Alte cereri. Decizia 204/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/CA
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -. cu sediul în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 2434/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul În T,-, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-, având ca obiect contencios fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta reclamantă și C, ambii cu delegație la dosar, lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Pentru recurenta reclamantă depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei conform nr. 226/15.04.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei. Mai depune la dosar dovada procedurii prealabile, care se regăsește depusă și la dosarul de fond. Arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și precizează că nu a primit nici până în prezent soluția în contestația formulată.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentințe pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Susține motivele de recurs arătând că, în încheierea de ședință din 13.12.2008 se reține în mod eronat că a renunțat la proba cu expertiza dispusă în cauză, nu s-a renunțat la această probă aspect ce rezultă din concluziile scrise depuse la dosar cât și față de împrejurarea că reprezentantul societății nu era abilitat să facă vreo cerere de renunțare în cauză fără mandatul expres al societății.
În ce privește procedura prealabilă arată că a fost exercitată la DGFP T contestația înregistrată sub nr. 4888/8.03.2007 pe care a depus-o în copie la dosar. Acțiunea a fost înregistrată la data de 7.05.2007 după expirarea termenului de 30 de zile, deoarece nesoluționarea constituie conform legii refuz nejustificat și îndreptățește persoana vătămată să se adreseze instanței de contencios administrativ, pentru ca pe calea unei hotărâri judecătorești să fie înlăturat actul administrativ vătămător al unui drept și pentru eventuale despăgubiri.
Solicită să se ia act că nu mai susține al doilea motiv de recurs.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 955/88/7.05.2007, reclamanta - - Tas olicitat în contradictoriu cu DGFP T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T anularea deciziei nr.-/07.03.2007 emisă de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ca netemeinică și nelegală, să se constate refuzul nejustificat al DGFP T de a soluționa contestația formulată de reclamantă, în temeiul art.2 alin.1 lit.g din Legea 554/2004, raportat la art.181 alin.4 Cod proc.civilă, să se constate că reclamanta nu datorează suma de 488 RON cu titlu de majorări de întârziere, să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată și să se dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal emis de T în temeiul art.185 alin.2 Cod proc.fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr.-/07.03.2007, Administrația Finanțelor Publice Tas tabilit în sarcina reclamantei, obligația de plată a sumei de 488 lei RON, cu titlu de majorări de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație la data de 28.03.2007, pe care a depus-o la DGFP T la aceeași dată și care nu a fost soluționată prin emiterea unei decizii în termenul prevăzut de lege.
Reclamanta a considerat că decizia de impunere atacată este lovită de nulitate absolută deoarece nu este semnată de reprezentantul legal al acestei instituții și nici nu poartă ștampila acesteia.
De asemenea, consideră reclamanta că nu datorează majorările de întârziere calculate de organul fiscal, astfel că se impune anularea și din acest punct de vedere a deciziei de impunere.
Prin încheierea nr.1043 din 22.06.2007, instanța a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr.-/07.03.2007 ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr. 2434/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, ca inadmisibilă.
Instanța de fond, din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, reținând că, accesul la calea controlului de legalitate exercitat de instanță este condiționat de parcurgerea fazei administrative prealabile prevăzut în Titlul IX din Codul d e procedură fiscală intitulat "soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale", instanța de contencios administrativ neputând să fie sesizată anterior parcurgerii acestei parcurgeri.
Potrivit art.175 Cod proc.fiscală, împotriva titlului de creanță și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Totodată art.177 din același cod prevede că termenul de depunere a contestației este de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
A mai reținut instanța că în cauză, reclamanta s-a adresat DGFP T, solicitând prin contestația înregistrată la această instituție la data de 28.03.2007, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. -/07.03.2007, contestație care însă nu a fost soluționată printr-o decizie, conform art.187 în forma actuală a Codului d e procedură fiscală.
Potrivit art.188 Cod proc.fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă.
Cum numai Decizia dată de organul investit cu soluționarea contestației reclamantei, putea fi atacată în justiție și cum în speță astfel de decizie nu a fost emisă, acțiunea reclamantei este inadmisibilă, nefiind parcurse toate fazele administrative prealabile sesizării instanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - - care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și rejudecând cauza pe fond să se dispună admiterea contestației formulată și anularea deciziei de impunere emisă de ANAF - T, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică din 16.04.2008, recurenta reclamantă a solicitat să se ia act că nu mai susține al doilea motiv de recurs.
În motivarea recursului, reclamanta - - a arătat că prima instanță în mod eronat a reținut prin încheierea de ședință din 13.12.2008 că s-a renunțat la proba cu expertiză contabilă, dovada contrarie reiese din concluziile depuse la dosar, cât și din faptul că reprezentantul societății nu era abilitat să facă vreo cerere de renunțare în cauză fără mandatul expres al societății.
Arată recurenta că procedura prealabilă a fost exercitată la DGFP T unde a fost înregistrată contestația nr. 2479/28.03.2007, fiind înregistrată la DGFP T sub nr. 4888/8.03.2007 iar acțiunea în instanță a fost înregistrată la data de 7.05.2007, după expirarea termenului de 30 de zile, iar în opinia reclamantei nerăspunderea în termenul legal constituie refuz nejustificat de soluționare și îndreptățește persoana vătămată să se adreseze instanței de contencios administrativ, pentru ca pe calea unei hotărâri judecătorești să fie înlăturat actul administrativ vătămător al unui drept legal și pentru eventualele despăgubiri, în sensul dispozițiilor art. 2 alin.1, art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Mai arată recurenta că actul administrativ fiscal atacat este decizia de impunere nr. -/7.03.2007, iar aspectul reținut de prima instanță că nu a așteptat decizia de soluționare chiar peste termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea contestației este netemeinică și nelegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.7,8,9 cu aplicarea art. 3041din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 157 Cod pr. fiscală.
Intimații pârâți legal citați nu au formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
În ceea ce privește primul motiv de recurs în care a fost criticat faptul că instanța a reținut că reclamanta a renunțat la efectuarea expertizei, Curtea constată că este străin de soluția pronunțată, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, tribunalul nepronunțându-se asupra fondului litigiului, astfel că îl va respinge ca nefondat.
Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 pr.civ. nu va fi reținut întrucât, pe de o parte, hotărârea tribunalului cuprinde motivele pe care se sprijină, iar pe de altă parte, recurenta nu a înțeles să arate care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii ce se regăsesc în cuprinsul sentinței recurate.
De asemenea, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 304 pct.8, fără a arăta în ce sens a interpretat instanța greșit actul juridic dedus judecății sau a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fapt pentru care va fi înlăturat ca nefondat și acest motiv de recurs.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că este nefondată susținerea recurentei potrivit căreia sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004 în sensul că nesoluționarea în termen de 30 de zile a contestației constituie refuz nejustificat de soluționare și îndreptățește persoana vătămată să se adreseze instanței de contencios administrativ.
Aceasta deoarece Codul d e procedură fiscală instituie o procedură specială, obligatorie de verificare a legalității unui titlu de creanță (art. 205 și următoarele ).
Prin urmare, Curtea constată că prima instanță în mod corect a apreciat că sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ numai deciziile emise ca urmare a soluționării contestațiilor formulate în temeiul art.205 pr.fiscală, neputând fi omisă această procedură.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -. cu sediul în T,-, împotriva Sentinței civile nr. 2434/20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul În T,-, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (red.EN)
Red.dec.jud. - -
2 ex./10.06.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
