Alte cereri. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 140
Ședința publică de la 15 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea contestației în anulare formulată de
contestatorul SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE R, împotriva deciziei civile nr. 853 din 8.11.2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru contestatorul SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE R reprezentant care răspunde și în nume propriu în calitate de intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de intimata N, într-un singur exemplar.
Reprezentantul contestatoarei depune la dosar o completare la motivele contestației în anulare și copia unei adrese emise de Ministerul Economiei și a unei Note a aceleiași instituții, cu privire la renunțarea formulării apărărilor în fața instanțelor de fond și la formularea căii de atac în astfel de spețe. Arată că nu mai are cereri de formulat la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată iar pe fond acordarea drepturilor și pentru întreaga perioadă 2001-2006, dreptul nefiind prescris. Invocă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.146/2007 prin care s-a aprobat plata primelor de concediu pentru perioada menționată mai sus.
Arată că nu poate fi reținută susținerea pârâtei N cu privire la prescripție, aceasta nefiind din culpa reclamanților ci ca urmare a suspendării acestor drepturi. De asemenea, solicită și respingerea excepției prematurității, prin aceasta îngrădindu-li-se accesul liber la justiție, drept consfințit de Constituție.
În concluzie, apreciază că hotărârea Tribunalului Neamța fost dreaptă și solicită admiterea contestației în anulare iar pe fond menținerea hotărârii instanței de fond, cu precizarea că sumele ce li se cuvin sunt mici iar o hotărâre favorabilă ar duce la acordarea sumelor integral și nu în tranșe.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față reține următoarele:
Prin decizia civilă 853 din 08 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- s-a admis recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, împotriva sentinței civile nr. 155/CA din 09 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE și, G, I, ,.
S-a modificat în parte sentința recurată, în sensul că:
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003 și respinge acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârâtă la fond și reiterată în recurs este fondată. Astfel, dreptul la prima de concediu a fost consacrat prin art. 33 alin. 2 din Legea nr.188/1999 (art. 34 alin. 2, după republicare) și a putut fi exercitat până la 02 martie 2001 când a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 prin care s-a suspendat exercițiul dreptului la 01 ianuarie 2002. Termenele prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au fost prelungite prin Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002, iar apoi prin Legea nr. 631/2002 termenele prevăzute de art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 au fost din nou prelungite până la 31 decembrie 2003.
Așadar, exercitarea dreptului la prima de concediu pentru anii 2001 - 2003 fost suspendat succesiv prin prelungirea suspendării inițiale dispuse prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 până la 31 decembrie 2003.
Potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 dispozițiile legilor temporare sunt în vigoare pentru perioada la care se referă, iar potrivit art. 66 din același act normativ, stabilește că prin acte normative ulterioare se poate prelungi durata actelor normative temporare, dispoziția de prelungire trebuind să intervină înainte de expirare a termenului. Potrivit art. 7 din Decretul 168/1957 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Așadar, pentru perioada 2001-2003, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut după expirarea perioadei de suspendare, respectiv după 31 decembrie 2003. Față de aceste considerente, curtea a constatat că pentru perioada 2001 - 2003, dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris, în raport de dispozițiile art. 3 și art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu art. 3 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001.
În consecință, pentru acest considerent, recursul pârâtei fost admis, iar sentința recurată a fst modificată, în sensul admiterii excepției de prescripție a dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs a reținut că:
Dreptul funcționarilor publici la plata unei prime egale cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, a fost stabilit prin art. 32 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 34 alin. 2, după republicarea legii). Deși acest drept a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative, ultima suspendare dispusă prin Legea nr. 379/2005 a fost în vigoare la data de 31.12.2006, astfel că începând cu data de 01.01.2007, dispoziția legală din Legea nr. 188/1999 este în vigoare și drepturile bănești pot fi acordate.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune a se reține că dreptul la primă pentru concediul de odihnă, instituit prin art. 32 alin. 1 din Legea nr. 88/1999 și-a produs efectele începând cu data menționată, suspendarea exercițiului acestui drept neechivalând cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie lipsit de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
Față de cele ce preced, curtea de apel a menținut hotărârea primei instanțe în privința modului de soluționare fondului cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Sindicatul Finanțelor Publice R fiind înregistrată la nr- arătând că excepția prescripției nu este întemeiată întrucât sunt incidente dispozițiile art. 16 din Decretul 167/1958. Se mai arată că alte instanțe au acordat prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2006 iar prin ordonanța de urgență a Guvernului 146/2007 s-a reglementat modalitatea de plată a acestor drepturi.
Prin întâmpinare Direcția Generală a Finanțelor Publice Nas olicitat respingerea contestației în anulare, arătând că nu se invocă nici un motiv din cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă.
Analizând contestația în anulare, această instanță apreciază că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 Cod procedură civilă. Motivele invocate de contestatori vizează fondul cauzei și nicidecum nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 317 - 318 Cod procedură civilă. Împrejurarea că ulterior pronunțării deciziei a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului 146/2007 nu reprezintă o cauză de retractare a deciziei contestatorii urmând a beneficia de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului 146/2007.
Pentru cele ce preced, instanța va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare promovată de contestatorul SINDICATUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul cu sediul în P-ța R-- nr. 1, județul N, împotriva deciziei civile nr. 853 din 08 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în nume propriu și pentruMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, G, I, toți cu domiciliul ales în R, P-ța R - nr. 1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,15 februarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, |
Red. Tehnored. 2 ex. 25/27 febr. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
