Alte cereri. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 209/
Ședința publică din 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea în contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.1126/20.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterea în fond a contestației în anulare și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2010,
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din data de 03.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.anularea în totalitate a actelor administrative, Decizia nr.240 din 25.01.2008, Proces-Verbal de control nr.239 din 25.01.2008, emise de pârâta 1 precum și anularea Deciziei nr.14 înregistrate sub nr.1335 din 21.03.2008 emisă de pârâta 2 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului formulată împotriva actelor administrative emise de pârâta 1, acte prin care reclamantul a fost obligat la plata sumei de 36.456 lei reprezentând accize și taxe pe valoare adăugată, ca urmare a neîncheierii în termen a operațiunii vamale la data de 16 august 2008;
2.în urma anulării de către instanță a actelor administrative susmenționate, pe cale de consecință, reclamantul solicită exonerarea reclamantului de plata oricărei sume de bani față de cele două pârâte.
În subsidiar reclamantul a solicitat pe bază de expertiză contabilă, recalcularea taxelor vamale la valoarea reziduală a bunului.
Prin sentința civilă nr.253/17.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis în parte contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții: Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, și în consecință, a anulat parțial Decizia nr. 240/25.01.2008 și procesul verbal de control nr. 239/25.01.2008, emise de pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Decizia nr.14/21.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, pentru suma de 3876,85 lei, reprezentând Accize, și suma de 25.278 lei, reprezentând TVA, a menținut Decizia nr. 240/25.01.2008, procesul verbal de control nr. 239/25.01.2008 și Decizia nr.14/21.03.2008, pentru sumele de 963,15 lei - Accize și 6.332 lei - TVA și a obligat pârâtele la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a deschis în data de 16.08.2004 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S operațiunea vamală suspensivă de admitere temporară cu exonerarea totală (leasing), cu declarația vamală în detaliu nr. I 5529/16.08.2004 pentru autoturismul de teren VW 7L/- serie -, serie motor:/-, capacitate cilindrică: 2461 cmc, an de fabricație 2004, culoare gri. Autoritatea vamală a acordat ca termen de închidere a operațiunii data de 16.08.2007, indicând acest termen pe declarația vamală.
Reclamantul în calitate de titular al operațiunii, nu a solicitat în termenul acordat de autoritatea vamală, respectiv 16.08.2007, prelungirea termenului de încheiere al operațiunii amintite mai sus, sau plasarea bunului sub un alt regim sau destinație vamală.
Acesta a invocat că nu s-a putut prezenta la autoritatea vamală în termenul prevăzut din motive de sănătate, depunând în acest sens la dosar, în xerocopii, acte medicale.
Împrejurarea că nu s-a putut deplasa o perioadă de timp din motive de sănătate, nu îl exonera pe reclamant de obligația de a se prezenta la autoritatea vamală cu documentele necesare, acesta putând împuternici o altă persoană să îndeplinească aceste sarcini.
Urmare a nerespectării termenului aprobat, în baza art.95 al 2 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data intrării în țară a autovehiculului, unde se stipulează că autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat, autoritatea vamală a dispus, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv.
În acest sens, organele vamale au procedat la calcularea drepturilor vamale în suma totală de 36.456 lei, din care suma de 4846 lei reprezintă accize, iar suma de 31.610 lei, TVA, întocmind Decizia pentru regularizarea situației nr. 240/25.01.2008.
Baza de impozitare pentru accize a fost valoarea în vamă a autovehiculului, respectiv prețul acestuia conform facturii proforme nr. 13841/02.08.2004 emisă de Bank AG, de 39.494 euro. Pentru transformarea în lei a bazei de impozitare s-a folosit cursul de schimb valutar valabil la data înregistrării declarației vamale, respectiv 1 euro=4.0898 lei. S-a ajuns la suma de 4.846 lei reprezentând accize, astfel: 39.494 euro X 4.0898 lei = 161.523 lei; 161.523 lei X 3% = 4.846 lei
Pentru calculul TVA baza de impozitare utilizată a fost valoarea în vamă la care s-a adăugat cuantumul accizelor, deci 161.523 lei + 4.846 lei = 166.369 lei; 166.369 lei X 19% = 31.610 lei TVA.
Împotriva Deciziei pentru regularizarea situației nr. 240/25.01.2008 reclamantul a formulat contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, contestație respinsă prin decizia nr. 14/21.03.2008.
Reclamantul a contestat modul de calcul al taxelor, arătând că baza de impozitare utilizată nu este cea corectă deoarece trebuia folosită ca bază de impozitare valoarea prevăzută de art. 27 din OG nr. 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, respectiv valoarea reziduală a bunurilor, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare.
Susținerea reclamantului este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 51/1997, al 1 "bunurile mobile care sunt introduse în țara de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară,pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale".
(4)" În cazul achiziționării bunurilor introduse în țara în condițiile alin. (1) și (2), utilizatorul este obligat sa achite taxa vamală calculatăla valoarea reziduala a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit contractual o valoare reziduala mai.
Autovehiculul a fost introdus în țară în baza unui contract de leasing încheiat în data de 16.06.2004, cu o durată de 36 de luni, astfel că, pe perioada derulării contractului, acesta s-a încadrat în regimul vamal de admitere temporară, cu exonerarea totală de la obligația de plata a sumelor aferente drepturilor de import.
În data de 19.09.2006 contractul de leasing a încetat prin cumpărarea autovehiculului de către reclamant. În atare situație, reclamantul avea obligația prezentării la autoritatea vamală în vederea încheierii operațiunii vamale suspensive de admitere temporară și stabilirii cuantumului drepturilor vamale conform dispozițiilor art. 27 al 4 din Legea nr. 51/1997, ținând seama că, potrivit dispozițiilor art. 95 al 1 din Legea nr. 141/1997, egimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal.
Valoarea reziduală a bunului prevăzută în factura proformă nr. 13841/02.08.2004 (fila 24) a fost de 7898,8 euro, ce reprezintă 20% din valoarea totală a mașinii, astfel că la calculul taxelor de către autoritatea vamală trebuia avută în vedere această bază de calcul.
Folosindu-se această bază de impozitare s-a ajuns la un cuantum al accizelor de 969,15 lei și la un cuantum al TVA de 6.322,09 lei, conform expertizei efectuate în cauză.
Instanța a apreciat că prevederile art. 27 din Legea nr. 51/1997 se aplică indiferent de modul de încheiere a operațiunii vamale, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, întrucât legea nu face distincție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele C-S și V- B prin T, ambele părți solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului cu consecința menținerii măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr.239/25.01.2008, decizia nr.240/25.09.2008 și decizia DGFP C-S nr.14/21.03.2008.
Prin decizia civilă nr.1126/20.01.2009 Curtea de Apel Timișoaraa admis recursurile declarate de recurenții - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr.253/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul și în consecință:
A modificat sentința recurată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Instanța de recurs a reținut că, reclamantul a deschis operațiunea suspensivă de admitere temporară cu exonerare totală (leasing) prin declarația vamală în detaliu nr.i 5529/16.08.2004, pentru autoturismul de teren identificat în contractul de leasing depus la dosar, iar autoritatea vamală a stabilit termenul de 16.08.2007 pentru încheierea regimul vamal suspensiv. În condițiile în care reclamantul nu s-a prezenta la termenul acordat, respectiv 16.08.2007 pentru a dovedi plasarea mărfurilor sub alt regim sau destinație vamală și nici nu a solicitat prelungirea termenului de încheiere a operațiunii amintite, autoritatea vamală a încheiat din oficiu operațiunea vamală suspensivă, conform procesului verbal de control din 25.01.2008, iar prin decizia de regularizare nr.240/25.01.2008 a stabilit în sarcina reclamantului o datorie vamală de 36.456 lei din care 4846 lei accize și 31.610 lei TVA.
Împotriva acestor acte fiscale reclamantul a formulat contestație prevăzută de codul d e procedură fiscală, ce a fost respinsă prin decizia nr.14/21.03.2008 emisă de C-S prin care s-a reținut în esență în mod corect operațiunea vamală a fost încheiată din oficiu, iar taxele vamale s-au determinat pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
Raportat la starea de fapt anterior menționată, Curtea reține că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.95 și 120 alin.1 și 2 din Legea nr.141/1997 câtă vreme operațiunea vamală respectivă a fost inițiată sub regimul prevăzut de Legea nr.141/1997, conform art.284 din Legea nr.86/2006.
În condițiile în care autoturismul respectiv a fost declarat în regim suspensiv de tranzit și s-a stabilit termenul de 16.08.2007, pentru încheierea acestei operațiunii la vama de destinație, reclamantul putea solicita în cazul în care în acest interval de timp a dat o altă destinație vamală bunului, scurtarea sau prelungirea termenului inițial conform art.120 alin.2 din Legea nr.141/1997 coroborat cu art.155 alin.1 din HG nr.1114/2001 potrivit cărora regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim primesc în mod legal o altă destinație vamală sau un alt regim vamal.
Susținerile reclamantului potrivit cărora s-a prezentat înainte de data de 16.08.2007 pentru încheierea regimului de tranzit vamal, nu au fost dovedite în cauze, întrucât reclamantul putea face dovada înregistrării la autoritatea vamală a unei cererii prin care solicita încetarea regimului vamal de tranzit însoțită de documentele doveditoare a faptului că autoturismul respectiv, importat în regim de leasing a primit în mod legal o altă destinație legală sau un alt regim vamal prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Dacă reclamantul nu a dovedit efectuarea acestor demersuri până la data de 16.08.2007 cu atât mai mult nu are o justificare de ce nu a procedat ca atare la data de 16.08.2007 cunoscând efectele juridice ce se produceau prin expirarea termenului fixat de autoritatea vamală.
Susținerea acestuia potrivit cărora și-a desemnat un reprezentat legal în acest sens, dar autoritatea vamală a refuzat încheierea regimului vamale pe motiv că trebuia să se prezinte personal titularul operațiunii vamale este fără relevanță juridică întrucât nu s-a dovedit în cauză depunerea unei cererii pentru închiderea operațiunii vamale din partea reclamantului sau a reprezentantului său legal și care să fi fost înregistrată la autoritatea vamală competentă.
În aceste condiții în mod corect autoritățile vamale au procedura la închiderea din oficiu la regimul vamal suspensiv conform art.155 alin.2 din HG nr.1114/2001 și au procedat la stabilirea taxelor vamale pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordare regimului vamal suspensiv.
vamale au constat în accize și TVA în sumă totală de 36.456 lei care au fost calculate luând în considerare valoarea în vamă a bunului adică prețul de achiziție al acestuia de 39.494 Euro conform facturii proforme nr.13841/2.08.2004.
Susținerile primei instanțe potrivit cărora se impunea aplicarea art.27 alin.4 din OG nr.51/1997 potrivit cărora în cazul achiziționării bunurilor în leasing utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, baza de calcul neputând fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit în contract o valoarea reziduală mai mică nu pot fi reținute de către instanța de recurs în speța de față, întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 156 din HG nr.1114/2001 în cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal suspensiv, titularul fiind obligat să solicite biroului vamal în evidența căruia se află operațiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau a altei destinații vamale.
În concret, dacă reclamantul pretindea stabilirea taxelor vamale la valoarea reziduală, stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare, ca fiind prețul vânzării după achitarea ratelor de leasing financiar, iar nu stabilirea taxelor vamale la valoarea de intrare a bunului, respectiv la valoarea indicată în factura proformă depusă odată cu declararea regimului suspensiv de tranzit, trebuia să procedeze la încunoștințarea autorității vamale cu privire la faptul că bunul importat a primit o altă destinație vamală.
Motivarea primei instanțe, conform căreia dispozițiile art.27 din OG nr.51/1997 se aplică indiferent de modul de încheierea operațiunii vamale, respectiv din oficiu sau la cerere întrucât legea nu distinge în acest sens, nu poate fi însușită de instanța de recurs, întrucât în speță bunul nu a rămas sub regimul vamal inițial, respectiv de bun importat în regim de leasing, ci a fost achiziționat pe parcursul derulării regimului de tranzit suspensiv de către reclamant, aspect ce trebuia adus la cunoștința autorității vamale, întrucât art.27 alin.4 din OG nr.51/1997 face referire expresă la această situație a achiziționării bunului.
Impotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, contestatorul solicitând admiterea cererii, iar in urma judecării cauzei, anularea deciziei si pe cale de consecința menținerea ca temeinica si legala a Sentinței nr. 253/17.03.2009 pronunțata de Tribunalul C-S in Dosarul nr-.
Contestatorul arată că în motivarea soluției date de instanța de recurs, s-a omis a se observa faptul ca intenția legiuitorului a fost clar exprimata in sensul de a legifera in condiții aparte obligațiile vamale - in mod expres stabilite pentru bunurile importate in regim de leasing, respectiv prin nr.OG 51/1997 republicata in 12 ian.2000.
Cu alte cuvinte, regimul taxelor vamale in situațiile in speța, este derogator de la norma comuna fiind in regim de lege speciala.
Legiuitorul a avut in vedere momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunului introdus in tara, respectiv momentul achitării ratelor de leasing financiar
Solicită să se aibă in vedere ca recurentele invoca in susținerea cererii de recurs dispozițiile dreptului comun (art. 95 si art. 120 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal R sub aspectul raportării obligațiilor titularului la valoarea de intrare a bunului ca un regim sancționator pentru nerespectarea termenului stabilit de organele vamale 16.08.2007 pentru incheierea regimului de tranzit ),susținând - pentru aceste considerente ca nu se justifica aplicarea dispozițiilor nr.OG 51 / 1997 cu raportare la valoarea reziduala a bunului.
In acest context, arată că soluția propusa este in vădita contradicție cu voința legiuitorului exprimata in contextul art. 146 ( cu referire la art. 143 si 144 ) din Legea nr.141 / 1997 care reglementează suma de plata a taxei vamale reduse chiar in situațiile când: marfa a fost sustrasa de la supraveghere vamala, in cazul neexecutarii unor obligații care rezulta din păstrarea mărfurilor, neindeplinirea unor condiții stabilite prin regimul vamal.
Din motivarea deciziei instanței de recurs, rezulta ca instanța a reținut greșit starea de fapt, considerând ca autoturismul in discuție a fost achiziționat de către reclamantul intimat pe parcursul derulării regimului de tranzit suspensiv - fapt pentru care nu a rămas sub regimul vamal inițial - respectiv de bun importat in regim de leasing, motiv pentru care instanța apreciază ca sunt incidente dispozițiile Legii nr. 141/1997 si nu dispozițiile OG nr. 51/1997 pag.7 penultimul aliniat din decizie ( " Motivarea primei instanțe, conform căreia dispozițiile art. 27 din OG nr. 51/1997 se aplica. nu poate fi insusita de instanța de recurs, intrucat in speța
bunul nu a rămas sub regimul vamal inițial, respectiv de bun importat in regim de leasing, ci a fost achiziționat pe parcursul derulării regimului de tranzit suspensiv).
În drept, contestatorul invocă disp. Art. 318. pr. Civilă, arătând că suntem în prezența unei erori materiale care a condus la aplicarea altor dispoziții legale decât cele incidente față de starea de fapt.
Intimata DGFP C-S formulat întâmpinare, arătând că, contestația în anulare formulată de reclamantul locsa este neîntemeiată întrucât nu respectă dispozițiile art. 317 și 318 din codul d e procedură civilă.
Contestația nu este întemeiată pe nici unul din cele două motive pentru care poate fi formulată o contestație în anulare, arătând că, potrivit art. 317 Cod de procedură Civilă " hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
Când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
Când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.."
În conformitate cu art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Analizând contestația formulată, în funcție de motivele invocate și de temeiul de drept invocat, respectiv art. 318 alin. 1. pr. Civilă, Curtea constată că, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești în cazurile limitativ prevăzute de lege în art. 318 Cod procedură Civilă și art. 317 din același cod.
Temeiul de drept invocat de contestatoare, respectiv art. 318 Cod procedură civilă, cu referire la teza 1 prevede că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vre-unul dintre motivele de modificare sau de casare. "
Contestația în anulare specială prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural, ci numai pentru remedierea unor greșeli materiale, cum ar fi respingerea greșită ca tardiv a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate, prin neobservarea faptului că la dosar există chitanța privind plata taxei de timbru ori recipisa de expediere a recursului prin poștă și înăuntrul termenului legal sau existența actului privind calitatea de mandatar a părții.
Verificând dosarul de recurs și decizia pronunțată în recurs, instanța constată că, instanța de recurs a analizat cauza sub toate aspectele, în raport de probatoriul administrat și având în vedere disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Temeiul de drept invocat de contestatoare, respectiv art. 318 Cod procedură civilă, teza 1 se referă la omisiuni esențiale și involuntare în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării hotărârii, iar contestatorul prin motivele invocate solicită reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor și interpretarea dispozițiilor legale, aspecte ce nu se încadrează în aceste dispoziții legale, neputând face obiectul contestației în anulare specială.
Motivele invocate de contestator, respectiv aplicarea de către instanța de recurs a altor dispoziții legale decât cele incidente față de starea de fapt, nu se încadrează în disp. art. 318 Cod procedură civilă, pentru a fi analizate, motiv pentru care contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.1126/20.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./09.03.2010
Dact.//2 ex./09.03.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.recurs: jud.,
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
