Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1449/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1449
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.689/22.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " ROMÂNIA", având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - intimată avocat iar în reprezentarea pârâtei - recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 16.11.2009 întâmpinare din partea reclamantei - intimate, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de suspendare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.3383/30/28.05.2009, reclamanta " ROMÂNIA", a solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, să se dispună suspendarea executării deciziei nr.101/13.05.2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, până la pronunțarea instanței de fond, întrucât prin punerea acesteia în executare i s-ar crea o pagubă iminentă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin Decizia nr.101/13.05.2009 s-a dispus impunerea reclamantei cu obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 1.011.387 lei, reprezentând impozit pe profit în sumă de 400.121 lei, majorări de întârziere la impozitul pe profit în sumă de 117.143 lei și TVA lunar în sumă de 494.123 lei.
Această decizie de impunere a fost emisă ca urmare a realizării controlului fiscal finalizat prin raportul de inspecție fiscală nr.308/18.05.2009, inspecție fiscală care a fost efectuată în baza avizului de inspecție fiscală nr.315/13.05.2009.
Împotriva deciziei societatea reclamantă a formulat contestație administrativă obligatorie, reglementată de dispozițiile art.205 - 218 din nr.OG92/2003, contestație înregistrată la T la data de 27.05.2009 sub nr.18431/27.05.2009.
Prin punerea în executare a acesteia s-ar ajunge la blocarea activității economice ținând cont că reclamanta are ca obiect de activitate cultivarea cerealelor, iar în această perioadă este în plină campanie de recoltare a culturilor, pentru a căror înființare au fost cheltuite toate resursele financiare, context în care executarea deciziei de impunere ar conduce la imposibilitatea reclamantei de a proceda la recoltarea culturilor înființate în toamna anului 2008 și în primăvara acestui an, ceea ce reprezintă o pagubă iminentă, ce se impune a fi prevenită prin suspendarea executării solicitată prin prezenta acțiune.
culturilor agricole înființate în anul agricol 2008 - 2009, ar reprezenta pierderea în totalitate a investițiilor realizate pentru exercitarea obiectului principal de activitate în decursul anului agricol 2008 - 2009, dat fiind faptul că activitatea de recoltare a culturilor agricole nu se poate face decât într-o anumită perioadă de timp, perioadă care este foarte scurtă și depinde întru totul de condițiile climaterice și de resursele financiare necesare achiziționării motorinei, plății prestărilor de servicii de recoltare, plății transportului cerealelor din câmp în, etc.
pagubei este dată de repercursiunile economice incidente iar întinderea pagubei ar fi mult mai mare decât cea stabilită de actul administrativ atacat.
Reclamanta a mai arătat că este întrunită și condiția cazului bine justificat întrucât actele administrative de impunere sunt vădit nelegale, impozitele și TVA-ul au fost stabilite suplimentar, ca urmare a faptului că inspectorii fiscali au apreciat că reclamanta a realizat în perioada 2004 - 2008 producții agricole medii la hectar, mai mici decât producțiile realizate de alte societăți din zonă și în atare situație s-a procedat la impunerea suplimentară de până la producții medii realizate de alte societăți.
În drept au fost invocate dispozițiile art.215 alin.2 Cod procedură fiscală, art.14 din Legea nr.554/2004 și nr.OG92/2003.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.689/22.06.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamanta " ROMÂNIA" în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr.101/13.05.2009, emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.101/13.05.2009, emisă de T - Activitatea de inspecție fiscală s-au stabilit în sarcina reclamantei " ROMÂNIA", obligații fiscale în sumă totală de 1.011.387 lei. Împotriva acestui titlu de creanță reclamanta a formulat contestația prevăzută de art.205 alin.1 din nr.OG92/2003, înregistrată la pârâtă sub nr.18431/27.05.2009.
În analiza cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr.101/13.05.2009, emisă de T, instanța a reținut că în speță reclamanta a îndeplinit condiția prevăzută de art.215 alin.2 de plata cauțiunii stabilită de instanță în cuantum de 202.277 RON conform recipisei de consemnare nr.-/1 din 10.06.2009.
Referitor la condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr- instanța a reținut că pentru a se dispune suspendarea executării actului atacat trebuie îndeplinite cumulativ următoarele trei condiții: sesizarea în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare (în speță contestația formulată în baza art.205 alin.1 Cod procedură fiscală echivalând cu procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004) precum și condiția existenței cazului bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit de art.2 alin.1 lit. t) din Legea nr.554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, îndoială ce nu aparține reclamantei ci instanței de judecată care procedează la analiza cererii de suspendare. În speță este de observat că raportul de inspecție fiscală vizează o perioadă îndelungată 2004 - 2008, iar motivele invocate de reclamantă în contestație vizează și aspecte formale pe lângă cele de fond. Aceste aspecte se coroborează cu paguba iminentă pe care ar suferi-o reclamanta în cazul ar fi supusă executării silite imediate a titlului de creanță. Astfel paguba iminentă este definită de art.2 alin.1 lit. ș) din Legea nr.554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării activității reclamantei, ori în speță pe lângă prejudiciul material evident pe care l-ar suferi reclamanta prin executarea silită imediată, instanța a mai constatat că față de cuantumul mare a sumei ce urmează a fi executată (1.011.387 lei) prin raportare la activitatea specifică a petentei ce are ca obiect de activitate cultivarea cerealelor, iar în această perioadă este în plină campanie de recoltare a culturilor pentru a căror înființare au fost cheltuite toate resursele financiare, s-ar ajunge la perturbarea gravă a activității reclamantei situație la care face expres referire însăși art.2 alin.1 lit. ș) din Legea nr.554/2004.
În aceste condiții instanța a reținut că în speță reclamanta a îndeplinit atât condiția plății cauțiunii prevăzute de art.215 alin.2 Cod procedură fiscală cât și cele trei condiții la care face referire art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 astfel încât văzând și dispozițiile art.14 alin.4 din Legea nr.554/2004 a admis cererea reclamantei dispunând suspendarea executării actului administrativ atacat până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) întrucât s-a reținut faptul că cererea de suspendare se justifică prin aceea că s-a efectuat plata cauțiunii prevăzute de legea specială și că există o pagubă materială iminentă prin executarea silită a deciziei a cărei suspendare se solicită.
Se apreciază că plata cauțiunii nu poate constitui o condiție suficientă pentru acordarea suspendării, ea fiind doar una necesară. Pentru a putea dispune în sensul admiterii cererii de suspendare, este necesar ca aceasta să îndeplinească cumulativ următoarele condiții care rezidă din art.14 - 15 din Legea nr.554/2004 - condiția cazului bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.
Pârâta mai arată că, reclamanta se află în culpă prin faptul că nu a achitat la bugetul de stat consolidat creanța, rămânând în pasivitate, chiar sfidând organul fiscal prin neplată. Faptul că în prezent se află în impas, solicitând prezenta suspendare, este rezultatul unei organizării precare a activității sale.
Reclamanta - intimată " ROMÂNIA" a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele întâmpinării se arată că instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinite cele patru condiții, respectiv consemnarea cauțiunii, înregistrarea contestației administrative prealabile, cazul bine justificat și paguba iminentă.
Se arată că obligațiile fiscale suplimentare stabilite în plată prin decizia de impunere atacată, nu reprezintă o consecință a unor neregularități constatate în sarcina reclamantei, ci pur și simplu s-a procedat la o comparare a producțiilor realizate de societatea reclamantă cu producțiile realizate de alte societății cu profil asemănător, comparare abuzivă cu evidență, întrucât nu toate terenurile agricole sunt la fel de productive.
Reclamanta mai arată că nici până în prezent nu a fost soluționată contestația administrativă prealabilă, cu toate că a fost înregistrată la data de 27.05.2009, ceea ce denotă intenția pârâtei de a tergiversa soluționarea contestației, de a încasa în mod nelegal sumele stabilite cu titlu de obligații fiscale suplimentare.
În drept au fost invocat dispozițiile art.308 alin.2, art.115 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este nefondată critica cu privire la faptul că prima instanță și-ar fi justificat soluția de suspendare a executării prin aceea că reclamanta a efectuat plata cauțiunii, Tribunalul Timiș nefăcând altceva decât să constate că a fost îndeplinită o cerință legală, respectiv cea instituită de art.215 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
Cât privește celelalte condiții prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, Curtea observă că acestea au fost analizate, în mod corect reținând prima instanță existența cazului justificat și riscul unei pagube iminente.
Astfel, Curtea are în vedere faptul că actul de impunere a fost emis prin raportare la profitul realizat de alte societăți care desfășoară același gen de activități iar nu prin raportare la situația concretă a reclamantei, împrejurare care ridică semne de întrebare cu privire la realitatea sumei reținute în sarcina acesteia.
De asemenea, din actele contabile depuse la dosarul de fond (filele 16-20) rezultă situația financiară concretă a reclamantei, care are în derulare diverse contracte a căror derulare ar fi periclitată în caz de executare a debitului reținut în sarcina sa în cuantum de 1.011.387 lei.
Având în vedere considerentele expuse, constatând neîntemeiat recursul pârâtei, Curtea va respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.689/22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă Pietro România
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.11.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/10.12.09
TEHNORED:/10.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
