Alte cereri. Sentința 173/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-SENTINȚANR. 173/F-Cont
Ședința publică din 21 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanțiiGRUPA SINDICALĂ A PENITENCIARULUI COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A șiSINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DE PENITENCIARE, cu sediul în-, sector 2, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL JUSTIȚIEIși CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, casat cu rejudecare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică,a răspuns reclamantul Grupa Sindicală a PENITENCIARULUI COLIBAȘI prin avocat G, lipsind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru reclamanta Grupa Sindicală a Lucrătorilor din Penitenciare, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru reclamantul Grupa Sindicală a Lucrătorilor din Penitenciare, solicită admiterea acțiunii pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea înregistrată la 17.06.2008, reclamanta Grupa Sindicală a PENITENCIARULUI COLIBAȘIa chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să dispună anularea hotărârii CNCD nr.498/28.11.2007, privitoare la discriminarea angajaților PENITENCIARULUI COLIBAȘI, sub aspect salarial, în raport de angajații Penitenciarului Spital Colibași.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a sesizat CNCD cu constatarea existenței unei discriminări directe, din punct de vedere al salarizării, între angajații PENITENCIARULUI COLIBAȘI și cei ai Penitenciarului Spital Colibași, însă CNCD a respins sesizarea, reținând în mod greșit că aspectele sesizate, nu constituie fapte de discriminare conform OG nr.137/2000.
Astfel, Colegiul director al CNCD a confundat secția de pneumoftiziologie cu Spitalul Penitenciar cu secții de pneumoftiziologie, creând confuzie și cu privire la drepturile salariale ale celor care desfășoară activități în condiții de pericol deosebit. Obiectul sesizării l-a constituit sporul de 50% de care beneficiază personalul care lucrează în cadrul Penitenciarului Spital, în afara secțiilor de pneumoftiziologie, și care nu se acordă și personalului din Penitenciar, care lucrează în aceleași condiții cu risc de contaminare TBC.
Hotărârea nr.494/2007 adoptată de CNCD, contravine hotărârii nr.185/2005 a aceleiași autorități, prin care s-a constatat existența unei discriminări directe între magistrați în legătură cu sporul de 40% acordat pentru infracțiunile de corupție.
Sporul TBC de 50%, prevăzut de art.8 litera a din HG nr.281/1993, a fost acordat prin Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr.945/C/2003, în funcție de gradul de risc de îmbolnăvire. Pentru personalul din secțiile de pneumoftiziologie din spitalele penitenciar s-a prevăzut 100%, pentru personalul din secțiile care au camere pentru deținuți cu TBC - 75%, iar pentru "restul personalului care-și desfășoară activitatea în spitalele penitenciar cu secții de pneumoftiziologie, precum și pentru personalul din unitățile aflate în acelașiperimetrucu acestea"- 50%.
Situația de discriminare, s-a creat prin intrarea în vigoare a Ordinului Ministrului Justiției nr.399/C/2007 care a modificat Ordinul nr.945/C/2003 în sensul că, a eliminat sintagma "precum și pentru personalul din unitățile aflate în acelașiperimetrucu acestea", deși condițiile de muncă au rămas grevate de același risc pentru angajații PENITENCIARULUI COLIBAȘI ca și pentru angajații Penitenciarului Spital Colibași.
Aprecierea Colegiului director, că situațiile în care se găsesc diferite categorii de salariați, determină din partea legislativului soluții diferite de salarizare, fără a fi încălcat principiul egalității, este corectă. În speță, însă, cele două categorii de salariați, se găsesc în aceeași situație, ceea ce impune o salarizare identică.
Este adevărat că apartenența la o categorie socio-profesională, în sine, nu este criteriu de discriminare, însă reprezintă discriminare, acordarea unor drepturi salariale numai unor persoane din interiorul aceleiași categorii profesionale.
Scopul legitim de acoperire a riscului de contaminare există atât pentru Penitenciarul Spital Colibași, cât și pentru Penitenciarul Colibași, ambele unități având sediul și perimetru comun.
Personalul Penitenciarului Spital care nu lucrează în secția de pneumoftiziologie și care primește 50% spor, este în aceeași situație cu personalul PENITENCIARULUI COLIBAȘI și care nu primește sporul respectiv, deși, suportă aceleași condiții ca și prima categorie.
Reclamanta a mai arătat că, CNCD nu a făcut în mod legal comunicarea Hotărârii nr.498/2007, astfel că acțiunea este promovată în termenul legal. CNCD, după numeroasele demersuri făcute de reclamantă pentru a intra în posesia hotărârii, a făcut o comunicare a acesteia către liderul de sindicat, însă nu în condițiile art.20 alin.4 din OG nr.137/2000, referitoare la asigurarea confirmării primirii hotărârii comunicate.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1, 2 și 20 din OG nr.137/2000, dispozițiile Legii nr.554/2004 și dispozițiilor Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulatîntâmpinare(fila 17), invocând lipsa calității sale procesuale pasive și solicitând, în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În susținerea excepției s-a susținut că, atâta vreme cât obiectul acțiunii îl constituie hotărârea CNCD, doar această din urmă autoritate are legitimare procesuală pasivă.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depusîntâmpinare(fila 20 dosar), solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în cauză, nu s-a dovedit existența unei fapte de discriminare, în raport de dispozițiile OG nr.137/2000, Constituției României, Convenției Europene a Drepturilor Omului și Protocolului nr.12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Ulterior, CNCD a invocat în scris excepția tardivității acțiunii, în sensul că acțiunea a fost promovată peste termenul de 15 zile prev. de art.20 alin.9 din OG nr.137/2000 (fila 36).
La termenul din 3.09.2008, instanța - din oficiu - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, la solicitarea reclamantei, a dispus introducerea în cauză a Sindicatului Național al lucrătorilor din Penitenciare, ca organism social interesat, în baza art.161din Legea nr.554/2004 (fila 32).
La termenul din data de 17.09.2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a admis aceeași excepție față de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (fila 164).
Prin Sentința nr.133/F-C, pronunțată de curtea de APEL PITEȘTI, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția tardivității acțiunii și, de asemenea, și acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția tardivității care, pentru administrarea probelor în privința acesteia, a fost unită cu fondul cauzei, Curtea a constatat că acțiunea reclamantei a fost formulată în termen.
Astfel, din interpretarea dispoz. art. 20 alin. 8, 9 și 10 din OG 137/2000, a rezultat că hotărârea adoptată de Colegiul Director al CNCD se atacă la instanța de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare.
În speță, CNCD nu a făcut dovada că a comunicat Hotărârea nr.498/2004 către reclamanta Grupa Sindicală a PENITENCIARULUI COLIBAȘI, pe care a considerat-o parte în litigiul cu care a fost învestit, de vreme ce a citat- Deși sesizarea la CNCD a fost formulată de liderul de sindicat, acesta din urmă a arătat că acționează în numele și pentru salariații PENITENCIARULUI COLIBAȘI. Totodată, în cuprinsul sesizării, liderul de sindicat a arătat atât domiciliul său, cât și sediul Grupei Sindicale al cărei lider este. CNCD a comunicat Grupei Sindicale a PENITENCIARULUI COLIBAȘI, la sediul ei din, faptul că, a procedat la înregistrarea petiției sale (75). Ulterior, CNCD a citat aceeași grupă sindicală la sediul ei din, iar nu la domiciliul liderului de sindicat (77).
Prin urmare, Hotărârea nr.498/28.11.2007 trebuia comunicată Grupei Sindicale, în, iar nu persoanei, în Pitești (41- 44).
Ca atare, instanța a apreciat că CNCD nu a făcut o comunicare legală a hotărârii contestate în speță, iar acțiunea reclamantei nu poate fi considerată ca fiind formulată tardiv.
Curtea a apreciat însă că acțiunea este neîntemeiată, în sensul că, în privința salariaților PENITENCIARULUI COLIBAȘI, nu există o formă de discriminare salarială promovată prin Ordinul Ministrului Justiției nr.399/C/2007, în raport de salariații Penitenciarului Spital Colibași.
Chiar dacă anterior Ordinului în discuție nr.399/C/2007, sporul de 50% pentru risc de contaminare TBC s-a acordat și salariaților PENITENCIARULUI COLIBAȘI care își desfășurau activitatea în acelașiperimetrucu Spitalul Penitenciar Colibași cu secții de pneumoftiziologie, noua reglementare de excludere, nu poate fi considerată arbitrară și, deci, discriminatorie, pentru faptul că stabilește cu exactitate locurile de muncă și personalul în privința cărora există risc real de contaminare cu TBC. înlăturând sintagma relativă "unitățile aflate în acelașiperimetru" cu spitalele penitenciar cu secții de penumoftiziologie.
Nu poate fi pus semnul egalității între situația personalului PENITENCIARULUI COLIBAȘI și cea a personalului Spitalului Penitenciar Colibași, întrucât cele două categorii de personal, au atribuții diferite în privința contactului direct cu deținuții bolnavi, ceea ce atrage și drepturi salariale distincte.
Curtea a constatat că CNCD nu a făcut confuzie între cele două procente de sporuri aduse în discuție în sesizarea reclamantei, ci a reținut corect că reclamanta solicită a se constata existența unei situații de discriminare în privința sa, în raport de procentul de 50% de care beneficiază personalul ce lucrează în cadrul Penitenciarului Spital, nu și în mod efectiv în secția de pneumoftiziologie.
Curtea a apreciat că, nu poate fi reținută referirea la hotărârea nr.185/22.07.2005 adoptată de CNCD, fiind dată într-o sesizare distinctă de cea din speță și pentru o situație de fapt și de drept, de asemenea, distinctă.
Împotriva acestei soluții, reclamanții au formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, sub aspectul interpretării dispozițiilor legale aplicabile.
Se susține astfel, că instanța, nu a reținut în mod corect împrejurările de fapt pentru care Penitenciarul Colibași, aflat în același perimetru cu Spitalul Penitenciar Colibași, nu beneficiază de sporul de 50%, prevăzut în Anexa nr.11 litera c pct.2 la Regulamentul aprobat prin nr.945/2003, deși mai multe activități, sunt desfășurate în comun. Au subliniat, că personalul celor două instituții, lucrează în aceleași condiții, având dreptul la un tratament egal, din punct de vedere salarial; aceștia suportă același risc, prin folosirea acelorași căi de acces, au sector de vizită, popotă, mijloace de transport, bloc alimentar, spălătorie, comune. De asemenea, au mai susținut, că personalul PENITENCIARULUI COLIBAȘI, asigură escortă deținuților aflați la Spitalul Penitenciar Colibași.
Prin Decizia nr.2290/15.04.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul formulat de Grupa Sindicală a PENITENCIARULUI COLIBAȘI, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerente, a reținut că, reclamanții, au formulat contestația în contradictoriu cu Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. La termenul de judecată din data de 03.09.2008, instanța de fond, a pus în discuția părților, din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a, excepția fiind admisă prin Încheierea din data de 17.09.2008, soluționând cauza ulterior, fără a-l mai cita și fără a-i comunica sentința.
A apreciat, că instanța de fond a interpretat greșit legea sub acest aspect și, fiind motiv de ordine publică, se impune casarea soluției.
A mai reținut că, are calitate procesuală pasivă, autoritatea sau instituția care a emis actul atacat.
Autoritatea emitentă, s-a aflat în imposibilitate de a-și exercita calea de atac.
Reinvestită cu soluționarea acțiunii, instanța de fond, a dispus introducerea în cauză și citarea pârâtei
Analizând susținerile părților, precum și probatoriul administrat, instanța apreciază ca fiind nefondată acțiunea formulată de către reclamanți, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, putea să facă aprecieri legate de discriminare, numai în cazul în care salariații celor două instituții îndeplinesc aceleași obligații de serviciu, în aceleași condiții de muncă și în baza acelorași reglementări legale. În speță, nu sunt îndeplinite aceste condiții.
În momentul de față, nu există reglementări legale care să stabilească aceste drepturi în favoarea reclamanților și nici documente (buletine de determinare, etc) din care să rezulte, identitatea condițiilor de muncă, a riscurilor și a muncii efective. Nici și nici instanța, nu se pot substitui organului legiuitor, iar Ordinul nr.399/C/2007 la care se face trimitere de către reclamanți, care a avut ca efect înlăturarea drepturilor, nu a fost supus anulării.
, nu poate face abstracție de actul normativ, câtă vreme categoriile de salariați, se află în situații distincte.
, nu a confundat cele două categorii de sporuri, ci a constatat corect, inexistența situației de discriminare, în condițiile unor categorii profesionale cu atribuții distincte și locuri de muncă distincte.
Dispozițiile nr.HG281/1993, modificate prin nr.HG561/2000, stabilesc că personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, trebuie să întocmească buletine de determinare, eliberate de organele competente ale Ministerului Sănătății și Familiei, confirmate de compartimentul responsabil cu protecția muncii din unitate, care atestă că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor de muncă (pct.7(1), (2) și 8 litera B din actul normativ).
Textele de lege, impun ca buletinele de determinare, să se facă prin expertizarea locurilor de muncă în baza criteriilor, complex de noxe, care duc la efecte dăunătoare asupra sănătății, etc.
Prin art.12, se stipulează că, sporul se va primi pentru fiecare loc de muncă, în funcție de timpul efectiv prestat în acele locuri, în baza unor pontaje, ce se întocmesc pentru fiecare lună.
Sporurile nu pot fi acordate, tuturor celor din incinta PENITENCIARULUI COLIBAȘI, ci doar celor care au "locuri de muncă, la care există pericolul îmbolnăvirilor prin contagiune".
Prin urmare, reclamanții trebuiau să administreze aceste probe pârâtei, prin comparație cu cele ale celeilalte categorii de personal, în raport de care, se apreciază că sunt discriminați.
Față de cele menționate, instanța apreciază că soluția pronunțată de pârâtul este legală și temeinică, motiv pentru care, instanța apreciază că reclamanții, nu au fost vătămați în drepturile recunoscute de lege și se impune, ca acțiunea să fie respinsă, ca nefondată, în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanțiiGRUPA SINDICALĂ A PENITENCIARULUI COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul A șiSINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DE PENITENCIARE, cu sediul în-, sector 2, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
-
Grefier,
Red.
/6 ex/02.11.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
