Alte cereri. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.141/CA
Ședințapublică de la 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ formulat de recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN P T, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1949 din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, județul T și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B, cu sediul în B,-, sector 6, având ca obiect drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Se solicită judecata în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata primelor de concediu legale din salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin art.37, pct.2 din Ordonanța Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea polițiștilor în concediu de odihnă, aceștia primesc o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Deși în baza acestui text, din anul 2004, reclamantul trebuia să beneficieze de prima de vacanță, aceste drepturi nu i-au fost acordate.
De la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor nu a beneficiat deloc de prevederea referitoare la plata primei de vacanță, aceasta fiind suspendată odată cu intrarea în vigoare.
Reclamantul consideră că această stare de fapt este total în afara legii, întrucât drepturile persoanelor încadrate în muncă, nu pot face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, ele sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De asemenea și conform art.41, pct.2 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele, precum și în alte situații specifice.
Această prevedere din Constituție este coroborată cu prevederile art.28 lit.e din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului, care stipulează că polițistul are dreptul la concediul de odihnă plătit, concediu fără plată și învoiri plătite.
Această prevedere din Constituție este coroborată cu prevederile art.28 lit.e din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, care stipulează că polițistul are dreptul la concediu de odihnă plătit, conc3ediu fără plată și învoiri plătite.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile artr.41 al.2 din Constituția României, art.28 lit.e din Legea nr.360/2002, art.37 pct.2 din OG nr.38/2003.
Pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale referitoare la acordarea primei de concediu invocate de petent au fost suspendate prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003. art.8 alin.7 din Legea 511/2004 și art.5 alin.5 din Legea 397/2005 pentru anii 2004, 2005 și 2006, astfel încât disp. art.37 alin.2 din OG 58/2003 nu puteau produce efecte juridice pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006.
Totodată s-a arătat că pârâtele aveau obligația de a se încadra în cheltuielile de personal menționate în anexele la legile bugetare.
La data de 11.09.2007, pârâtele au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitând obligarea acestuia să vireze sumele la plata cărora va fi obligat, în cazul admiterii acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1949 din 01.11.2007 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea reclamantului. A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. A obligat pârâții să plătească reclamantului prima de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligat chematul în garanție să pună la dispoziția Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele de bani reprezentând prima de concediu pentru reclamant.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art.33 al.2 din Legea 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art.34 al.2 din Legea 188/1999 rep. în vigoare începând cu 25.03.2004 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, dar aplicarea prevederilor acestui text de lege a fost suspendată succesiv pentru o serie de acte normative, respectiv prin art. 3 al.1 din OUG33/2001 în vigoare din 2 martie 2001 aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002, prin art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art. 10 al. 3 din Legea 631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2003, prin art. 9 al. 7 din Legea nr.507/2003, în vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 în vigoare din 1 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2005.
Cu toate acestea, deși aplicarea textului de lege menționat a fost suspendată și în prezent, însă cu toate acestea nu se poate considera totuși că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai există, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 8 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Pentru a pronunța astfel a reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Aplicarea acestei dispoziții și prin urmare acordarea primei de concediu a fost suspendată însă, prin actele normative ulterioare, astfel: prin art.9 alin.7 din Legea 507/2003, aplicarea dispozițiilor privind acordarea primei de concediu a fost suspendată până la data de 31 decembrie 2004, prin art.8 alin.7 din Legea 5111/2004 până la 31 decembrie 2005, iar prin art.5 alin.5 din Legea 397/2005, suspendarea s- prelungit până la 31 decembrie 2006.
Deși actele normative menționate au prelungit succesiv suspendarea prevăzută referitoare la acordarea primei de concediu, acesta nu este un argument pentru a se considera că dreptul nu mai există, întrucât nu a fost desființat prin dispozițiile legale menționate, ci doar a fost suspendat exercițiul acestui drept.
Din moment ce, printr-o lege anterioară, s-a reconstituit dreptul la prima pentru concediul de odihnă, ulterior exercițiul acestui drept fiind suspendat, nu se poate considera că acest drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Prin urmare, pentru ca dreptul prevăzut într-o dispoziție legală să nu fie doar o obligație lipsită de conținut redusă la " nudum jus", acesta nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor în care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărei existență este recunoscută, să fie lipsit de existența sa.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea unei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicată de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
În consecință, reclamantului, având calitatea de funcționar public cu statut special - polițist - din data de 24.08.2002, în prezent detașat de la Ministerul Internelor și Reformei Administrative la Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor T, așa cum rezultă din adeverința nr.-/22 octombrie 2007, se cuvine prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2006, actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul său Direcția Generală a Finanțelor Publice Critica hotărârii fundamentându-se pe dispozițiile Legii nr.500/2004 privind finanțele publice, respectiv art.16,19,20,28,34 și 35. Conform actului normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare, care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului. Totodată proiectul bugetului Ministerului d e Interne și Reformei Administrative este elaborat de ordonatorul principal de credite.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins conform art.312 Cod pr. civilă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.32 al.2 (devenit art.34 după republicarea Legii nr.188/1999)conform cărora funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative și nu au fost abrogate.
Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanță pentru perioada 2001-2006 prin legile bugetului de stat nu produce efectul înlăturării, anulării dreptului recunoscut reclamanților prin art.32 al.2 din legea 188/1999.
Aceste prevederi au devenit neaplicabile prin procedura suspendării instituită inițial prin prevederile art.3 din OG nr.33/2001, urmată ulterior prin suspendări dispuse prin legea bugetului anual până la finalul anului 2006.
Însă, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu desființarea sa, astfel că începând cu data încetării suspendării, reclamanții sunt îndreptățiți să primească primele de vacanță, pe perioada în care aceste drepturi nu s-au acordat, respectiv 2001-2006.
Interpretarea dată acestei măsuri de suspendare de către recurenta-pârâtă conduce la concluzia că nu se poate acorda acest drept decât după ce încetează suspendarea dispusă prin legile speciale.
În acest context, examinând dispozițiile legilor temporale privind suspendarea exercitării dreptului. raportat la prevederile constituționale din art. 53, în mod legal instanța de fond a constatat că limitarea adusă exercițiului dreptului la prima de concediu excede condițiilor reglementate de dispozițiile arătate, privind situațiile în care intervine, caracterul necesar proporțional cu situația ce a determinat-o,nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului în substanța lui.
Pe de altă parte limitarea exercițiului dreptului la prima de concediu motivată de lipsa exercițiului bugetar nu îndeplinește nici cerințele impuse de disp. art. 19 paragraful 3 din Pactul Internațional de la Geneva cu privire la drepturile civile și politice adoptat la 16.12.1966 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.
Faptul că primele de vacanță nu au fost plătite din cauza suspendărilor succesive, nu atrage neplata în continuare a acestora, ca urmare a lipsei culpei autorității publice.
Astfel, dispozițiile art.41 din Legea nr.188/1999 sunt incidente în cauză, culpa autorității publice constând în (prime de vacanță acordate în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu) neplata drepturilor salariale cuvenite după încetarea suspendării acestora.
De asemenea, actualizarea acestor sume s-a dispus în mod corect, întrucât ca urmare a devalorizării sumelor datorate, se impune acoperirea prejudiciului efectiv suportat de reclamanți.
De altfel cele arătate mai sus sunt întărite și de împrejurarea apariției OUG 146/2007 prin care legiuitorul a înțeles să consacre expres acordarea acestor drepturi bănești.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN P T, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1949 din 01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în T,-, județul T și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B, cu sediul în B,-, sector 6, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:,
Red.jud.-
Tehnored. 2 ex./14.03.2008.
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
