnice extrajudiciare nr. 682/2006; procesul-verbal de control nr. 1/7.05.206 al Inspectoratului pentru Situații de Urgență B; nota de constatare nr. 392/2005 a Inspectoratului de Stat în Construcții B; Hotărârea Consiliului Local Slănic-M nr. 19/29.07.2004.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra motivului de recurs care privește dreptul Primarului de a emite ordinul de demolare, drept conferit de următoarele acte normative: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004; Hotărârea Guvernului nr. 1474/2006; Ordinul MAI nr. 132/2007; Legea nr. 481/2004; Ordinele MAI nr. 712/2005, 786/2005, 1134/2006, 673/2008, 1435/2006; Legea nr. 307/2006; Hotărârea Guvernului nr. 2288/2004; Legea nr. 575/2006, Ordinele MAI nr. 1435/2006 și nr. 1259/2006; Legea nr. 307/2006; ordinul MAI nr. 163/2007; Hotărârea Guvernului nr. 2288/2004 și Legea nr. 575/2006.
A solicita respingerea pretențiilor financiare ale reclamantei întrucât măsura demolării a fost luată din cauza stării de degradare a imobilului, stare de degradare cauzată din vina reclamantei care nu a efectuat lucrările necesare pentru a împiedica pericolul public cauzat prin ruina edificiului în cauză.
demolat are un statut juridic incert fiind revendicat în baza Legii nr. 10/2001 de către foștii proprietari. Instanța de recurs nu a cercetat acest motiv, motiva din care rezultă lipsa de interes a reclamantei. Reclamanta ar avea interes și calitate procesuală dacă, în litigiul cu foștii proprietari, ar fi obligată să restituie construcția.
Prinîntâmpinare, intimata Poșta Română a invocat inadmisibilitatea contestației în anulare susținând, în esență, că motivele invocate nu se subscriu celor prevăzute de art. 318 din codul d e procedură civilă.
Examinând contestația în anulare și excepția invocată de intimată prin întâmpinare,curtea de apelconstată următoarele:
codul d e procedură civilă reglementează contestația în anulare în cadrul căilor extraordinare de atac, căi de atac care pot fi exercitate numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Aceasta înseamnă că ceea ce excede reglementărilor cuprinse în art. 317 și 318 din codul d e procedură civilă nu poate fi invocat pe calea contestației în anulare.
În cauză, recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 318 teza a II-a din codul d e procedură civilă, susținând că instanța a respins recursul ca urmare a omisiunii de a se pronunța asupra unora dintre motivele de recurs.
În principiu, pe acest temei de drept și pentru argumentele de natura celor invocate de contestator, contestația în anulare este admisibilă, excepția invocată în acest sens de intimată neputând a fi reținută. Însă, admisibilitatea unei astfel de contestații nu determină, în mod automat, anularea deciziei contestate, pentru admiterea contestației fiind absolut necesar ca motivul invocat - art. 318 teza a II-a din codul d e procedură civilă - să fie nu numai admisibil, ci și întemeiat.
Potrivit art. 318 teza a II-a din codul d e procedură civilă otărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prin contestația în anulare, contestatorul a formulat motivele contestației fără a face deosebirea între motivele de recurs și argumentele invocate în susținerea acestora. Art. 318 din codul d e procedură civilă are în vedere omisiunea de a se fi cercetat unul dintre motivele de recurs, așa cum sunt acestea reglementate de art. 304 din codul d e procedură civilă, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate în susținerea respectivelor motive de recurs. În cauză, recurentul nu invocat, în drept, nici un motiv de recurs, iar argumentele pentru admiterea recursului vizau doar modul în care prima instanță a aplicat dispozițiile legale incidente în cauză - art. 3 și art. 24 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004, art. 13 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 - putând fi subsumate motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă. Recurentul a mai invocat o serie de adrese și procese-verbale care, în opinia sa, ar justifica măsura demolării, iar în finalul recursului a susținut că soluția tribunalului este contrară spiritului și principiilor din legislația specifică prevenirii și înlăturării efectelor generate de situații de urgență, enumerând doar actele normative (redate apoi și în motivarea contestație în anulare) considerate a fi încălcate; aceste din urmă susțineri se subsumează tot motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă.
Instanța de recurs a analizat acest motiv, verificând legalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2004 și în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991. Actele normative enumerate de recurent în finalul recursului nu puteau fi analizate atâta vreme cât recurentul nu a arătat, în concret, care sunt dispozițiile din aceste acte normative care au fost încălcate și în ce modalitate s-a realizat o asemenea încălcare.
Înscrisurile enumerate în recurs și în contestația în anulare au fost avute în vedere de instanța de recurs, fără a fi însă individualizate, instanța considerând-le insuficiente pentru fundamentarea măsurii demolării în condițiile în care recurentul a "ignorat recomandările Serviciului pentru Situații de Urgență, înregistrate sub nr. 1391/30 ianuarie 2007 la Primăria orașului Slănic - M, de desfacere a elementelor de construcție deteriorate din imobilele menționate care pun în pericol siguranța cetățenilor și integritatea clădirilor învecinate".
În privința prejudiciului, instanța de recurs s-a referit doar la întinderea acestuia întrucât, prin recurs, s-a contestat doar stabilirea valorii imobilului demolat în raport de gradul de uzură al acestuia.
Prin recurs nu au fost formulate critici cu privire la statutul juridic al imobilului ori la calitatea procesuală și interesul reclamantei de a formula acțiunea. Prin urmare, instanța de recurs nu a avut a analiza astfel de apărări și excepții.
Față de cele ce preced, curtea de apel va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul PRIMARUL ORAȘULUI SLĂNIC M,-, județul B, împotriva deciziei nr. 716 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata POȘTA ROMÂNĂ, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales în B,-, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
Președinte, Pt. jud.- - aflată în PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, Pt. jud. - - aflată în PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.sent.
Red /St./
Red și tehnored.
5ex./29.12.2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
