Refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului). Decizia 2406/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2406/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S împotriva sentinței civile nr.626 din 09.04.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalului Sălaj, privind și pe intimata-reclamantă, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala - indemnizație naștere gemelară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că la data de 7 octombrie 2009 recurenta a depus la dosarul cauzei o precizare prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 626 din 09 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârât AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, iar aceasta din urmă a fost obligată să recunoască reclamantei dreptul la plata sumei de 600 lei/lună cu titlu de indemnizația pentru creșterea copilului - respectiv pentru gemeni - și să emită o nouă decizie, fie să modifice decizia nr. 4.071/17.04.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, a actelor normative în materie și a practicii judiciare, a reținut următoarele:
Din certificatele de naștere depuse rezultă că la data de 06.02.2007 în urma unei nașteri gemelare s-au născut copiii și.
Prin decizia nr. 4.071 din 17.04.2007 emisă de Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Sălaj, în favoarea reclamantei s-a aprobat plata unei indemnizații de 600 lei lunar pentru creșterea copilului.
Temeiul legal al deciziei este art. 24 alin.(1) și (2) din nr.OUG 148/2005 și art. 19 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin nr.HG 1.025/2006.
Decizia nu a fost contestată de reclamantă, dar la data de 29.10.2008, reclamanta a adresat emitentei deciziei o cerere prin care a solicitat plata indemnizației prevăzute de nr.OUG 148/2005 și pentru cel de al doilea copil rezultat din naștere gemelară. Prin răspunsul, dat de către entitatea sesizată cu soluționarea cererii, reclamanta a fost îndrumată a depune cererea și documentele doveditoare la primăria pe raza căreia domiciliază.
Urmare a răspunsului primit, reclamanta a revenit cu o nouă cerere prin care precizează că toate documentele prevăzute de nr.OUG 148/2005 au fost depuse la Primăria orașului Z și că, în baza acestora a fost emisă decizia nr. 4.071/17.04.2007.
Reiterează din nou cererea sa de a se emite în favoarea ei o nouă decizie potrivit căreia și cel de al doilea copil să beneficieze de indemnizația reglementată de OG148/2005.
Prin răspunsul primit, reclamanta este încunoștințată despre faptul că direcția nu mai are competența legală de a soluționa cererea întrucât a fost înființată Agenția Județeană pentru Prestații Sociale S, singura în măsură a dispune în legătură cu cererea sa.
În aceste circumstanțe, reclamanta s-a adresat instanței de judecată în baza Legii nr. 554/2004.
Potrivit art. 1 alin. 1 din nr.OUG 148/2005 condițiile cerute pentru acordarea indemnizației lunare în cuantum de 600 lei sunt următoarele: realizarea de venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2000, în ultimul an anterior nașterii copilului; timpul prevăzut de lege pentru realizarea acestora este de 12 luni.
Problema îndeplinirii acestor condiții, reținut instanța de fond, iese din analiză, având în vedere că, în situația contrară nu s-ar fi putut emite decizia nr. 4.071/2007.
De asemenea, instanța a apreciat că modalitatea în care se acordă indemnizația este reglementată prin dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 potrivit cărora:,Concediul și indemnizația lunară prevăzute de art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii."
Rezultă din cele de mai sus că, legiuitorul nu a interzis plata indemnizației pentru al doilea copil, din contră a prevăzut posibilitatea acordării ei pentru fiecare dintre primele 3 nașteri.
în care a fost definită nașterea prin nr.HG 1.025/2006 excede textului ordonanței și chiar mai mult decât atât este în contradicție cu litera și spiritul acesteia.
Indemnizația reglementată prin ordonanță se acordă copiilor născuți și nu mamelor pentru faptul fiziologic al nașterii.
Prin urmare, a apreciat prima instanță, dacă reclamanta printr-o singură naștere a dat viață la doi copii vii, fiecăruia dintre aceștia li se cuvine indemnizația de 600 lei lunar. Scopul acestei indemnizații este acela de a sprijini creșterea copilului. În condiția în care, s-ar admite că indemnizația lunară se acordă numai unuia dintre gemeni, celălalt ar rămâne în afara protecției legale prevăzută în ordonanță, ori o astfel de interpretare ar fi cel puțin inechitabilă dar și ilegală.
Instanța de fond nu a dezvoltat aspectul invocat de către pârâtă referitor la faptul că reclamanta nu a contestat în termen decizia nr. 4.071/2007, câtă vreme acțiunea acesteia a fost formulată în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Față de cele reținute mai sus, în fapt și în drept, acțiunea reclamantei, astfel cum aceasta a fost precizată, a fost apreciată de prima instanță ca fiind întemeiată și a admis-o ca atare.
În final, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantei dreptul la plata indemnizației lunare de 600 lei.
În privința modalității în care reclamanta va materializa recunoașterea dreptului, instanța a dispus ca aceasta să se stabilească alternativ, fie prin emiterea unei noi decizii, fie prin modificarea deciziei deja emise.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S, solicitând admiterea acestuia, casarea în totalitate a hotărârii atacate cu privire la decizia nr. 4.071/17.04.2007 emisă de S și emiterea unei noi decizii pentru plata indemnizației lunare de 600 lei pentru creșterea celui de-al doilea copil (cazul gemenilor) al reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. pârâta a criticat hotărârea instanței de fond pentru faptul că aceasta făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei, respectiv nr.OUG 148/2005.
De asemenea, pârâta arată că potrivit art. 3 din nr.HG 1.025/2006 nașterea este definită ca fiind,aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii", iar prin art. 8 alin. 1 și 2 din același act normativ se prevede că,În cazul în care persoana îndreptățită, beneficiară a concediului și a indemnizației lunare pentru creșterea copilului, în vârstă de 2 ani. naște în această perioadă unul sau mai mulți copii. concediul pentru creșterea copilului se prelungește corespunzător până la încheierea duratei de acordare pentru cel din urmă copil .".
Astfel, a apreciat pârâta, în situația prevăzută la alin. 1 din actul normativ menționat se acordă o singură indemnizație, ceea ce înseamnă că și în cazul nașterii gemelare tot numai o singură indemnizație se poate acorda, soluția impunându-se și în contextul definirii nașterii prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din nr.HG 1.025/2006.
Un alt argument relevat de pârâtă, este acela legat de faptul că, acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul copiilor rezultați în urma unei nașteri este aferentă dreptului la concediu pentru creșterea copilului.
Or, a susținut pârâta, acest din urmă drept are două componente. Una nepatrimonială care constă în perioada de 2 ani acordată pentru creșterea copilului, iar cea de a doua cu caracter patrimonial și care constă în indemnizația de care persoana beneficiază pe timpul concediului.
Pârâta a mai precizat că, potrivit art. 6 alin. 1 din nr.OUG 148/2005, indemnizația se acordă pentru fiecare naștere, așa cum este ea definită de art. 3 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1.025/2006 și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri deoarece, în accepțiunea legiuitorului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului constituie un venit de înlocuire a drepturilor salariale suspendate și doar alocația de stat se acordă pentru fiecare copil.
Referitor la excepția inadmisibilități acțiunii pentru nerespectarea procedurii plângerii prealabile prev. de art. 7 alin. 1din Legea nr. 554/2004, pârâta a arătat că reclamanta nu a formulat plângere prealabilă pentru a cunoaște punctul de vedere al
În privința tardivității introducerii acțiunii de către reclamantă, pârâta a arătat că în conformitate cu art. 9 alin. 5 din nr.OUG 148/2005, aprobată prin Legea nr. 7/2007, contestațiile împotriva deciziei de admitere sau, după caz, de respingere a cererilor de acordare a indemnizației se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ.
In speță, a arătat pârâta, instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamanta a contestat cele două adrese emise de S, după un an și J de la data emiterii deciziei de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului până la 2 ani și a indemnizației lunare în cuantum de 600 lei pentru creșterea copilului începând din data de 21.03.2007.
În drept au fost invocate prev. 312.pr.civ. art. 1,6, 10 și 18 din nr.OUG 2005, art. 2 și 3 din nr.HG 1.024/2006 și art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta, prin întâmpinarea depusă la fila 13 solicitat respingerea în totalitate a recursului formulat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Reclamanta prin acțiunea introductivă promovată în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE Sas olicitat obligarea acesteia să recunoască și să acorde dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului reglementată de nr.OUG 148/2005 pentru ambii copii născuți, gemeni, până la împlinirea vârstei de 2 ani a acestora.
Motivarea acțiunii a realizat-o prin invocarea împrejurării că, deși a învederat autorității că are doi copii minori și a solicitat acordarea indemnizației în conformitate cu această stare de fapt, însă autoritatea pârâtă a procedat la emiterea deciziei nr. 4.071/17 aprilie 2007 prin care s-a acordat indemnizație doar pentru unul din minori.
Justificarea emiterii nr.OUG 148/2005 s-a realizat prin menționarea necesității îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității si diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Dispozițiile art. 6 din nr.OUG 148/2005 statuează: (1) Concediul și indemnizația lunară prevazuta la art. 1, respectiv la art. 2, precum si stimulentul prevazut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prev. la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
Definiția stabilită pentru "naștere" prin actul atacat este în contradicție cu dispozițiile legale pentru a căror aplicare au fost edictate normele metodologice analizate, fundamentarea acestora de către chiar emitentul lor realizându-se prin invocarea împrejurării că este necesară susținerea familiei în scopul creșterii copilului și în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Indemnizația acordată prin dispozițiile legale enunțate a fost raportată prin Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005, astfel cum s-au succedat acestea în timp, la definirea nașterii ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Prin definiția enunțată s-a creat o discriminare clară între persoane aflate în situații identice, respectiv atât pentru copii proveniți din aceeași naștere care în aplicarea acestor norme nu urmează să primească o indemnizație egală cât și în raport de copii rezultați dintr-o naștere simplă care urmează să beneficieze de întreaga indemnizație.
Definiția criticată creează o discriminare și în raport de copii care au fost încredințați în vederea adopției, adoptați, aflați în plasament ori în plasament în regim de urgență precum și pentru cei pentru care a fost instituită tutela întrucât în cazul acestora acordarea indemnizației este raportată la numărul de copii și nu se face nici o distincție după cum aceștia au rezultat dintr-o naștere simplă sau dintr-o naștere multiplă.
Definiția poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele care o cuprind, de la însuși scopul pentru care a fost acesta adoptat, creându-se premisa ca o persoană care a dat naștere la 2 sau 3 copii prin aceeași naștere, să abandoneze copii pentru care nu îi este acordată indemnizația lunară care are ca scop sprijinirea familiei.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii ce a fost avută în vedere pentru acordarea indemnizației trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere și nu la nașterea propriu-zisă.
Actul normativ în aplicarea căruia au fost emise normele metodologice analizate, respectiv nr.OUG 148/2005, face referire la situația pe care, în principiu, o are în vedere legiuitorul, respectiv cea mai frecventă și nu exclude din sfera de aplicare situațiile de excepție, ceea ce prin dispozițiile legale a căror nelegalitate a fost invocată se realizează, ajungându-se ca în aplicarea unui act normativ să fie excluse de la beneficiile acordate prin acesta anumite categorii de persoane, fără a exista în acest sens nici o justificare la nivel legislativ.
Considerentele evidențiate au relevat că prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 1 din nr.OUG 148/2005 reținând că indemnizația se acordă în funcție de numărul de copii și nu pentru perioada în care părintele beneficiază de concediu pentru creșterea copilului.
Reținând că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente și prin raportare la prevederile art. 18 alin (1), alin. 5 și 7 din nr.OUG 148/2005, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE S împotriva sentinței civile nr. 626 din 09 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.
16.10.2009
dact./5 ex./
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
