Alte cereri. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 242/CA
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
S-a luat în examinare recursul introdus de Consiliul Local al Municipiului P, împotriva sentinței civile nr.662/CA din 27 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la 13 aprilie 2009, lucrările efectuate în acea zi fiind cuprinse în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2009 și apoi, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, pentru astăzi, 22 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 8214/2005, reclamantul Consiliul Local al Mun. Pas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, anularea deciziei nr. 109/09.08.2005 și, urmare acestui fapt, desființarea somației de plată nr. 9696/14.06.2005 și a titlului executoriu nr. 2/14.06.2005, acte prin care a fost obligat la plata sumei de 2.606.922.883 lei cu titlu de dobândă și a sumei de 573.643.953 lei cu titlu de penalități de întârziere, cerere ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1216 din 04 mai 2006.
Prin decizia nr. 264/CA din 27 noiembrie 2006, Curtea de Apel Iașia admis recursul introdus de reclamant, a casat sentința civilă atacat și a trimis cauza aceleiași instanțe, în vederea rejudecării; prin sentința civilă nr. 662/CA din 27 mai 2008 acțiunea în contencios administrativ fiind respinsă.
Prin decizia nr. 391/CA din 15 septembrie 2008, Curtea de Apel Iașia admis recursul introdus de reclamantul Consiliul Local P împotriva sentinței civile nr. 662/CA din 27 mai 2008, pe care a casat-o, reținând cauza în vederea rejudecării ei în fond.
Din examinarea actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că, prin decizia nr. 109 din 09.08.2005, emisă de I, a cărei anulare se solicită prin acțiunea de față,contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală, încheiat la data de 15 aprilie 2005, fost respinsă ca "nedepusă în termen", și că, într-o atare situație, în care nu s-a cercetat pe fond contestația, controlul de legalitate trebuie să se rezume la verificarea respectării art. 207 din Codul d e procedură fiscală (fost art. 176), care stabilește că: "Contestația se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ".
Din cercetarea actului aflat la fila 58 dosar recurs rezultă că, prin adresa nr. 7488 din 28.04.2005, Iac omunicat Consiliului Local P "un exemplar din Decizia de impunere nr. 7485/28.04.2005, însoțită de un exemplar din Raportul de inspecție fiscală înregistrat la. I - Activitatea de Control fiscal sub nr. 7484/28.04.2005" și că actul, însoțit de o copie a raportului, au fost înregistrate la Primăria sub nr. 6835 din 18 mai 2005.
Având în vedere că obligația comunicării s-a îndeplinit la data de 18 mai 2005 și că, la data de 13 iulie 2005, Consiliul Local Pat ransmis prin fax contestația împotriva raportului de inspecție fiscală din 15 aprilie 2005, contestație ce a fost înregistrată sub nr. 13519 din 14 iulie 2005, Curtea constată că în mod justificat pârâta a reținut că sesizarea sa, cu soluționarea recursului administrativ, s-a făcut cu depășirea substanțială a termenului legal de 30 de zile.
Ca atare, cum termenul prevăzut de art. 207 Cod procedură fiscală s-a împlinit la data de 18 iunie 2005 și cum nimic nu justifică depășirea acestuia, în mod substanțial, până la data de 13 iulie 2005, când s-a transmis contestația, Curtea constată că pasivitatea reclamantului a fost în mod corect sancționată, în condițiile art. 205 Cod procedură fiscală, care stabilește că sancțiunea pentru nerespectarea termenului este aceea a "decăderii".
Fiind decăzut din dreptul de a contesta raportul de inspecție fiscală încheiat de I, reclamantul nu mai poate pretinde ca instanța să verifice pe fond legalitatea actului, în condițiile în care nu acesta este cel ce a dat naștere raportului obligațional fiscal.
Astfel,în conformitate cu disp. art. 41 din Codul d e procedură fiscală, sunt considerate acte administrative fiscale doar actele emise de organul fiscal prin care s-a stabilit, modificat sau stins drepturi și obligații fiscale, cerințe pe care actul prin care au fost consemnate rezultatele controlului fiscal - raportul de inspecție fiscală - nu le îndeplinește, din moment ce obligația de plată a fost stabilită prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, decizie ce a fost înregistrată sub nr. 7485 din 28.04.2005, act pe care reclamantul a declarat, în mod repetat, că nu înțelege să îl atace administrativ, ori să ceară controlul legalității lui în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004.
În atare situație, constatând că, în cauză, raportul de inspecție fiscală nu este actul prin care obligația fiscală a fost stabilită în sarcina reclamantului și că, datorită neformulării în termen a contestației, acesta a fost decăzut din dreptul de a mai cere controlul legalității obligației fiscale suplimentare stabilită prin decizia de impunere, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a cerut verificarea legalității și desființarea acestui act, ce a dat naștere raportului juridic litigios, Curtea consideră că soluția adoptată de pârâtă, prin decizia nr. 109 din 09.08.2005, este temeinică și legală, motive pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a acestui act urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de desființare a somației de plată nr. 9696 din 14.06.2005 și a titlului executoriu nr. 2 din 14.06.2005, Curtea constată că acestea au fost emise de un alt organ fiscal decât cel chemat în judecată, că reclamantul a refuzat în mod constant să ceară introducerea în cauză a Administrației Finanțelor Publice a Mun. P, în calitate de emitent al actelor menționate și că ele au fost întocmite în procedura executării silite a obligației fiscale stabilită prin decizia de impunere, în condițiile art. 141 și respectiv art. 145 Cod procedură fiscală.
În cauză, titlul de creanță nu îl reprezintă titlul executoriu nr. 2 din 14 iunie 2005, ci decizia de impunere nr. 7485 din 28.04.2005, doar aceasta putând fi atacată în procedura prevăzută de art. 205 Cod procedură fiscală, titlul executoriu și somația de plată neavând valoarea de acte administrative fiscale, în înțelesul dat acestui termen de art. 41 Cod procedură fiscală, pentru simplul motiv că nu ele sunt actele prin care obligația fiscală suplimentară a fost stabilită.
Chiar dacă atât decizia de impunere, cât și titlul executoriu și somația de plată, pot face obiectul controlului judiciar, verificarea legalității actelor emise în procedura executării silite, după emiterea și rămânerea definitivă a deciziei de impunere, adevăratul și singurul act administrativ fiscal nu se putea realiza decât în condițiile și termenul prevăzut de art. 172 și de art. 173 Cod procedură fiscală, respectiv în termen de 15 de la data comunicării somației nr. 9696 din 14.06.2006, act ce a fost înregistrat la Primăria sub nr. 8263 din 23.06.2005, sub sancțiunea decăderii, astfel precum i s-a și indicat în finalul celor două înscrisuri.
Faptul că titlul executoriu și somația de plată au fost întocmite de o instituție publică, alta decât cea chemată în judecată, nu le califică pe cele două acte ca fiind acte administrativ-fiscale, în sensul art. 41 din Codul d e procedură fiscală, și nu permite celui controlat să le schimbe natura juridică, ori să aleagă calea de urmat pentru a le contesta în justiție, aceasta fiind stabilită de legiuitor, în mod imperativ.
Cum, prin art. 172 Cod procedură fiscală, s-a stabilit că contestația împotriva oricărui act de executare, fie el și titlul executoriu, se introduce la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare, și cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, prin Decizia nr. XIV(14) din 05 februarie 2007, că legiuitorul a exclus instanța de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva titlului executoriu fiscal, Curtea nu poate accepta cererea reclamantului de a se desființa somația de plată și titlul executoriu în condițiile Legii nr. 554/2004 doar pentru că acesta le consideră, în pofida dispozițiilor legale evocate și a practicii judecătorești, ca fiind acte administrativ-fiscale, deși s-a dovedit că nu ele sunt cele ce au dat naștere obligației fiscale contestate.
Ca atare, raportat la disp. art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege, o altă procedură judiciară, și având în vedere că nu se poate trece peste voința reclamantului, care a stăruit în mod ferm și repetat, ca legalitatea titlului executoriu și a somației de plată să se facă în procedura contenciosului administrativ, în condițiile în care organul investit cu soluționarea căii administrative de atac nici nu s-a considerat legal investit cu soluționarea contestației îndreptată împotriva actelor emise în procedura executării silite, Curtea va respinge cererea reclamantului de desființare a titlului executoriu și a somației de plată, ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Rejudecând cauza în fond, după casare;
Respinge cererea introdusă de reclamantul Consiliul Local al Municipiului P, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, având ca obiect anularea deciziei nr. 109 din 09 august 2005, emisă de pârâtă, ca neîntemeiată.
Respinge cererea formulată de reclamant, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004, de desființare a somației de plată nr. 9696 din 14 iunie 2005 și a titlului executoriu nr. 2 din 14 iunie 2005, acte emise de Administrația Finanțelor Publice P, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- G - -- -
Grefier,
-
Red. -
Tehnored.
08.05.2009
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
