Alte cereri. Decizia 1451/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1451
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul G, împotriva deciziei civile nr.51/21.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Curții de APEL TIMIȘOARA, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ C-
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 24.11.2009 concluzii scrise din partea contestatorului.
De asemenea se constată că s-a atașat dosarul de fond nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA ca urmare a admiterii excepției de litispendență, fiind forma de aceleași părți, aceeași cauză și același obiect.
Instanța, din oficiu invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare raportat la dispozițiile art.321 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.51 din 21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- s-a admis recursul declarat de Autoritatea de Sănătate Publică C-S împotriva sentinței civile nr.1414/30.IX.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S și s-a modificat sentința în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică C-
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamant ca fiind art.31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea a observat că drepturile solicitate de reclamant sunt reglementate de dispozițiile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Curtea a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul G, înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, considerând-o ca netemeinică și nelegală, arătând că din greșeală a fost omis a fi cercetat în spiritul legii art.29 lit. c) și d), devenit ulterior art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
S-a arătat că instanța de recurs, netemeinic și nelegal a procedat la anularea efectivă a unui drept născut din lege, motivația acesteia fiind una care nu poate fi reținută sub nici un aspect și anume aceea că "un drept salarial nu poate fi acordat funcționarilor publici în lipsa stabilirii procentului de către legislativ sau executiv". Consideră că instanța de recurs în mod abuziv a procedat la anularea efectivă a drepturilor salariale reprezentând "suplimentul postului" și "suplimentul corespunzător treptei de salarizare", deși aceste drepturi au fost născute din lege fapt ce interzicea instanței judecătorești restrângerea sau anularea acestora.
Menționează că instanța de recurs a încălcat cu bună știință decizia Curții Constituționale nr.820/2008, neavând competența să anuleze ori să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege.
Precizează că, soluția atacată nu a avut la bază considerentul că nu i s-ar cuveni dreptul la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, ci a vizat exclusiv faptul că aceste sporuri nu erau cuantificate în lege astfel încât instanța nu este competentă să procedeze la o atare cuantificare.
Se mai arată că soluția este criticabilă sub aspectul dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă întrucât de vreme ce a reținut existența dreptului său la plata suplimentului postului și celui corespunzător treptei de salarizare, instanța de recurs trebuia să mențină soluția primei instanței prin care s-a procedat la recunoașterea generică a drepturilor pretinse de reclamant. Mai mult, recunoașterea acestor sporuri și acordarea lor se încadrează în noțiunea de "bun" în sensul art.1 din primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât avea " legitimă" că și în cazul său se procedează la recunoașterea dreptului de creanță pretins, cu atât mai mult cu cât situația sa este identică cu cea a altor funcționari publici, în cadrul aceleiași instituții, astfel încât se impune a se da eficiență și principiului fundamental legat de "remunerare egală la muncă egală".
În drept au fost invocate dispozițiile art.318 - 320 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.1009/13.07.2009 Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins contestația în anulare declarată împotriva Deciziei Civile nr.51/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, reținând în esență că aspectele invocate de către contestator, inclusiv aprecierea instanței de recurs asupra drepturilor solicite vizează fondul cauzei, că în speță este vorba despre o cale extraordinară de atac iar cazurile în care poate să intervină contestația în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de legiuitor.
Curtea a constatat totodată că, practica judiciară invocată în sensul admiterii pe fond a unor acțiuni care au obiect identic nu reprezintă un caz de admitere a contestației în anulare, astfel cum este reglementată în art.318-320 Cod procedură civilă și că în ceea ce privește contestațiile în anulare admise în cadrul dosarelor nr-, nr- și nr-, depuse ca practică judiciară la dosarul cauzei, în analizarea acestora din urmă, instanța de control a reținut omiterea analizei unora dintre motivele de recurs.
La data de 28.07.2009 contestatorul Gaf ormulat o nouă contestație în anulare înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, aceasta făcând obiectul prezentei decizii.
În motivarea contestației în anulare contestatorul a invocat aceleași motive, respectiv susținerea că instanța de recurs a anulat un drept recunoscut de lege cu încălcarea Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, că funcționarii Autorității de Sănătate Publică C-S au obținut hotărâri judecătorești favorabile, drepturile recunoscute încadrându-se în noțiunea de "bun" în sensul articolului 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare.
La acest termen Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității contestației în anulare față de prevederile art.321 Cod procedură civilă, potrivit cărora nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi.
Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă potrivit cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 21.05.2009 sub nr-, contestatorul Gai nvocat în mod identic aceleași motive ca cele din prezenta contestație în anulare, prima contestație fiind respinsă prin Decizia Civilă nr.1009/13.07.2009.
Observând că în cauză nu sunt invocate alte motive decât cele care au făcut obiectul contestației în anulare deja soluționate prin decizia civilă menționată Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.321 Cod procedură civilă, nemaifiind posibilă introducerea unei noi contestații în anulare pe aceleași considerente.
Apreciind așadar întemeiată excepția invocată Curtea urmează a respinge contestația în anulare ca fiind inadmisibilă luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.51/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Autoritatea de Sănătate Publică C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/10.12.09
TEHNORED:/10.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Instanța de recurs:Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători - / /
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
