Alte cereri. Decizia 162/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.162/CA
Ședința publică de la 20 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatarul său ales - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - cu sediul în T, str.T,- BIS, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2260/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, G, -, -, A, -, -, -, OV, -, G, -, -, -, TA, -, A, G, A, -, G, G, G, -, G, G, G, G, E, G, -, EN., -, EN., A, G, -, G, G, G, G, -TA, G, G, G, HG, G, G, G, L, G, G, G, G, - toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T și intimații pârâți - MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.5,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sect.5,- și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.T, având ca obiect alte cereri Drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură din partea intimatului pârât Inspectoratul de Poliție T concluzii scrise.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Tulcea sub nr.1817 din 31 iulie 2007, reclamantii au chemat in judecata parații Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Politiei Române B, Inspectoratul de Politie al Judetului T si Ministerul Economiei și Finantelor B, pentru a fi obligați la plata primelor de concediu cuvenite pentru anii 2004, 2005 si 2006 și la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflatie, de la data nașterii drepturilor și la data efectuării plății.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt angajați ai și activează ca politiști în cadrul Inspectoratului de Politie al Judetului T, iar potrivit disp. art.37 alin.2 din OG 38/2003 aprobata prin Legea 353/2003 cu modificarile și completările ulterioare, s-a prevăzut ca la plecarea în concediul de odihna polițiștii au dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de baza pe luna anterioară plecării în concediu. La scurt timp a fost emisa Legea 507/2003, care prin art.9 alin. 7 a prevăzut suspendarea aplicarii dispoziției sus menționate până la data de 31.12.2004.
Au mai arătat reclamanții că Legea 511/2004 a prelungit perioada de suspendare până la data de 31.12.2005, prin art.8 al.7, iar în final a fost emisă Legea 379/2005 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2006, care a prelungit din nou suspendarea aplicarii dispozitiei până la finele anului 2006.
De asemenea, reclamanții au mai arătat că nu au beneficiat de un drept legal datorită interpretării greșite date unor prevederi legale, atât de către Ministerul Finantelor Publice, cât și de către ordonatorii de credite. Textele sus menționate prevăd suspendarea acordarii primei de concediu, însă însuși dreptul la prima de concediu nu a fost înlăturat de legiuitor prin vreo dispoziție de abrogare, doar exercițiul acestuia a fost suspendat, reclamanții având vocația de a beneficia concret de acest drept patrimonial.
Totodata, reclamanții au mai arătat că aplicarea legilor în spiritul și litera lor și eliminarea tendințelor de reglementare a unor situații juridice echivoce, impune ca titularii drepturilor recunoscute să nu mai fie impiedicați de exercițiul efectiv al acestora, fiind în conformitate și cu disp. art.53 din Constitutia României, întrucât în momentul adoptării acestor legi, nu a existat nici unul din cazurile care să permită restrîngerea exercițiului unui drept fundamental și aceasta în condițiile în care tot Constitutia României precizează expres că restrîngerea nu trebuie să aducă atingere însași existenței dreptului.
Au mai precizat reclamanții că datorită interpretării diferențiate data de unele instante din tara în soluționarea unor cauze cu același obiect, Înalta Curte de Casatie si Justitie - prin Sectiile Unite, la data de 05.02.2007 a emis Decizia nr.XII dată în interesul legii, prin care se concluzionează că: "în aplicarea dispozitiilor art.37 alin.2 teza 1 din OG38/2003 aprobată prin Legea nr.353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completarile ulterioare, prima de concediu, respectiv o suma egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006 asa cum a fost reglementata prin dispozitia legala sus mentionată".
Referitor la sporul de fidelitate au arătat reclamanții că, prin art.6 din OG38/2003 privind salariazarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2003, cu modificarile și completările ulterioare, polițiștilor le-a fost instituit și acordat, în funcție de vechimea în sistem, un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza în condițiile stabilite prin Ordin al ministerului d e interne. In anul 2004 acest spor a fost acordat, însă începând cu luna ianuarie 2005 plata lui a fost sistată până la 31.12.2005, ca urmare a apariției OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului care, prin art.2 alin.1 precizează că în anul 2005 " se suspenda aplicarea disp. art.6 din OG38/2003". In legatura cu acest drept au arătat reclamanții că, a operat o prevedere de "suspendare" și nu de "abrogare", considerând că el subzistă în continuare, plata acestui spor fiind reluată începând cu data de 01.01.2006 și până în prezent, în acest sens invocând și decizia dată în soluționarea recursului în interesul legii nr.XII/2006 pronunțată de Inalta C de Casatie si Justitie.
Prin Sentința civilă nr.2260 din 06 decembrie 2007 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de către reclamanții, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, G, G, -, G, G, G, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, -, -, G, G, G, G, G, G, -, G, -, -, G, HG, L, -, G, -, G, -, -, -, G, -, -, -, -, A, -, -, -, -, -, A,OV, -, -, -, G, -, TA, - --, -, A, -, E, -, -, -, -A, -, -, -, -, PINDIC -, -, G, -, -, E-, -, -, -, -, -EN., -, EN.-, -, A, -, -, TA, -, -, G, -, -, -, -, -, G, -, -, G, G, -, -, -, -G, G, -, -, în contradictoriu cu pârâtii MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI T și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T; a obligat pârâții INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI T, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMÂNE și MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE B la plata către reclamanți a sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2004, 2005, 2006 și sporul de fidelitate pe anul 2005 în raport de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant în parte, sume ce se vor actualiza cu coeficientul de inflație până la data plății efective; a obligat pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR B să pună la dispoziția pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Politiei Române și Inspectoratul de Politie al Judetului T, fondurile necesare pentru plata sumelor cu titlu de prime de vacanță și spor de fidelitate; a respins excepția invocată de Inspectoratul General al Poliției Române ca nefondata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 33 alin.2 din Legea nr. 188/1999, în vigoare începând cu data de 8 decembrie 1999 și potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată, în vigoare, începând cu 25 martie 2004, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Aplicarea prevederilor acestui test de lege a fost suspendată succesiv printr-o serie de acte normative.
Astfel, prin art. 3 alin. 1 din Nr.OUG 33/2001 în vigoare la 2 martie 2001, aplicarea dispozițiilor mai sus menționate a fost suspendată până la 1 ianuarie 2002, prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2002 în vigoare din 14 decembrie 2001, termenul de suspendare s-a prelungit până la 31 decembrie 2002, prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 5631/2002 în vigoare din 29 noiembrie 2002, termenul de suspendare s-a prelungit la 31 decembrie 2003, prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, în vigoare din 5 decembrie 2003, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2004, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 în vigoare din 01 decembrie 2004, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2005 și în fine, prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 374/2005 în vigoare din 22 decembrie 2005, suspendarea s-a prelungit până la 31 decembrie 2006.
Nu se putea considera că dreptul la prima de concediu (vacanță) nu mai exista, ci dimpotrivă, succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impunea să se rețină că acest drept și-a produs efectele, începând cu 08 decembrie 1999.
Pe de altă parte, actele normative de suspendare, neconținând nici o referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până în prezent.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la prima pentru concediul de odihnă, iar ulterior, exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat pe perioada anilor pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Astfel, s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa, și practic să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea unei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care sunt prevăzute de lege.
Prin urmare, reclamanților în cauză, funcționari publici, li se cuvin primele de concediul (vacanță) aferente anilor 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație.
Potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003, pentru activitatea desfășurată, polițiștii beneficiază de un spor de stabilitate de până la 20% calculat la salariul de bază.
Or, având în vedere că dreptul la sporul de stabilitate a fost conferit prin art. 6 din nr.OG 38/2003, iar ulterior exercițiul acestui drept a fost suspendat, nu se poate considera că acel drept nu a existat în toată această perioadă sau că nu mai există în prezent, deoarece s-ar încălca principiul neconstituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Față de aceste considerente, instanța a obligat pârâții la plata către reclamanții care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, a drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță așa cum este prevăzut de art. 6 din OG38/2003, cu modificări și completări ulterioare, pentru perioada 2004, 2005, 2006, precum și spor de fidelitate pentru anul 2005, în raport de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant în parte, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In ce priveste excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Politiei Române, instanta a reținut că aceasta nu este întemeiată întrucât chiar dacă Inspectoratul de Politie al Judetului T are personalitate juridică, conducătorul acesteia este ordonator terțiar de credite care utilizează fondurile alocate de ordonatorul principal și respectiv secundar, astfel că primele doua pârâte au calitate procesuală pasivă.
In ce privește Ministerul Economiei și Finantelor - Directia Generala a Finantelor Publice T, aceasta este chemată în judecată doar pentru asigurarea fondurilor necesare de la bugetul statului, în vederea plății drepturilor salariale ale polițiștilor, aceștia neaflându-se în raporturi de muncă cu Ministerul Economiei și Finantelor și deci nu poate fi obligat la plata drepturilor către angajați, ci poate fi obligat doar să asigure fondurile bănești necesare în acest scop.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând drept motiv de nelegalitate lipsa calității procesuale active, în condițiile în care pârâtul nu este angajatorul reclamanților.
Recursul este fondat.
Legitimarea procesuală pasivă se raportează la îndreptățirea celui chemat în judecată în calitate de pârât de a răspunde pretențiilor invocate de către reclamant, în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de angajator al reclamanților și, prin urmare, nu se justifică obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând prima de vacanță și spor de fidelitate.
Așa fiind, urmează să fie admis recursul în baza art.312 Cod pr.civilă, va fi modificată în parte sentința, în sensul că va fi respinsă acțiunea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin mandatarul său ales - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T - cu sediul în T, str.T,- BIS, jud.T, împotriva sentinței civile nr.2260/06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, G, -, -, A, -, -, -, OV, -, G, -, -, -, TA, -, A, G, A, -, G, G, G, -, G, G, G, G, E, G, -, EN., -, EN., A, G, -, G, G, G, G, -TA, G, G, G, HG, G, G, G, L, G, G, G, G, - toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T și intimații pârâți - MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.5,-, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE - cu sediul în B, sect.5,- și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI - cu sediul în T,-, jud.
Modifică sentința în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 martie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:,
Red.dec.jud./24.03.2008
Dact.Sz - 4 ex/25.03.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
