Alte cereri. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.185/CA
Ședința publică din 30 aprilie 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, - toți cu domiciliul ales la. T, din T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.181/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ - cu sediul în T,-, jud.T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenții reclamanți d-l în baza delegației de reprezentare depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură din partea recurenților reclamanți concluzii scrise și din partea intimatei pârâte întâmpinare.
Întrebat fiind reprezentantul recurenților reclamanți, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile reprezentantului recurenților reclamanți potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ - T pentru a se dispune obligarea acesteia la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și din data de 22 martie 2004 până la data de 1 ianuarie 2007, perioadă în care drepturile au fost suspendate abuziv prin nr.OUG 92/2004.
In motivare, reclamanții arată că la solicitarea de acordare a sporurilor, pârâta a comunicat că nu poate plăti aceste sume pentru că nu au fost prevăzute în bugetul instituției capitole cu această destinație, cu toate că aceste drepturi trebuiau acordate începând cu 15 noiembrie 2001 fiind introduse în Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, după care prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 s-a suspendat aplicarea pentru perioada 2004 - 2006.
Se mai învederează că nici executivul și nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept întrucât un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat, nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalității suspendării succesive a actului normativ revine instanței, sub sancțiunea denegării de dreptate, și nu Curții Constituționale.
Reclamanții mai precizează că normele legale de suspendare contravin art. 41 și art. 53 din Constituție pentru că un drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică, dar contravin și art. 16 alin. 1 din Constituție pentru că se creează o situație de discriminare față de celelalte categorii de persoane încadrate în muncă și art. 15 alin. 2, deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendând un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 în mod retroactiv, încălcându-se și art. 1 din Protocolul adițional la. în condițiile în care sporurile solicitate reprezintă un drept de creanță, respectiv un bun în înțelesul protocolului.
Se subliniază că s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că suspendările succesive au întrerupt cursul prescripției extinctive ce și-a reluat cursul după încetarea suspendării, invocându-se și dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. i) din nr.OUG 137/2000 întrucât se creează o discriminare față de categoriile de funcționari publici ce au câștigat aceste drepturi.
In drept se invocă dispozițiile Constituției României, Legii nr. 54/2003, Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public, Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, OUG 137/2000.
In apărare, pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă - Tad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 181/06.02.2009 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă -
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată, forma în vigoare începând cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In perioada 2004 - 2006 dispozițiile cuprinse la literele c) și d) din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive: nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006.
Deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime, intră și suplimentul postului precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit și cuantumul sporurilor în discuție sau un minim de criterii în baza cărora să poată fi determinate, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d) din art. 31 se stabilește în raport cu treapta de salarizare.
In aceste condiții, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în competența Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii.
In consecință, este atributul exclusiv al Administrației să execute în concret prevederile cuprinse în art. 31 din Legea nr. 188/1999 care beneficiază de o largă marjă de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor este cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul sau procentul celor două suplimente solicitate de reclamantă, instanța nu are competența de a determina ea însăși întinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Prin urmare, funcționarii publici, înainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui să acționeze în sensul determinării Administrației să-și îndeplinească atribuțiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, după ce a rămas în pasivitate o atât de îndelungată perioadă de timp, profitând de faptul că s-a dispus suspendarea temporară a plăților acestora.
Este lipsit de eficiență ca la acest moment să se dispună plata celor două sporuri salariale în mod generic, întrucât, ulterior, în condițiile în care Administrația persistă într-o atare atitudine de pasivitate, o hotărâre pronunțată în sensul arătat ar fi imposibil de executat.
De asemenea, chiar dacă se verifică o situație discriminatorie în raport cu alți funcționari publici ce au obținut hotărâri judecătorești prin care s-au admis acțiunile, o atare discriminare este doar aparentă întrucât, așa cum s-a învederat, acele hotărâri nu pot fi puse în executare pentru că nu se poate determina modul de plată.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamanți.
Prin motivele de recurs se arată că tocmai art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 188/1999 reprezintă baza legală pentru acordarea sporurilor. Deși aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la 01.01.2007 prin legile ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, aceste acte normative nu au făcut nici o referire la desființarea dreptului.
Cum cele două sporuri sunt componente ale salariului de bază, se plătesc înaintea altor obligații și nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Recurenții mai arată că nu le poate fi imputată lipsa unei reglementări exprese cu privire la cuantumul celor două sporuri, drepturile solicitate reprezentând un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Cetățeanului.
În drept se invocă art. 31 alin. 1 lit. c) și d), art. 109 din legea nr. 188/1999, art. 28 și 54 din legea nr. 54/2003.
Cererea de recurs este însoțită de practică judiciară.
Intimata depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, art.31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, prevede că "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
3 al aceluiași articol prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În forma sa inițială, legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că "pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații". Prin legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29, acesta prevăzând că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost suspendată.
Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006.
Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007.S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.
Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin legea nr. 251/2006.
În consecință, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată, fără să fie afectată existența dreptului pentru perioada supusă suspendării.
Însă, cu privire la aplicabilitatea dreptului pentru toată perioada vizată, instanța constată următoarele:
Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare.Nimic nu împiedică însă pe recurenți să solicite suplimentele prevăzute de lege de îndată ce vor fi cunoscute, funcționarii publici neputând fi lipsiți de un drept prevăzut de lege, așa cum se susține și prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți -, - toți cu domiciliul ales la. T, din T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.181/06.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ - cu sediul în T,-, jud.T, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
-
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.. -/ 04 Mai 2009
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Claudiu Răpeanu
