Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 142/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 142
Ședința publică de la 15 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana Albescu
Grefier secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE N ȘI CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE B, împotriva sentinței civile nr.260 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, dosarul fiind lăsat pentru a doua strigare când, de asemenea, au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză s-au formulat două recursuri, unul de Casa de Asigurări de Sănătate N, cel de-al doilea de Casa Națională de Asigurări de Sănătate Ambele recursuri sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru.
Recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Nas olicitat judecarea cauzei în lipsă, situație față de care, instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, reținând-o în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- reclamanții, - și în contradictoriu cu Casa de Asigurări de Sănătate N și Casa Națională de Asigurări de Sănătate B au solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță în perioada 2001-2003, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
În motivare reclamanții au învederat că drepturile lor la prima de vacanță își au temeiul în dispozițiile art.34(2) din Legea nr.188/1999 republicată potrivit cărora " funcționarul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".Susțin că prevederile sus-menționate au devenit inaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin art.3(l) din OUG nr.33/2001, iar din anul 2002, măsura suspendării a fost menținută de legile bugetului de stat, respectiv prin art.l2(4) din Legea nr.743/2001, art.l0(3) din Legea nr.631/2002. art.9(7) din Legea nr.507/2003, art.8(7) din Legea nr.511/2004, art.5(5) din Legea nr.379/2005.Reclamanții consideră că suspendarea acordării primelor de vacanță este nelegală, aducând atingere însuși existenței dreptului și contravine dispozițiilor art.38 din Legea nr.53/2003 și art.41(2), art.53(l) din Constituția României.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Naf ormulat întâmpinare invocând excepția de prematuritate a cererii reclamanților, nefiind respectate dispozițiile art.7(l) din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, consideră acțiunea neîntemeiată, motivat de faptul că aplicarea dispozițiilor art.34(2) din Legea nr. - republicată a fost suspendată prin acte normative succesive. Invocă în apărare și prevederile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, modificată și completată, care stabilește că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii.
Casa Națională de Asigurări de Sănătate B, prin întâmpinarea depusă a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzuți ce Legea nr.554/2002, a lipsei calității sale procesuale pasive, precum și a prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, pentru acordarea primei de vacanță aferentă perioadei 2001-2003.
Pe fond, pârâta a arătat că dreptul la prima de vacanță a fost suspendat prin legile bugetului de stat, iar în conformitate cu aceste prevederi, N avea obligația de a respecta aceste dispoziții imperative și de stricta interpretare.
Prin sentința pronunțată în contencios administrativ nr. 260/CA/31 octombrie 2007 instanța a respins excepțiile prematurității, a lipsei calității procesuale pasive și a prescripției.
A fost obligată pârâta Casa Națională de Sănătate să plătească reclamanților prima de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2003 și pârâta CASA NAȚIOANLĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNPTATE - B să dispună toate măsurile pentru Asigura Casei de Asigurări de Sănătate N creditele necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Pentru pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei -B este neîntemeiată. Deși reclamanții nu au raporturi de serviciu direct cu CNAS B, pârâta, ca ordonator principal de credite are obligația să dispună măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. In cauză, drepturile bănești ale reclamanților nu pot fi valorificate numai în raport de N, calitatea procesuală p pârâtei CNAS B fiind justificată de calitatea de ordonator principal de credite.
A fost respinsă și excepția de prematuritate a acțiunii. Pretențiile reclamanților își au temeiul în dispozițiile Legii nr. 188/1991 republicată, iar în conformitate cu art.91 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altei instanțe.
Competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de calitatea reclamanților. In aceste condiții, litigiile privind pe funcționarii publici se soluționează de instanța de contencios administrativ, dar nu în condițiile Legii DT.554/2004, care impun efectuarea procedurii prealabile.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003, instanța o va respinge. În cauză drepturile bănești solicitate de reclamanți și prevăzute de art.34(2) din Legea nr. 188/1999 republicată, au fost suspendate succesiv prin acte normative temporare și anume: art.3(l) din OUG nr.33/2001, art.l2(4) din Legea nr.743/2001, art.l0(3) din Legea nr.631/2002, art.9(7) din Legea nr.507/2003, art.8(7) din Legea nr.511/2004 și art.5(5) din Legea nr.379/2005.
În conformitate cu dispozițiile art.13 lit. "a" din Decretul nr. 167/1958 "cursul prescripției se poate suspenda cât timp cel împotriva căruia curge este împiedicat de un caz de forță majoră să facă acte de întrerupere". După încetarea suspendări, prescripția își reia cursul socotindu-se și timpul curs înainte de suspendare. Ultimul act normativ care a prevăzut suspendarea drepturilor funcționarilor publici la prima de vacanță a fost Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006, potrivit căreia suspendarea acestor drepturi este limită până la data de 31.12.2006. Întrucât prin Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 nu s-a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34(2) din Legea nr. 188/1999, republicată, începând cu data de 1.01.2007 termenul legal de prescripție își reia cursul.
Pe fondul cauzei, instanța apreciază întemeiată cererea reclamanților.
Legea nr. 188/1999 republicată, prin art.34 alin.2 (art.33 alin.2 în reglementarea inițială) a prevăzut în favoarea funcționarilor publici dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3(l) din OUG nr.33/26.02.2001 până la data de 1.01.2002, suspendare menținută ulterior prin legile bugetului de stat, respectiv art.l2(4) din Legea nr.743/2001, art.l0(3) din Legea nr.631/2002, art.9(7) din Legea nr.507/2003, art.8(7) din Legea nr.511/2004 și art.5(5) din Legea nr.379/2005.
Constituția României consacră faptul că salariații au dreptul la protecție socială a muncii. Fiind un drept câștigat, acesta nu mai poate fi îngrădit, restrâns, decât în situațiile limitativ prevăzute de art.53 din Constituție. Suspendarea dreptului la acordarea primei de vacanță nu este motivată de nici una din situațiile enumerate de art.53.
Deoarece prin art.5(5) din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 suspendarea drepturilor la prima de concediu este limitată până la data de 31.12.2006, iar prin Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 legiuitorul nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34(2) din Legea nr. 18 8/1999 republicată, instanța constată că începând cu data de 01.01.2007 prevederile referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele:
Prin motivele de recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate N arată că dispozițiile legale care consacrau prima de concediu au fost suspendate succesiv și intimații nu pot beneficia de aceste drepturi pentru perioada suspendării.
Că pentru perioada 2001 - 2003 dreptul la acțiune pentru prima de concediu este prescris. Se susține că prima de concediu nu constituie un drept fundamental consacrat prin Constituție invocându-se și dispozițiile art. 414/2005, 35/2005, 398/2005 ale Curții Constituționale.
Pârâta Casa Națională de Sănătate invocă lipsa calității procesuale pasive arătând că nu s-a aflat în raporturi juridice cu reclamanții, că aceste raporturi s-au stabilit între reclamanți și pârâta N, care este instituție cu personalitate juridică, patrimoniu propriu. Că acțiunea vizează recunoașterea dreptului la prima de concediu iar obligația de a plăti prima este a casei județene.
Se arată că greșit instanța a respins excepția prescripției, dreptul la acțiune s- născut pentru fiecare an în parte.
Pe fondul cauzei recurenta susține că dreptul la prima de concediu fiind suspendat, aceasta nu poate fi acordată pentru perioada suspendată.
Instanța, verificând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate și cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă constată fondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
În principiu calitatea procesuală trebuie să corespundă cu calitatea de titular dreptului și obligației corelative deduse judecății.
În prezenta cauză se solicită de reclamanți obligarea pârâtei la plata primei de vacanță pentru anii 2001 - 2003.
Așa cum rezultă din probele administrate reclamanții au raporturi juridice specifice funcției publice doar cu pârâta Casa Națională de Sănătate, instituție autonomă cu personalitate juridică care administrează în modautonomfondul de asigurări sociale de sănătate propriu (art. 62 din Legea 14/1997 în vigoare până la 31.10.2001 și art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului 150/2002).
Recurenta chiar dacă avea, potrivit legii, dreptul de a aproba bugetul caselor de asigurări, aceasta nu îi conferă calitate procesuală în litigiile privind drepturile salariale ale personalului aflat în raporturi de serviciu cu instituțiile din subordine.
Nu poate fi reținut argumentul instanței referitor la executarea titlurilor executorii deoarece prin Legea 110/2007 în vigoare la data promovării acțiunii, executarea silită se efectuează, în situația în care în 6 luni de la notificarea debitoarei aceasta nu își execută obligația, potrivit Codului d e procedură civilă (art. 3 din OG 22/2002 aprobată prin legea 110/2007).
Pe de altă parte, obligația ordonatorului principal de credite, este statuată prin lege (art. 4), însă în procedura execuțională acesta nu are drepturi și obligații, nici sub acest aspect nu se poate reține calitatea sa procesuală.
În consecință, față de cele ce preced instanța va admite excepția lipsei calității procesuale a recurentei și va respinge acțiunea formulată împotriva acesteia.
Constatând întemeiat acest motiv de recurs, celelalte motive invocate nu se mai impune a fi analizate.
II. Recursul Casei de Asigurări de Sănătate
Referitor la criticile aduse fondului cauzei instanța de recurs constată că instanța de fond a reținut în conformitate cu legea dreptul reclamanților la plata primei de concediu, criticile nefiind fondate.
Cu toate acestea, dreptul la prima de concediu este un drept personal patrimonial valorificarea acestuia putând fi realizată în termenul general de prescripție prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul 167/1958.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată reclamanții solicită prin acțiune prima de vacanță aferentă perioadei 2001 - 2003.
Prima de concediu a fost prevăzută prin art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, iar prin art. 3 din OUG33/2001 s-a suspendat aplicarea acestor dispoziții până la 01 ianuarie 2002.
Potrivit art. 62 alin. 1, 3 din legea 24/2000 (în vigoare la data suspendării) dispozițiile unei legi pot fi suspendate în actul normativ trebuie să prevadă expres durata ei determinată iar în cazul prelungirii suspendării aceasta trebuie să facă obiectul unei dispoziții expres.
Cu respectarea dispozițiilor Legii 24/2000, suspendarea aplicării art. 33 al. 2 din Legea 188/1999 prin art. 3 al OUG33/2001 s- realizat prin dispozițiile expres din art. 12 alin. 4 din Legea 743/2001 - când termenele prevăzute în art. 3 din OUG33/2001 au fost prelungite până la 31 decembrie 2002 și art. 10 alin. 3 din Legea 631/2002 - prelungirea dispunându-se până la 31 decembrie 2003.
În raport de aceste dispoziții legale suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu s-a realizat prin art. 3 din OUG33/2001 până la 31 decembrie 2003 și de la această dată s-a născut și dreptul la acțiune al reclamanților pentru obligarea pârâtei la plata primei de concediu aferentă perioadei 2001 - 2003.
Este adevărat că după această dată aplicarea dispozițiilor art. 33 al. 2 din legea 188/2002 au fost suspendate prin legile bugetului de stat.
Nici una din aceste legi ulterioare nu dispune ca privire la suspendarea dispusă prin art. 3 din OUG 33/2001, dispunând, independent de acest act normativ suspendarea aplicării art. 32 din Legea 188/1999.
Așa fiind, instanța reține că s-a produs o suspendare de sine stătătoare a aplicării art. 32 prin art. 3 din OUG33/2001 iar de la data încetării acestei suspendări, 31.12.2003, începe să curgă dreptul reclamanților la prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2003, legile temporare ulterioare nu a dispus prelungirea suspendării consacrată prin OUG33/2001.
Este adevărat că prin OUG 146/2007 s-a dispus cu privire la plata primelor de vacanță pentru întreaga perioadă 2001 - 2006.
Acest act normativ nu produce efecte asupra prescripției, deoarece prescripția era deja împlinită la data intrării în vigoare a legii. pe de altă parte prescripția stinge doar dreptul la acțiune nu și dreptul material, intimații, în temeiul art. 146/2007 putându-și valorifica dreptul la prima de concediu și pentru perioada 2001 - 2003.
În consecință, față de toate aceste considerente, instanța de recurs reținând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3041, 304 pct. 3 și 312 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și va respinge acțiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, față de recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și ca prescrisă față de Casa de Asigurări de Sănătate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile contencios administrativ promovate de recurenții - pârâțiCASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE NșiCASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, împotriva sentinței civile nr. 260 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, Iși toți cu domiciliul ales în P N, str. -. - nr. 4B, județul
Respinge acțiunea formulată împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată împotriva Casei de Asigurări de Sănătate N ca prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,15 februarie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex. 29/29 febr. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Loredana Albescu
