Alte cereri. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.153/CA
Ședințapublicăde la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenta reclamantă, cu sediul în T,-, județul T și recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.2164/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă F - - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G, cu sediul în G,-, județul G, având ca obiect contencios fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.03.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată la nr-, Tac ontestat decizia nr. 46/28 martie 2007, emisă de către - Direcția Generală a Finanțelor Publice în soluționarea contestației depusă împotriva Deciziei nr. 15/12 februarie 2007 și procesului verbal de control, emise de - - Direcția Regională Vamală G - Biroul Vamal T, solicitând anularea sa și exonerarea de la plata sumei de 25.593 lei reprezentând datorii vamale și, respectiv 4853 lei - majorări de întârziere.
In motivare, reclamanta a arătat că, la 9 august 2006, depus la Biroul Vamal T declarația vamală în regim de punere în liberă circulație nr. I 6712/9 august 2006, având ca obiect autoturismul marca TOYOTA 4, ce a fost însoțit de certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. - emis de autoritatea vamală ză beneficiind de regim vamal preferențial din partea autorităților române, însă ulterior, în urma întocmirii procesului-verbal de control nr. 891/12 februarie 2007, s-a dispus retragerea acestui regim, prin decizia nr. 15/12 februarie 2007 și obligarea la plata sumelor de 20.334 RON reprezentând taxe vamale și 3.802 RON majorări de întârziere, 339 RON reprezentând comision și 63 RON majorări de întârziere, 1.137 RON reprezentând accize și 213 RON majorări de întârziere, și 4.143 RON reprezentând și 775 RON penalități de întârziere.
S-a mai subliniat că, prin Decizia nr. 46 din 28 martie 2007, emisă de către T, s-a respins contestația formulată împotriva actului administrativ, pentru că autoritatea vamală ză a remis copia certificatului EUR 1 nr. -, completat la rubrica 14, căsuța a doua, cu mențiunea că nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate cerute, autoturismul nefiind de origine comunitară, însă această copie nu i-a fost comunicată.
Reclamanta a mai arătat că, dacă ar fi cunoscut că certificatul EUR prezintă suspiciuni cu privire la legalitate și autenticitate, nu ar mai fi importat autoturismul, societatea suportând consecințele, în condițiile în care exportatorul a confirmat existența certificatului european de conformitate pentru autoturismul importat fabricat în Comunitatea Europeană, respectiv în Belgia în 2003, venind în contradicție infirmarea autorității vamale ze cu certificatul de conformitate emis de TOYOTA - Franța, asupra căruia nu s-a revenit, cu atât mai mult cu cât statutul comunitar al bunului este determinat de faptul că a fost importat dintr-o țară comunitară în anul 2006, fiind înmatriculat conform Legii ze la momentul exportului, indiferent de locul fabricației în anul 2003.
S-a mai criticat faptul că Decizia nr. 46/28 martie 2007 nu a fost semnată de directorul executiv al T, deși art. 18 alin. 5 din nr.OG 92/2003, obliga la aceasta.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
In apărare, Direcția Regională Vamală Gad epus întâmpinare și a anexat la dosar înscrisuri privind situația autovehiculului.
Prin întâmpinare formulată T, a depus la dosar toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.2164 din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- a admis în parte contestația, a anulat decizia nr.46 din 28.03.2007 emisă de MFP. - DGFP. T, decizia nr.15 din 12.02.2007 emisă de ANAF - - Direcția Regională Vamală G - Biroul Vamal T și procesul verbal de control din 12.02.2007, numai în ceea ce privește cuantumul majorărilor de întârziere.
A constatat că societatea reclamantă T datorează majorări de întârziere raportat la suma stabilită cu titlu de datorie vamală numai începând cu data de 12.02.2007. menținut celelalte dispoziții ale actelor atacate.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Tap lasat în regim de punere în liberă circulație, prin depunerea la Biroul Vamal Tad eclarației vamale EU 4 nr. 6712/9 august 2006, un autoturism marca TOYOTA TIP 644 2 BC 886, capacitate cilindrică 1995 CM motorină, an de fabricație 2003, iar în baza certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. A -, eliberat de autoritatea vamală ză, i s-au acordat preferințe vamale taxă vamală 0%, comision vamal - 0%, conform de Import al României în 2006 și Protocolului 4 al Acordului dintre România și Comunitatea Europeană, calificat prin nr.OUG 192/2001.
In urma unui control realizat ca urmare a sesizării de către Biroul Vamal T, ce a avut suspiciuni în legătură cu tara de origine, administrația vamală ză prin adresa nr. E 43/2006/27 decembrie 2006, confirmat că autoturismul respectiv nu este de origine comunitară, fiind construit în uzinele din, remițând totodată și copia certificatului EUR 1 în care s-a specificat că nu sunt îndeplinite condițiile de autenticitate și legalitate cerute.
Prin procesul-verbal de control nr. 291/12 februarie 2007 s-a constatat situația redată anterior și s-a procedat la calculul diferențelor de drepturi de import, emițându-se ulterior decizia nr.15/12 februarie 2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal prin care au stabilit taxe vamale de 20334 lei și majorări de întârziere de 3802 lei.
S-a promovat de către societatea reclamantă contestație împotriva procesului verbal de control și a deciziei de regularizare, ce prin decizia nr. 46/28 martie 2007 Taf ost respinsă ca neîntemeiată.
Conform art.16 alin. 1 din Protocolul din 25 ianuarie 1997 referitor la definirea noțiunii de produse originare, produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originare din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1.
In cauză, a fost prezentat un asemenea certificat, societatea importatoare beneficiind inițial de scutire de taxe la import, însă prin adresa din 27 decembrie 2006, Direcția Regională a Vămilor și a Drepturilor din - FRANȚA a comunicat că autoturismul a fost fabricat în uzina din orașul - și, prin urmare, nu poate fi declarat ca fiind originar din Uniunea Europeană.
De menționat că acest control ulterior este permis de lege pentru a verifica, prin sondaj, documentația aferentă produselor certificate a fi de origine comunitară.
In aceste condiții, adresa comunicată de autoritatea ză ce atestă că produsul este originar din UE este suficientă pentru a determina o revenire asupra regimului preferențial acordat societății reclamante, și, implicit, calcularea sumelor datorate în consecință, chiar dacă nu s-a emis, formal, un alt certificat EUR 1, care să cuprindă mențiuni în sensul celor consemnate în adresă, așa cum a susținut reclamanta.
De altfel, nici nu există dispoziții legale care să impună eliberarea unui nou certificat, prin care să fie infirmat primul eliberat, însă, cu toate acestea, un asemenea certificat a fost emis și înaintat autorităților române, neavând relevanță în soluționarea cauzei faptul că reclamanta nu deține un asemenea înscris.
S-a mai prevalat reclamanta de o adresă circulară emisă de către - Autoritatea Națională a Vămilor, prin care se învedera că, pentru a acorda scutiri de taxe vamale este necesar a se prezenta o dovadă privind statutul comunitar al bunurilor.
Conținutul acestei adrese nu poate fi interpretat în sensul susținut de către societatea reclamantă, respectiv că statutul comunitar al bunurilor este dat de faptul că este importat din UE, ci trebuie interpretat prin raportare la prevederile Protocolului din 1997 care, în art. 2, stabilește ce produse pot fi considerate originare din Comunitate.
Relativ la majorările de întârziere, se constată că s-a procedat la calcularea acestora începând cu data de 10 august 2006, după cum rezultă din decizia nr. 15/12 februarie 2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
Art. 111 alin. 2 din nr.OG 92/2003, stipulează că pentru diferențele de obligații fiscale principale, și pentru obligațiile fiscale accesorii stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora.
De asemenea, potrivit art.114 din același act normativ, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, iar conform art. 115 alin. 2 lit. a, pentru diferențele de impozite, taxe, contribuții, stabilită de organele competente, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței impozitului, taxei, contribuției pentru care s-a stabilit diferența până la data stingerii acesteia.
Coroborând dispozițiile legale redate, dar reținând și celelalte prevederi ale nr.OG 92/2003 și Legii Nr. 86/2006, sub acest aspect, în opinia instanței, cum situația reclamantei este o situație atipică, ce exclude total o culpă a acesteia, momentul scadenței, momentul de la care se calculează penalități pentru suma determinată cu titlu de taxă vamală îl constituie data la care s-a efectuat controlul și s-au stabilit diferențele de achitat - respectiv 12 februarie 2007, când a fost prezent și un director al societății reclamante ce a luat cunoștință de cele constatate.
S-ar fi pus problema calculării de la data la care societatea a beneficiat de regimul preferențial, de import numai dacă se putea imputa ceva agentului economic controlat, situație valabilă și în general - calcul greșit, evidență contabilă defectuoasă, etc. - dar nu și în cazul dat, având în vedere circumstanțele în care s-a ajuns la o atare situație.
Împotriva acestei sentința au formulat recurs reclamanta și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T pe baza dispozițiilor art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, respectiv art.3041Cod procedură civilă.
Reclamanta apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii motivat de următoarele:
Retragerea regimului tarifar preferențial de către autoritatea vamală română s-a făcut în baza unei simple adrese emisă de autoritatea vamală ză prin care s-a comunicat că autoturismul marca Toyota 4 nu este de origine comunicată, fiind fabricat în uzinele din.
Această adresă a autorității vamale ze se află într-o mare contradicție cu certificatul european de conformitate emis de Toyota pentru autoturismul în cauză, și în care se menționează cu autoturismul a fost fabricat în Comunitatea Europeană. Se menționează că acest certificat le-a fost remis în original de către exportator, care l-a utilizat la obținerea certificatului EUR 1, copia tradusă și legalizată aflându-se la dosar.
Învederează că instanța de fond în mod greșit a menținut dispozițiile actelor atacate, întrucât o simplă adresă și neconcordanța dintre actele prezentate raportate la țara de producție bunului importat, nu pot fi asimilate infirmării certificatului EUR 1 sub aspectul legalității și autenticității sale.
În speță nu există nici o dovadă din care să rezulte că certificatul EUR 1 nr.- a fost remis de către autoritatea vamală ză cu mențiunea în căsuța 14 documentului că acesta nu îndeplinește condițiile de autenticitate și legalitate. Prin decizia emisă de pârâta recurentă DGFP T în soluționarea contestației reclamantei, se afirmă că autoritatea vamală ză ar fi remis acest certificat cu mențiunile cerute de lege, însă nu a fost prezentată nici o dovadă în acest sens.
Se arată că o simplă adresă nu este suficientă pentru retragerea regimului tarifar preferențial întrucât din dispozițiile Protocolului nr.4 din 25.01.2007 se desprinde concluzii ca acordarea regimului tarifar preferențial se acordă doar prin prezentarea unui certificat valid din punct de vedere legal, fiind singura probă certă și concludentă iar retragerea regimului tarifar preferențial urmează aceeași cale, aplicându-se doar în situația în care autoritatea vamală emitentă a certificatului a infirmat autenticitatea și legalitatea în căsuța 14 documentului.
În cea ce privește cuantumul majorărilor de întârziere, instanța de fond a stabilit că acestea sunt raportate la suma stabilită cu titlu de datorie vamală numai începând cu data de 12.02.2007, data efectuării controlului ulterior și stabilirii diferențelor de achitat. Data stabilirii diferențelor de achitat fost data de 12.02.2007, însă momentul scadenței se calculează în raport de dispozițiile art.109 alin.2 Cod procedură fiscală, potrivit cu care diferența de obligații fiscale principale sau accesorii, se achită în funcție de data comunicării, respectiv până la data de cinci a lunii următoare, dacă comunicarea a avut loc în intervalul 1-15 din luna și până la 20 ale lunii următoare, dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună.
Pârâta P consideră soluția ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Opinia instanței de fond privind "situația atipică ce exclude total o culpă" a reclamantei nu se justifică întrucât, însă prin specificul activității, reclamanta avea obligația să verifice statutul comunitar al bunului în speță. Ori, SC SA Tap lasat în regim de punere în liberă circulație, prin depunerea la Biroul Vamal Tad eclarației vamale pentru autoturism marca Toyota, an de fabricație 2003.
În baza certificatului de circulație a mărfurilor EUR1 eliberat de administrația vamală ză, Biroul Vamal a acordat preferințe tarifare în conformitate cu dispozițiile de import al României în anul 2006 și Protocolului 4 al Acordului dintre România și Comunitatea Europeană ratificat prin OUG nr.192/2001.
La o verificare ulterioară inițiată de Biroul Vamal Tac ertificatului de circulație EUR 1, în colaborare cu administrația vamală ză, prin adresa respinsă de aceasta din urmă, a reieșit că autoturismul în speță nu are origine comunitară.
În consecință, Biroul Vamal T anulat preferințele tarifare acordate și a întocmit procesul verbal de control în baza căruia s- emis decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații - datorii vamale și majorări aferente.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește prima critică din recursul recurentei reclamante care vizează faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că o simplă adresă și neconcordanța dintre actele prezentate raportate la țara de producție bunului importat,echivalează cu infirmarea certificatului EUR 1 sub aspectul legalității și autenticității sale, o apreciem ca neîntemeiată.
Astfel din probatoriul administrat în cauză rezultă faptul că, societatea importatoare beneficia inițial de scutire de taxe la import,dar ulterior prin adresa nr. E 43/2006/din 27 decembrie 2006, Direcția Regională a Vămilor și a Drepturilor din - Franța a comunicat faptul că autoturismul a fost fabricat în uzina din orașul - în aceste împrejurări acesta nu poate fi în nici un caz asimilat unui produs originar din Uniunea Europeană, pentru a beneficia de un regim preferențial.
De asemenea administrația vamală ză a remis și copia certificatului EUR 1 în care s-a precizat în mod expres faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de autenticitate și legalitate impuse.
In ceea ce privește calcularea majorărilor de întârziere, aspect ce face obiectul celei de a doua critici aduse soluției instanței de fond de către recurenta reclamantă,apreciem că aceasta a procedat corect când a luat în calcul data de 12.02.2007 data efectuării controlului ca și moment al scadenței echivalând practic și cu cel al comunicării celor constatate recurentei reclamante prin reprezentantul acesteia,datorită situației concrete speciale din cauza dedusă judecății, așa cum de altfel rezultă și din înscrisurile aflate la dosar coroborate cu disp.art.111 alin.2 și art.114 din nr.OG92/2003 în referire la dispozițiile Legii nr.86/2006 incidente în cauza dedusă judecății.
Acest ultim aspect constituie de altfel și obiectul criticii aduse soluției instanței de fond de către recurenta pârâtă în recursul promovat de aceasta în sensul că aceasta a reținut eronat faptul că reclamanta recurentă nu ar datora majorările de întârziere aferente obligațiilor fiscale stabilite așa cum au fost ele reținute prin decizia contestată, respectiv de la data efectuării operațiunii vamale supusă controlului ulterior, 10.08.2006.
Potrivit disp.art.109 alin.2 din nr.OG92/2003 obligațiile fiscale stabilite la un control ulterior prin care a fost anulată și acordarea de facilități fiscale nu sunt de natură a genera majorări și penalități de la data realizării operațiunii vamale ci,doar de la data stabilirii acestor diferențe.
Critica formulată din aceasta perspectivă este neîntemeiată deoarece majorările de întârziere, eventualele penalități pentru neachitarea în termen a unor sume de bani stabilite în urma unui control vamal ulterior ca și în cauza dedusă judecății se calculează prin raportare la data comunicării titularului operațiunii vamale a obligației de plată a acestor sume de bani,dată care așa cum corect a reținut și instanța de fond este aceea a efectuării controlului,respectiv 12 februarie 2007 când prin organele sale abilitate acesteia i-au fost comunicate aspectele imputate.
Față de cele expuse și analizate, urmează a constata că sentința civilă recurată este legală si temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va dispune respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile în contencios administrativ formulate de recurenta reclamantă, cu sediul în T,-, județul T și recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.2164/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă F - - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ G, cu sediul în G,-, județul G, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,astăzi 10 martie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:,
Red.jud.-
Tehnored. 2 ex./09.03.2008
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
