Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.152/CA
Ședințapublicăde la 10 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul contestator, cu domiciliul în C, str.- nr.77, -.A,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.805 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, cu sediul în C,- - 106, județul C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 03.03.2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.03.2008.
CURTEA:
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Cas olicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 21642/18.10.2006 emisă de șeful C, ca nelegală și netemeinică și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, în temeiul dispozițiilor art.15 alin.1 din Legea nr. 554/2004 reclamantul a solicitat suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Reclamantul motivează că prin dispoziția nr. 21642/2006, s-a dispus în temeiul art. 57 alin. "b", art. 58 lit. "b" din Legea nr. 360/2002, art. 12 alin.1 lit. "b", art. 14, art.17 lit. "b", art.36 lit. "b", art. 61, art. 62, art.7 alin.2 și Anexa 2 din Ordinul MAI nr.400/2004, sancționarea sa cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, pe o perioadă de 3 luni", iar începând cu data de 1.11.2006, s-a dispus retragerea salariului de merit acordat pe anul 2006.
A învederat că dispoziția contestată a fost emisă cu nesocotirea dispozițiilor legale privitoarea la obligativitatea efectuării procedurii prealabile a cercetării disciplinare.
Sub un prim aspect se susține că abaterea disciplinară imputată, respectiv "neglijență în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu" este reținută a fi săvârșită cu ocazia unui eveniment rutier petrecut în noaptea de 26/27.10.2007 iar în data de 27.10.2006 s-a pronunțat Încheierea Consiliului de Disciplină din cadrul C nr.21640, prin care s-a propus sancționarea disciplinară a sa cu diminuarea drepturilor salariale, cu consecința emiterii în data de 28.10.2006 a dispoziției contestată.
Apreciază că, în speță, față de momentul săvârșirii pretinsei abateri disciplinare și momentul aplicării sancțiunii, nu au fost respectate dispozițiile prevăzute de art. 19-32 din Ordinul MAI nr. 400/2004 în sensul că reclamantul nu a fost citat în vederea prezentării unui punct de vedere asupra faptei imputate, nu a avut posibilitatea de a formula apărări si de a solicita administrarea de probe, nu ia fost prezentat conținutul raportului de cercetare prealabilă.
Consideră că nesocotirea dispozițiilor legale esențiale privitoare la procedura cercetării disciplinare echivalează cu lipsa acesteia, fapt ce atrage nulitatea dispoziției atacate, emisă cu încălcarea dispozițiilor art.59 alin.1 din Legea nr. 360/2002 și ale art. 18 alin.2 din Ordinul MAI nr. 400/2004.
Sub aspectul netemeiniciei dispoziției atacate reclamantul arată că nu a săvârșit abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, precizând că deține funcția de Serviciu Poliție Rutieră în cadrul C, astfel că atribuțiile sale sunt legate de gestionarea evenimentelor rutiere.
Arată că în noaptea de 26/27.10.2006 ora 00,57 au fost raportate simultan 2 incidente, atât despre faptul că un autoturism, cu motorul pornit și șoferul în stare de inconștiență (președintele Consiliului Județean C-ța), se afla staționat pe a 2-a în Zona "Capitol", cât și despre faptul că, în localitatea Valul lui, se produsese un accident de circulație, în urma căruia fuseseră vătămate mai multe persoane, iar unul dintre conducătorii auto părăsise locul faptei.
Cu privire la incidentul din zona "Capitol" susține că deși nu avea nici o obligație, a dat imediat dispoziții clare și concise privind procedura de urmat într-o astfel de situație, respectiv anunțarea unui echipaj al serviciului de ambulanță, transportarea persoanei implicate la unitatea medicală cea mai apropiată, recoltarea probelor biologice de sânge, dispunând și că la locul incidentului să se deplaseze șeful.
Referitor la împrejurarea neinformării operative a conducerii C, reclamantul a arătat că o asemenea obligație revenea ofițerului de serviciu de la nivelul C sau Secției 1 Poliție, prima anunțată de - 112 cu privire la acest incident și ale cărei echipaje au sosit primele la fața locului.
Consideră că în mod greșit s-a reținut săvârșirea abaterii disciplinare și s-a procedat la aplicarea sancțiunii.
In ceea ce privește punerea în executare a dispoziției contestate, reclamantul a arătat că se impune suspendarea executării, întrucât ar genera suspiciuni cu privire la conduita morală și profesională a sa.
În drept au fost invocate dispozițiile art.61 alin. 3 din legea nr. 360/2002, art. 8 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 și în susținerea cererii reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, apreciind că măsura aplicată de Consiliul de Disciplină este una corectă și pertinentă.
În conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr. 554/2004 pârâtul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției atacate (file 26-49, 62-81, 84-107).
Sub aspectul probator, la cererea reclamantului, în cauză s-au încuviințat și administrat proba cu interogatoriu (răspunsul fiind consemnat la filele 118-120) și proba testimonială cu martorii și, depozițiile acestora fiind consemnate la filele 116- 117.
Prin încheierea din 29.01.2007 instanța a respins cererea de suspendare a dispoziției contestate reținând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 -15 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, părțile au depus concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr.805 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța astfel a reținut prima instanță că prin Dispoziția nr. 21642/28.10.2006 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art.57 lit. "b", art. 58 lit. "b" din Legea nr. 360/2002, art.12, 14, 17 lit. "b", art.18 alin.1, 2 și 3, art. 36 lit. "b", art. 37 alin.1, art.61-62 și art. 71 alin.2 din Ordinul MAI nr.400/2004, sancționarea disciplinară a reclamantului cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 10% pe o durată de 3 luni, pentru săvârșirea abaterii, constând în "neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate".
S-a reținut în baza materialului de sesizare al Secției 1 de Poliție nr. -/27.10.20076, că reclamantul nu a luat toate măsurile legale care se impuneau în evenimentul rutier petrecut în noaptea de 26/27.10.2006, în jurul orei de 00,45, în zona "Capitol".
Art.58 alin.1 lit. "b" din legea nr. 360/2002 prevede că sancțiunea disciplinară "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;
Art. 59 alin.1 din lege stabilește că sancțiunile disciplinare se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepția sancțiunilor prevăzute de art.58 lit. "a și"b" care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.
Potrivit art. 18 alin.2 și 3 din Ordinul MAI nr. 400/2004 "sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după efectuarea cercetării prealabile, cu excepția sancțiunilor prevăzute de art. 17 lit. "a" și "b" din prezentul ordin, care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină" speciale.
Deși textele legale speciale menționate nu prevăd obligativitatea efectuării procedurii prealabile, în cauză, din înscrisurile depuse, rezultă respectarea procedurii reglementate de art. 19-37 din Ordinul MAI nr. 400/2004.
Instanța a reținut că la data de 27.10.2006 (încheierea nr. 21640 și procesul verbal) au avut loc lucrările Consiliului de Disciplină, care a propus luarea măsurii de sancționare disciplinară întemeiată pe dispozițiilor art.17 lit. "b" din Ordinul MAI nr. 400/2004, măsură propusă cu respectarea dreptului la apărare prevăzut de art. 50 alin.1, a dreptului la asistare, conform art. 59 alin.7 din Legea nr. 360/2002 republicată (reclamantul fiind asistat de. ), astfel că motivele de nelegalitate invocate de reclamant nu sunt de natură să conducă la constatarea nulității dispoziției emisă de pârât așa cum s-a solicitat.
Sub aspectul temeiniciei dispoziției contestate, din coroborarea probelor administrate în cauză, instanța a apreciat că sancțiunea disciplinară aplicată a avut la bază neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, atribuții legate de funcția reclamantului, vizând gestionarea corespunzătoare a incidentului petrecut în noaptea de 26/27.10.2006 și luarea măsurilor legale ce se impuneau.
În privința atribuțiilor de serviciu, s-a constat din fișa postului, că reclamantul avea obligații din cele reținute de către Consiliul de Disciplină și pentru care s-a aplicat măsura contestată, respectiv sancțiunea reglementată de art. 17 li."b" din Ordinul MAI nr. 400/2004.
Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate în baza art.304 pct.9 în referire la art.3041Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
Din probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, depoziții martori) în mod eronat instanța de fond a reținut temeinicia dispoziției atacate, apreciind că "sancțiunea disciplinară aplicată a avut la bază neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, atribuții legate de funcția reclamantului, vizând gestionarea corespunzătoare a incidentului petrecut în noaptea de 26/27.10.2006 și luarea măsurilor legale ce se impun".
Se arată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul deținea funcția de Serviciu Poliție Rutieră în cadrul IPJ C, revenindu-i atribuții legate de gestionarea evenimentelor rutiere.
Din aceleași înscrisuri rezultă că în noaptea de 26/27.10.2006 s-au semnalat două incidente: un autoturism se afla staționat la intersecția Capitol, pe nr.2, cu motorul pornit și șoferul în stare de inconștiență și că în localitatea lui se produsese un accident de circulație, în urma căruia fuseseră vătămate mai multe persoane, iar unul dintre conducătorii auto implicați în accident părăsise locul faptei.
Așa cum rezultă din depozițiile martorilor audiați, recurentul a coordonat și a dispus măsuri în ambele incidente, deplasându-se personal la cel din Valul lui unde accidentul rutier, cu victime, reclama prezența sa ca Serviciu Poliție Rutieră. Această obligație îi revenea potrivit atribuțiilor înscrise în fișa postului: "participă la (cercetare la fața locului) în cazul accidentelor foarte grave".
Precizează că a ținut permanent legătura cu comisarul desemnat a se deplasa la fața locului la incidentul de la Capitol.
Referitor la faptul că nu ar fi informat operativ comanda IPJ C, precizează că această obligație revenea ofițerului de serviciu de la nivelul IPJ C sau Secției 1 Poliție, conform art.8 al.1 lit.d din Instrucțiunile nr.S/420/01.04.2003 "ofițerul ori dispecerul de serviciu sesizat cu privire la producerea unui eveniment sau săvârșirea unei infracțiuni ia următoarele măsuri:d) raportează șefului unității de poliție sau înlocuitorului la conducere conținutul sesizării și măsurile luate și execută dispozițiile acestuia privind constituirea echipei de cercetare. În cazul infracțiunilor în care ancheta este obligatorie, anunță și procurorul de serviciu, furnizându-i datele din conținutul sesizării".
Deci, în raport de atribuțiile din fișa postului recurentului îi revenea numai obligația de a urmări raportarea activităților la datele dispuse de Șeful Inspectoratului sau de către forurile superioare și nu de a proceda la raportarea imediată măsurilor luate în situația producerii unor evenimente rutiere.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în mod eronat s-a reținut în sarcina recurentului contestator faptul că aplicarea sancțiunii disciplinare acestuia constând în diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 10% pe o durată de 3 luni este legală și temeinică,că aceasta ar avea la bază neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor sale de serviciu, atribuții legate de exercitarea funcției sale Serviciu Poliție Rutieră în cadrul IPJ C, vizând gestionarea defectuoasă a incidentului petrecut în noaptea de 26/27.10.2006 și luarea măsurilor legale ce se impun.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, contestatorului în calitatea sa îi revin atribuții legate de gestionarea evenimentelor rutiere,astfel acesta trebuie să participe la cercetarea la fața locului în cazul accidentelor foarte grave și pe de altă parte să urmărească raportarea activităților la datele dispuse de Șeful Inspectoratului sau de către forurile superioare.
Raportat la aceste două atribuții de serviciu ale recurentului contestator apreciem că critica formulată este întemeiată deoarece în noaptea în care s-a reținut culpa acestuia în îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției sale,au fost constatate două evenimente rutiere, în care doar unul impunea cu necesitate prezența sa personală la fața locului și anume acela din localitatea lui unde în urma unui accident de circulație fuseseră vătămate mai multe persoane,ar unul dintre conducătorii auto implicați în accident părăsise locul faptei,spre deosebire de acesta cealaltă situație respectiv simpla staționare a unui autoturism la intersecția Capitol, pe nr.2, cu motorul pornit și șoferul în stare de inconștiență,nu impunea în mod necesar prezența sa.
Din proba testimonială administrată în cauză rezultă faptul că recurentul contestator a coordonat și a dispus luarea măsurilor specifice în cele două situații apreciind în mod corect faptul că doar primul eveniment rutier impunea cu necesitate deplasarea sa personală în localitatea Valul lui,în tot acest interval de timp a urmărit, prin lucrătorul desemnat a se deplasa la fața locului la incidentul din zona Capitol,derularea evenimentelor și luarea măsurilor pe care le impunea situația de fapt concretă.
In ceea ce privește imputarea faptului de a nu fi procedat la informarea operativă a comenzii C,critica formulată este de asemenea fondată deoarece îndeplinirea acestei atribuții îi revine ofițerului de serviciu de la nivelul C sau Secției 1 Poliție, conform art.8 alin.1 lit.d din Instrucțiunile nr.S/420/01.04.2003 care precizează în mod expres faptul că ofițerul ori dispecerul de serviciu sesizat cu privire la producerea unui eveniment sau săvârșirea unei infracțiuni ia printre altele și măsura raportării șefului unității de poliție sau înlocuitorului la conducere a conținutului sesizării precum și măsurile luate executând dispozițiile acestuia privind constituirea echipei de cercetare. În cazul infracțiunilor în care ancheta este obligatorie, are obligația de a anunța și procurorul de serviciu, furnizându-i datele din conținutul sesizării.
Sub acest aspect respectiv în raport de atribuțiile specifice rezultate din fișa postului recurentului contestator îi revenea exclusiv obligația de a urmări raportarea activităților la datele dispuse de Șeful Inspectoratului sau de către forurile superioare și nicidecum de a proceda personal la raportarea imediată măsurilor luate în situația producerii unor evenimente rutiere.
Raportat la considerentele mai sus expuse și analizate, urmează a se constata că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se va dispune admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul în sensul admiterii contestației formulate cu consecința anulării dispoziției nr.21.642/2006 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul contestator, cu domiciliul în C, str.- nr.77, -.A,.1, județul C, împotriva sentinței civile nr.805 din 24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (în format vechi nr.1744/CA/2006) în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI C, cu sediul în C,- - 106, județul
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că:
Admite contestația.
Anulează dispoziția nr.21.642/2006 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud.-/11.04.2008
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
