Alte cereri. Decizia 1340/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR. 1340/com
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta intervenientă SC SA - cu sediul în T,-, județul T, împotrivaDeciziei civile nr.83/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - BEJ " ", cu sediul în T,-, -.B,.5, județul T, intimata debitoare - ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 58 T, cu sediul în T,-,.3,.A, parter și intimatul terț poprit -, domiciliată în T,-,. 24,.A,.4, județul T, având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru intimata pârâtă Asociația de Proprietari nr.58 T, av. în baza împuternicirii avocațiale nr.167/2009 pe care o depune la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiuni referitoare la îndeplinirea procedurii de citare. Învederează că recursul este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în suma de 9 lei conform OP nr.313/17.06.2008 și nr.628/27.08.2009 și timbru judiciar în sumă de 0,30 lei; recurenta a depus cerere prin care solicită judecata în lipsă.
Apărătorul intimatei pârâte debitoare Asociația de Proprietari nr.58 T precizează că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat.
Curtea, deliberând, califică calea de atac ca fiind de natură comercială.Ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă - debitoare, av. solicită respingerea recursului declarat de intervenientă ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Tulcea ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea formulată la data de 15.01.2009 și înregistrată sub nr- la Judecătoria Tulcea, reclamantul Biroul Executorului Judecătoresc a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - debitoare Asociația de Proprietari nr.58 T și pârâtul - terț poprit - validarea popririi în mâna terțului poprit pentru suma de 2.610 lei, datorată de acesta debitoarei.
În motivarea cererii, reclamantul - organ de executare a învederat faptul că înființarea popririi s-a făcut în baza dispozițiilor art. 453 - 454 Cod procedură civilă, în dosarul acestuia de executare nr. 42/2008, în care creditorul, în baza titlului executoriu Sentința civilă nr. 2020/08.11.2007 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr- a solicitat executarea silită pentru recuperarea sumei de 188.644,11 lei reprezentând debit și cheltuieli de judecată și executare.
Reclamantul a mai precizat faptul că în urma începerii executării silite, s-a constatat că pârâtul - terț poprit în baza contractului de furnizare a apei potabile și a legii asociațiilor de proprietari, datorează suma de 2.610 lei reprezentând contravaloarea apei potabile consumată și neachitată către debitor.
La data de 27.01.2009 reclamantul BEJ a formulat o cerere prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a creditoarei SC SA.
Prin Încheierea din data de 18.02.2009, instanța a luat act de depunerea cererii de intervenție forțată, intervenientul forțat devenind parte în dosar.
Prin Sentința civilă nr. 824/16 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea s-au admis cererea de validare a popririi și cererea intervenientei forțată creditoare SC SA T și s-a dispus validarea popririi înființată de BEJ, în mâinile terțului poprit, până la concurența sumei de 2.610 lei, sumă ce urmeaza sa fie consemnată pe numele intervenientei forțate - creditoarea SC "" SA T la dispoziția și pe seama executorului judecătoresc. Totodată, instanța a respins cererea formulată de intervenientă privind obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a luat act că reclamanta - organ de executare BEJ nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în conformitate cu art.460 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Textul de lege impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Cu privire la prima condiție, instanta a apreciat că această este îndeplinită, listele de plată depuse la dosar, precum și recunoașterea terțului poprit consemantă de instanță prin Incheierea din data de 18 februarie 2009, făcând dovada raportului juridic obligațional statornicit între debitoare și terțul poprit.
S-a mai reținut faptul că potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, terțului poprit, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 5 situat în T str. -, nr. 168, - îi incumba obligația de a plăti lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la data afișării.
In cauză nu s-a făcut dovada achitării de către terțul poprit a debitului datorat Asociației de Proprietari nr. 58 T, în cuantum de 2.610 lei.
Cu privire la cea de-a două condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit, terțul poprit, conform art. 456 alin. 1 Cod procedură civilă, avea obligația ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, să consemneze suma de bani poprită. Având în vedere că termenul de 15 zile a expirat fără ca terțul să fi consemnat vreo sumă la dispoziția creditoarei, rezultă ca terțul poprit și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât și această condiție menționată în art. 460 Cod procedură civilă este îndeplinită.
Față de cele expuse mai sus, instanța a admis cererea formulata de reclamantul - organ de executare, precum și cererea intervenientei forțată - creditoarea, apreciindu-le ca fiind întemeiate, și în consecință, a validat poprirea înființată în mâinile pârâtului - terț poprit până la concurența sumei de 2.610 lei, sumă ce va fi consemnată pe numele intervenientei forțate - creditoare, la dispoziția și pe seama executorului judecătoresc.
Instanța a respins cererea formulată de intervenienta forțată - creditoare de obligare a pârâtului - terț poprit, la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată întrucât taxele de timbru și timbrele judiciare au fost datorate în cauză de către reclamantul organ de executare.
Astfel, atât taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii introductive cât și taxa de timbru și timbru judiciar aferente cererii de intervenție sunt datorate de către partea care sesizează instanța cu acestea, în speță de către reclamantul - organ de executare.
Faptul că la termenul de judecată din data 18 februarie 2009, intervenienta forțată creditoare a înțeles să achite taxa de timbru și timbrul judiciar datorate de către reclamantul - organ de executare nu are nici o consecință juridică asupra persoanei care are calitatea de debitor a acestei taxe.
Mai mult, potrivit principiului general reglementat de către art. 1093 cod civil oricine poate face plata, acesta putând fi deci efectuată de orice persoană interesată sau chiar de o persoană neinteresată.
Așadar, taxele de timbru și timbrele judiciare achitate în dosar puteau fi solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată numai de către partea care le-a datorat, deci numai de către reclamantul - organ de executare.
Or, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantul - organ de executare rezultă faptul că acesta nu și-a exprimat voința juridică în sensul solicitării de cheltuieli de judecată, motiv pentru care instanța a respins ca neîntemeiată solicitarea intervenientei - creditoare de obligare a pârâtului terț poprit la plata cheltuielilor de judecată întrucât aceste cheltuieli nu au fost efectuate de către ea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel SC "" SA T, criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală, sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor la obligarea terțului poprit la plata sumei de 20,60 lei, reprezentând cheltuieli de judecată aferente cererii, efectuate atât pentru cererea principală cât și pentru cererea de introducere în cauză, calificată greșit ca intervenție, în principal și în subsidiar obligarea terțului poprit la plata taxei de timbru și timbrului judiciar, doar pentru cererea principală și restituirea celor aferente cererii de introducere în cauză, cu obligarea terțului poprit și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.
S-a susținut de către apelantă că cheltuielile de judecată sunt datorate de terțul poprit, în baza dispozitiilor art.274 Cod pr.civilă întrucât cererea depusă de executorul judecătoresc a fost pentru introducerea în cauză a SC "" SA T, în baza dispozitiilor art.57 alin.1 Cod pr.civilă, și a fost calificată în mod greșit de către instanță ca cerere de intervenție.
Prin urmare, taxa de timbru percepută pentru cererea calificată greșit ca intervenție este nedatorată, solicitându-se restituirea acesteia în baza art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1997 în principal și în subsidiar în. art.274 și 275 Cod pr.civilă, obligarea terțului poprit la plata acesteia, reținându-se culpa sa procesuală.
În ceea ce privește taxa de timbru achitată pentru acțiunea de validare a popririi, aceasta nu putea fi datorată de organul de executare iar dacă creditoarea nu ar fi achitat această taxă de timbru, cererea principală cât și cererea de introducere în cauză a sa ar fi fost anulate ca netimbrate de către instanța de fond.
În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate și admiterea cererii de obligare la cheltuieli de judecată aferente cererii calificate ca intervenție, în principal și în subsidiar obligarea terțului poprit doar la taxele aferente acțiunii principale și a restituirii taxei de timbru și a timbrului judiciar pentru cererea calificată greșit ca intervenție în. art.296 Cod pr.civilă.
S-a solicitat în final și obligarea terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de apel.
În drept, apelanta a invocat disp. art.282 și urm. raportat la art.57 Cod pr.civilă, art.460 al.1 și 2, art.271 indice 7, art.274 și 275 Cod pr.civilă.
Prin Decizia civilă nr.83/13 mai 2009, Tribunalul Tulceaa respins ca nefondat apelul formulat de SC SA, reținând că prin cererea formulată la data de 18.02.2009 de BEJ s-a solicitat introducerea în cauză a intervenientei forțate SC "". T, în baza prevederilor art.460 al.2 Cod procedură civilă, având în vedere calitatea acesteia de creditoare în raport cu Asociația de proprietari nr.58 T cât și cu terțul poprit.
La termenul din 18.02.2009, ca urmare a acestei cereri, instanța a luat act de cererea de introducere în cauză a intervenientului forțat SC "" SA T dispunând introducerea în cauză și citarea acesteia în calitatea arătată, la același termen reprezentantul SC "" SA T depunând și taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente cererii, în cuantum de 15,5 lei.
Prin urmare, critica referitoare la calificarea greșită de către instanță a cererii de introducere în cauză a altor persoane, în cerere de intervenient forțat, este neîntemeiată, prin raportare atât la conținutul cererii formulată de către reclamant cât și la citarea în continuare a acestei părți în proces, la termenele acordate de către instanță.
În ceea ce privește taxa de timbru aferentă acestei cereri, plata cuantumului acesteia nu poate fi imputată terțului poprit, pentru considerentul că acesta a pierdut procesul întrucât cheltuielile de judecată se stabilesc în principiu între părțile inițiale din proces, neputând fi obligat terțul poprit la plata acestora, față de partea care a fost introdusă forțat în cauză, la cererea reclamantei.
În ceea ce privește cererea formulată în baza dispozitiilor art.23 al.1 lit.a din Legea nr.146/1997 de restituire a taxei de timbru percepută pentru cererea de introducere în cauză a altei persoane, s-a reținut că aceasta a fost formulată pentru prima dată în apel iar potrivit disp. art.294 al.1 Cod pr.civilă, în apel nu se pot face alte cereri noi, față de cele deduse judecății, în primă instanță, altfel ar fi încălcat principiul dublului grad de jurisdicție, apelanta urmând să solicite restituirea acestei taxe de timbru printr-o cerere separată adresată Judecătoriei Tulcea.
În ceea ce privește critica referitoare la omisiunea instanței de fond de cita în cauză SC "" SA T de la primul termen de judecată și aceasta este nefondată, întrucât instanța nu se poate pronunța decât în limitele în care este investită de către reclamant, respectiv cu privire la părțile pe care acesta înțelege să le cheme în judecată, în baza principiului disponibilității părților care guvernează procesul civil.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenienta SA T care a criticat soluția pentru netemeinicie și nelegalitate.
A susținut că, atât instanța de apel cât și cea de fond au făcut o greșită aplicare a legii în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată.
În temeiul art.460 alin.2 din Codul d e procedură civilă, instanța de fond trebuia din oficiu să citeze pe creditoare, organul de executare, debitoarea, terțul poprit, ceea ce nu s-a întâmplat, fără a fi în această chestiune incident principiul disponibilității părților, întrucât ne aflăm în procedura specială a validării unei popriri înființate de executorul judecătoresc, care este o cerere în materia executării silite, fiind aplicabilă procedura specială prevăzută în acest articol.
Cererea executorului judecătoresc de introducere în cauză a SC SA, în calitate de creditoare, întemeiată pe dispozițiile art.57 alin.1, raportat la art.460 alin.2 din Codul d e procedură civilă, nu reprezintă o cerere de intervenție, ci o cerere prin care se urmărea acoperirea unui viciu procedural cu privire la procedura de citare a creditoarei SC SA
Prin urmare, cererea de introducere a SC SA în cauză a fost greșit interpretată atât de instanța de fond cât și de cea de apel, în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8, 9 Cod procedură civilă, deoarece suntem în fața unei greșite aprecieri a actelor deduse judecății, precum și a unei greșite aplicări a legii.
O altă critică vizează faptul că reclamanta are calitate de organ de executare silită și nu poate avea și calitatea de creditoare, calitate pe care în cauză o are SC SA, persoana juridică la cererea căreia se efectuează executarea silită.
Prin urmare, taxele judiciare de timbru și timbru judiciar pentru judecarea cererii de validare a popririi trebuiau achitate de aceasta în temeiul art.3717din Cod procedură civilă, raportat la dispozițiile Legii nr.146/1997 republicată, ceea ce creditoarea a și făcut. Este absurd să solicite ca organul de executare să timbreze cererea de validare a popririi.
Este greșită susținerea primei instanțe cât și a instanței de apel că SC SA a achitat benevol aceste taxe judiciare; nu au făcut decât să se conformeze dispozițiilor legii taxelor de timbru, în calitate de creditoare.
Mai susține recurenta că, fiind o cerere în materia executării silite, creditoarea SC SA T era obligată de dispozițiile art.3717Cod procedură civilă să avanseze executorului judecătoresc cheltuielile necesare atât pentru înființarea cât și pentru validarea popririi.
Totodată, introducerea SC SA T în cauză în temeiul art.57 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îi conferă aceleași drepturi procesuale și procedurale ca și ale organului de executare, fiind îndreptățită astfel să solicite în egală măsură cu acesta obligarea terțului poprit la cheltuieli de judecată pe care a dovedit să le-a efectuat cu procesul de față.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8, 9 Cod de procedură civilă.
Analizând cauza sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, prin cererea adresată primei instanțe, Biroul Executorului Judecătoresc a solicitat validarea popririi înființate asupra sumei de 2.610 lei, datorată de către debitoarea Asociația de Proprietari nr.58 T, în mâinile terțului poprit.
Potrivit disp. art. 460 Cod procedură civilă"Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. -"
Prin urmare, indiferent de persoana care formulează cererea de validare a popririi, instanța este obligată să citeze în cauză toate părțile implicate în procesul de executare silită, respectiv atât pe debitor și pe terțul poprit cât și pe creditorul urmăritor.
De asemenea, conform art.371/7 alin.1 Cod de procedură civilă, "Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor."
Față de aceste dispoziții, oricare ar fi calitatea procesuală atribuită de instanță creditoarei în procesul de validare a popririi, în mod corect taxa judiciară de timbru aferentă cererii formulate de organul de executare a fost avansată de către creditoarea SC SA.
Or, având în vedere că în cadrul procesului de validare poprire are loc o judecată prin care se stabilește un raport juridic nou, direct între creditor și terțul poprit, devin incidente dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă, potrivit cu care partea căzută în pretenții este obligată să suporte cheltuielile de judecată. Rezultă că terțul poprit, ca parte căzută în pretenții, este ținut să suporte cheltuielile aferente cererii de validare a popririi, cheltuieli ce au fost avansate de către creditoare.
Într-o atare situație, având în vedere soluția de admitere a cererii de validare, Curtea constată că atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut o greșită aplicare a art.274 Cod de procedură civilă respingând cererea de obligare a terțului poprit la plata cheltuielilor de judecată către creditoare.
Pentru considerentele expuse, urmează a admite recursul în baza art.312 și art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și a modifica în tot Decizia nr.83/2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a Sentinței civile nr.824/2009 a Judecătoriei Tulcea și admiterii cererii privind obligarea terțului poprit la plata sumei de 20,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoarea SC SA.
De asemenea, în baza dispozitiilor art.274 Cod de procedură civilă intimatul terț poprit va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul comercialformulat de recurenta intervenientă SC SA - cu sediul în T,-, județul T, împotrivaDeciziei civile nr.83/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - BEJ " ", cu sediul în T,-, -.B,.5, județul T, intimatul debitor - ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 58 T, cu sediul în T,-,.3,.A, parter și intimatul terț poprit -, domiciliată în T,-,. 24,.A,.4, județul
Modifică în tot Decizia nr.83/2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în sensul că admite apelul, schimbă în parte Sentința civilă nr.824/2009 a Judecătoriei Tulcea și admite cererea privind obligarea terțului poprit la plata sumei de 20,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intervenientă.
Obligă intimatul-terț poprit la plata cheltuielilor de judecată către recurenta intervenientă în sumă de 5,15 lei pentru apel și a sumei de 5,15 lei pentru recurs.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud. fond:
Jud.apel:,
tehnoredactat dec.jud.- -
4 ex./30.11.2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
