Alte cereri. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 139/CA
Ședința publică de la 23 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamantul - împotriva sentinței civile nr. 647/ din 21.05.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 16.03.2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.03.2009.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 825/CA/din 24 septembrie 2008, Tribunalul Iași, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui Comisiei de fond funciar și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului comunei, în ceea ce privește capătul de cerere privind verificarea legalității edificării construcțiilor, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primarul comunei și președintele Comisiei Locale de fond funciar.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâți, solicitând obligarea acestora să anuleze adresa nr. 242/20 septembrie 2007, să-i recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,7300 ha. teren situat în sat, comuna, județul I, să verifice legalitatea edificării construcțiilor de către numitul și luarea măsurii eliberării autorizației de demolare, în cazul în care s-a construit ilegal.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului președintele Comisiei de fond funciar, prima instanță a reținut că acesta nu are calitatea de a verifica legalitatea edificării unei construcții și de a răspunde la petiții ce nu i-au fost adresate și nici calitatea de a emite autorizația de demolare.
În ceea ce privește pe pârâtul Primarul comunei, prima instanță a apreciat că excepția este întemeiată doar în ceea ce privește capătul de cerere privind verificarea legalității edificării construcțiilor, această competență revenind Inspectoratului de Stat în Construcții, și că, în situația în care ar fi fost prejudiciat în dreptul său de proprietate asupra unui teren, prin edificarea unei construcții, el are la îndemână căile pe care Codul civil i le pune la dispoziție și nu să ceară obligarea autorităților publice să acționeze în locul său.
Pe fond, se reține că, în ceea ce privește petițiile adresate Primarului comunei, acesta, prin adresa nr. 242/20.09.2007, a comunicat răspunsurile la relațiile solicitate, iar în ceea ce privește cererea de a se obliga pârâtul să emită autorizația de demolare nu s-a dovedit existența unei construcții ilegale.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul -, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a observat că pârâții nu au introdus petițiile sale în circuitul legal de soluționare a contestațiilor, conform Legii nr. 247/2005, că au fost date soluții contradictorii, ignorându-se faptul că nu i s-a răspuns la petiția prin care semnala că pe terenul său din satul s-a ridicat o construcție și că era obligația celui sesizat să comunice dacă a eliberat sau nu legala autorizație, necesară executării construcției sau, în caz contrar, să dispună eliberarea autorizației de demolare, în condițiile Legii nr. 50/1991.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este dovedit că, prin petiția datată 1.08.2007, reclamantul - recurent a evocat faptul că "cetățeanul a construit pe terenul meu ( 11 parcela 145) o locuință, fără a avea acordul meu și aproape sigur fără a avea autorizație de construire eliberată de către instituția dumneavoastră", cerând "luarea măsurilor legale ce se impun", și că, prin acțiune, a solicitat " să obligați pârâșii să verifice legalitatea edificării construcțiilor de către și luarea măsurii eliberării autorizației de demolare, în cazul în care s-a construit ilegal".
Faptul că cererea de chemare în judecată, astfel a fost cum a fost ea redactată și susținută, nu satisface pe deplin exigențele art. 112 Cod procedură civilă, și că, în mod nepermis, au fost amestecate procedurile referitoare la aplicarea Legii nr. 247/2005 cu procedurile specifice dreptului administrativ, nu poate însă justifica concluzia instanței de fond că pârâtul Primarul comunei nu are a răspunde, în principiu, de modul în care a fost tratată cererea reclamantului de a se verifica modul de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și de luarea măsurilor corespunzătoare constatărilor făcute de organele de specialitate ale primăriei, în condițiile în care și soluționarea cererii de liberare a autorizației de desființare a construcțiilor era condiționată de rezultatul acestor verificări.
Dacă s-ar fi coroborat dispozițiile Legii nr. 50/1991 cu prevederile Legii nr. 215/2001, s-ar fi constatat că atributul verificării respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților administrativ - teritoriale revine organelor de control ale primăriilor și, în mod implicit, conducătorului serviciilor publice locale, în speță primarului comunei, control care funcționează în mod independent de controlul exercitat de stat, prin intermediul Inspectoratului de Stat în Construcții, atribut consacrat în mod expres de art. 27 din Legea nr. 50/1991.
Mai mult, decât atât, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 statuează că decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, autoritate care, potrivit art. 63 alin, 5 lit. g din Legea nr. 215/2001, nu poate fi alta decât instituția primarului, abilitată prin lege să emită avize, acorduri și autorizațiile date în competența sa prin Legea nr. 50/1991.
Pe de altă parte, adresa nr. 242 din 20.09.2007 a Comisiei Locale de fond funciar nu răspunde, și nici nu putea să răspundă, cererii reclamantului - recurent de se verifica modul de respectare a disciplinei în construcții în cazul imobilului edificat de, sugestiile făcute cu privire la calea, de urmat " pentru tulburare de posesie" neavând nici o semnificație și urmări în ceea ce privește obligația primarului de a verifica dacă persoana menționată a construit sau nu fără autorizație, de a decide asupra măsurilor de luat, conform celor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 50/1991, dar mai ales de a răspunde petentului.
Raportat la dispozițiile imperative ale art. 7 din Legea nr. 544/2001 și ale art. 8 din nr.OG 27/2002, autoritatea publică sesizată era obligată să verifice petiția ce i-a fost adresată și să comunice petiționatului răspunsul adecvat, obligație de a cărei îndeplinire aceasta nu putea fi exonerată doar pentru faptul că cererea petentului - reclamant nu excelează prin claritate și rigoare juridică.
Ca atare, constatând că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul comunei, neluându-se în considerare faptul că el este cel care conduce organele de control cu atribuții de urmărire a modului de respectare a disciplinei în domeniul executării lucrărilor de construcții și cel ce decide asupra menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, emițând autorizația prevăzută de art. 8 din Legea nr. 50/1991, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de reclamant, va casa în parte hotărârea atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe, în vederea judecării pe fond cererii de a se verifica, de către pârâtul Primarul comunei, dacă lucrările de construcții executate de respectă sau nu cerințele Legii nr. 50/1991 și de a decide care sunt măsurile ce se impun a fi luate.
Cu ocazia rejudecării, se va pune în discuția părților, în condițiile art. 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004, necesitatea introducerii în cauză numitului, pentru a se stabili în condiții de opozabilitate dacă acesta, prin construcția edificată, a adus atingere drepturilor recunoscute reclamantului, verificându-se totodată dacă sunt întrunite condițiile legale pentru a se cere eliberarea autorizației de desființare a construcțiilor la care face referire reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 825/CA/din 24.09.2008 a Tribunalului Iași.
Casează în parte sentința recurată.
Trimite cauza în vederea rejudecării cererii formulate de reclamantul, în contradictor cu pârâtul Primarul comunei, în partea referitoare la solicitarea de a se obliga pârâtul să verifice respectarea cerințelor legale în cazul executării construcției edificate de și de a se elibera autorizația de demolare.
Menține sentința recurată în partea referitoare la respingerea cererii formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Președintele Comisiei de Fond Funciar al comunei, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.
30.03.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan