Alte cereri. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 152/CA
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta_Direcția Silvică I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 949/CA/30.10.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, ce substituie pe avocat, pentru intimatul, lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Avocat depune delegația de substituire a avocat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimatul, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru cele arătate în întâmpinare.
Depune chitanță onorariu avocat.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 949/ca din 30.10.2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică
A constatat nulitatea deciziei nr. 112/25.06.2008 emisă de pârâtă, prin care reclamantul a fost sancționat cu retrogradarea pe o durată de 6 luni în funcția de pădurar.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
A reținut prima instanță, că prin decizia contestată ce poartă nr. 112/25.06.2008 s-a dispus începând cu data de 27.06.2008 retrogradarea reclamantului, șef district II din cadrul ocolului Silvic, cu retrogradarea pe o durată de 6 luni în funcția de pădurar în cantonul silvic nr. 4, district silvic II, Ocolul Silvic, conform Legii nr. 42/2001, art. 48 lit. d, Legea 53/2003 art. 264 (2) și Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2008 - 2009 art. 100 (1) lit. d pentru nerespectarea OM nr. 15/1988 prin efectuarea superficială a controalelor de fond, nerespectarea normelor de punere în valoare (OM nr. 1990/2000) la partizile 134 și 135, cu subdimensionarea diametrelor, înălțimilor și clasei de calitate la partiza 135 acc. I, marcarea ca prejudicii de arbori din afara partizii 223, pentru lărgirea unui drum fără demersurile legale și delegație de marcare, reprimarea superficială a partizii nr. 16 ref. fără a consemna tăierea a 40 arbori de și predarea materialului din depozit, nerespectarea sarcinilor de serviciu privind raportarea tăierilor ilegale efectuate de ON M, abateri ce au produs prejudicii unității, urmând a primi un salariu negociat de 1028 lei corespunzător clasei de salarizare 23, o indemnizație de grad de 179 lei corespunzătoare gradului profesional de tehnician silvic principal gradația III, spor vechie de 25 % și spor de fidelitate de 10 lei lunar.
La baza acestei decizii s-au avut în vedere raportul Consiliului de Disciplină al Direcției Silvice I nr. 18/23.06.2008, prin care se propune retrogradarea în funcția de pădurar pe durata de 6 (șase) luni a șefului de district, rapoartele nr. 7197/17.06.2008 ale biroului, și nr. 7343/24.06.2008 ale biroului fond forestier încheiate în urma controlului de fond executat de către Direcția Silvică I la Ocolul Silvic în luna iunie 2008, ce menționează deficiențe și sume de imputat în sarcina șefului de district,Hotărârea Comitetului Director nr. 12 din 24.06.2008 - capitolul I alin. 5 hotărând sancționarea șefului de district districtul II, Ocolul Silvic cu retrogradarea în funcția de pădurar pe perioada de 6 luni nota explicativă și memoriu justificativ din 09.04.2008 depuse la Consiliul de Disciplină.
Instanța mai reține că reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă, nu este funcționar public, astfel încât apărările sale urmează a fi examinate prin prisma art. 1 alin. 1, 2 art. 2 lit. a din Legea 53/2003, constatând că în prezent trimiterile OG59/2000 la Legea 188/1999 se limitează la competența instanței de contencios administrativ, fiind efectiv incidente în practică doar în cazul funcționarilor publici, motiv pentru care s-ar impune intervenția legiuitorului pentru clarificarea statutului personalului silvic și a competenței instanțelor de soluționare a litigiilor ce decurg din raporturile de muncă ale acestuia.
Instanța constată că în cazul abaterii disciplinare prevăzute de art. 48 alin. 2 lit. d din OG59/2000 constând în retrogradarea în funcție pe o durată de 1-6 luni, potrivit art. 49 alin. 2 din același act normativ, este obligatorie analizarea cazului de către consiliul de disciplină, în baza unei cercetări prealabile, urmând că hotărârea acestuia să fie transmisă conducerii unității silvice la care își desfășoară activitatea cel care a săvârșit fapta pentru a se aplica sancțiunea propusă.
În cauză constatarea abaterilor disciplinare s-a realizat în urma unui control efectuat de - Romsilva pentru perioada decembrie 2007 - martie 2008, propunându-se prin raportul nr. 1821/7.04.2008 înregistrat la Direcția Silvică I sub nr. 3116/17.04.2008 sancționarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă conform art. 100 lit. g din 2007-2008 pentru nerespectarea Regulamentului pentru paza fondului forestier ( nr. 15/1988) prin efectuarea superficială a controlului de fond nr. 1163/21.03.2008 în cantonul nr. 3; nerespectarea normelor de punere în valoare ( 1990/2000) la întocmirea partizilor 134, 135, 136 produse de igienă și accidentale prin marcare de arbori verzi care nu se încadrează în această categorie; subdimensionarea diametrelor, înălțimilor și claselor de calitate la arborii marcați în partiza 135 acc I, fapt ce a condus la subestimarea actului de punere în valoare cu 137 % valoare 200 % volum lemn lucru și 197 % valoare; marcarea de arbori încadrați la categoria prejudicii în 13, în afara partizii 223 pentru executarea unui drum de, fără demersurile legale în acest sens și fără a fi prevăzut în delegația de marcare; neîntocmirea actului de punere în valoare pentru cei 86 arbori marcați ca prejudicii în partiza 223; reprimirea superficială a partizii 16 - substituire din cantonul 7, fără ca suprafața să fie curățată de resturi de exploatare și fără a se consemna situația celor 40 arbori de puși în valoare, fără a fi cuprinși în inițial, tăiați, dar nerecepționat materialul lemnos (act de reprimire a parchetului nr. 3015/31.12.2007); nerespectarea sarcinilor de serviciu cu privire la raportarea tăierilor ilegale din cantonul 22 Focuri efectuate de către ON M pe liniile electrice Focuri și și luarea măsurilor de recuperare a acestora.
De asemenea, la dosar a fost depusă nota de constatare 3459/5.05.2008 în care, tot ca urmare a controlului efectuat de delegații Romsilva, s-a concluzionat că din cauza lipsei de preocupare a pădurarului titular, dar și a șefului de district s-au înregistrat pierderi ale puieților plantați, fapt ce a produs o pagubă de 8.866,7 lei cu TVA în 115 B și de 3.601,83 lei cu TVA în 114
Față de cele expuse, raportat la perioada 31 decembrie 2007 - martie 2008 se constată că aplicarea sancțiunii disciplinare la data de 25.06.2008 s-a făcut în termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 din Legea 53/2003, astfel încât tardivitatea invocată de reclamant este neîntemeiată.
De asemenea, decizia atacată conține și mențiunea prevăzută de art. 261 alin. 2 lit. a din Legea 53/2003, faptele imputate reclamantului fiind individualizate cu indicarea clară a conținutului constitutiv.
Raportat însă la prevederile art. 268 alin. 2 lit. c din Legea 53/2003 instanța reține că decizia nr. 112/25.06.2008 emisă de Direcția Silvică I nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului în timpul cercetării disciplinare prealabile, mențiune obligatorie, prevăzută sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, instanța constată că la data de 30.04.2008 s-a încheiat procesul verbal al Consiliului de Disciplină nr. 17 în care s-a procedat la analiza cazului prezentat prin raportul nr. 1821/7.04.2008, împrejurare în care reclamantul a depus,în completarea notei de relații date la 27.03.1008, un memoriu justificativ cu explicații detaliate privind abaterile constatate.
Rezultă că în cadrul cercetării prealabile Consiliul de Disciplină a reținut că reclamantul și-a exprimat apărările prin înscrisurile aflate la filele 43-45 dosar.
În aceste memorii reclamantul a arătat că are în subordine 6 cantoane, din care 3 din anul 1979 și 3 din toamna anului 2007, acestea din urmă fiindu- predate fără a fi respectate formalitățile prevăzute de legislația silvică, a invocat lipsa de cooperare a celorlalți angajați, a prezentat în detaliu situația pe fiecare canton, activitățile concrete pe care le-a desfășurat, dar și cele în care au fost implicați alți membri ai personalului silvic în limita competențelor, precum și problemele administrative cu care s-a confruntat și cauzele acestora.
Aspectele invocate de reclamant nu au fost incluse în raportul Comisiei de Disciplină nr. 18/23.06.2008 înregistrat la Direcția Silvică I sub nr. 7293/23.06.2008 și nici în hotărârea nr. 12/24.06.2008 a Comitetului Director înregistrată la nr. 7369/24.06.2008 prin care se hotărăște sancționarea șefului de district cu retrogradarea în funcție pe o perioadă de 6 luni, iar în decizia de sancționare de asemenea nu se indică argumentele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate.
Rezultă că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în condițiile art. 268 alin. 2 lit. c din Legea 53/2003, dispoziții cu caracter imperativ a căror încălcare a avut loc la emiterea deciziei de sancționare a reclamantului.
După cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 319/29.03.2007, dispozițiile art. 268 alin. 2 se înscriu printre cele care au ca scop asigurarea stabilității raporturilor de muncă, a desfășurării acestora în condiții de legalitate și a respectării drepturilor și îndatoririlor ambelor părți ale raportului juridic de muncă. În același timp sunt menite să asigure apărarea drepturilor și intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziția obiectiv dominantă a angajatorului în desfășurarea raportului de muncă.
Față de motivul de nulitate absolută sus menționat instanța reține că devine inutilă cercetarea fondului cauzei, urmând a admite acțiunea și a constata nulitatea absolută a deciziei de sancționare a reclamantului emisă de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Romsilva - Direcția Silvică I, motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a constatat nulitatea deciziei de sancționare contestate, având în vedere că apărările formulate de către reclamant sunt cuprinse în raportul consiliului de disciplină al Direcției Silvice I nr. 18/23.06.2008, raport expres menționat în decizia atacată.
Solicită, în consecință, admiterea recursului și menținerea deciziei nr. 112/2008, ca fiind legală și temeinică.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului pentru aceleași apărări invocate și la fond, în sensul că disp. art. 268 alin. 2 lit. "c" Codul muncii, prevăd obligația ca motivele înlăturării apărărilor salariatului să apară în însuși textul deciziei de sancționare.
Examinând actele și lucrările dosarului în conformitate cu disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constat că nu este întemeiat recursul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse.
În mod corect prima instanță a reținut că decizia de sancționare, potrivit disp. art. 268 alin. 2 lit. "c" din Codul muncii, trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare.
În cadrul cercetării prealabile efectuate pentru constatarea abaterilor disciplinare - obligatorie în prezenta cauză, reclamantul și-a formulat apărări atât prin nota de relații din 27.03.2008 cât și prin memoriile justificative în care a prezentat explicații detaliate privind abaterile constatate, aflate la filele 43-45 dosar.
Punctul de vedere și apărările contestatorului nu au fost înscrise nici în procesul-verbal nr. 17 din 30.04.2008 al Comisiei de Disciplină, în care s-a analizat cazul prezentat prin raportul nr. 1821/07.04.2008, nici în raportul Comisiei de Disciplină nr. 18/23.06.2008 înregistrat la Direcția Silvică I sub nr. 7293/23.06.2008 și nici în hotărârea nr. 12/24.06.2008 a Comitetului Director înregistrată la nr. 7369/24.06.2008 și prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu retrogradarea din funcție pe o perioadă de 6 luni. În consecință, cu toate că intimatul contestator s-a apărat față de abaterile ce i-au fost imputate, în decizie nu s-au arătat motivele pentru care aceste apărări nu au fost luate în considerare.
Concret, în decizia contestată nu se face nici un fel de mențiune nici cu privire la apărările invocate de către contestator, nici cu privire la motivele pentru care acestea au fost înlăturate.
Mențiunea recurentei prin care se arată că apărările contestatorului au fost avute în vedere la decizia de sancționare, fiind indicate memoriile formulate, nu poate fi primită întrucât, față de dispozițiile imperative ale art. 268 din Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă chiar în conținut, toate elementele prevăzute de lege și trebuie să îndeplinească toate condițiile de formă. În aceste condiții, nu se poate completa decizia de sancționare cu alte înscrisuri și referirea la cuprinsul altor acte nu înlătură lipsa mențiunilor obligatorii.
din funcție, ca și sancțiunea disciplinară, presupune efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile în cadrul căreia salariatul are dreptul de a formula și susține propriile sale apărări, de a propune proba în apărare, potrivit disp. art. 49 alin. 2 din nr.OG 59/2000 și art. 267 alin. 4 din Codul muncii.
Nulitatea prevăzută de art. 268 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege.
În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție "juris tantum" de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale.
Caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerințelor de formă "ad validitatem", nu poate fi acoperită prin confirmare.
Instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului reflectă expresia principiului statutului social și al prin disp. art. 1 alin. 3 din Constituția României, obligații ce sunt în deplin consens cu prevederile constituționale, astfel cum s-a statuat și prin decizia nr. 383/2005 a Curții Constituționale și decizia nr. 319/2007, expusă de instanța fondului și a cărei reluare de către instanța de control judiciar este de prisos.
În consecință, pentru motivele expuse mai sus, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu au fost găsite întemeiate motivele de recurs și nu sunt incidente în cauză nici unul din motivele de ordine publică, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata către intimat a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică I împotriva sentinței civile nr. 945//30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimatul a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- - I--
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
22.04.2009
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
