Alte cereri. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 241/CA
Ședința publică din 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de și împotriva sentinței civile nr. 1241/E din 27 mai 2003 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. 10.635/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 care au fost cuprinse în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2009 și apoi, pentru aceleași motive și în aceeași compunere, pentru astăzi, 22.04.2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la ribunalul Iași la nr. 10635/2002, reclamanții și, domiciliați în P,-, jud. I, i-au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului P și, domiciliat în P,-, jud. I, solicitând anularea autorizației de construcție nr. 225/27.08.1993, emisă de Primarul Municipiului P în vederea construirii unei locuințe de către.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unui teren situat în P, str. -, parcela nr. 125. Vecinul său, pârâtul, a licitat dreptul de concesiune a parcelei nr. 124, amplasată în imediata lor vecinătate, pe care a început construirea unei case de locuit exact pe linia de hotar ce desparte proprietatea reclamanților de cea a pârâtului, situație menționată în certificatul de urbanism, fără a li se fi cerut acordul.
Au arătat reclamanții că amplasarea construcției pârâtului urma să fie, conform documentației ce a stat la baza emiterii autorizației, înspre parcela nr. 123, în partea opusă terenului reclamanților.
Prin întâmpinare, pârâții au invocat tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii, susținând că actul administrativ atacat a fost emis în anul 1993, iar reclamanții au dobândit proprietatea terenului după aproximativ 5 ani, în anul 1998, reclamanții având cunoștință despre existența imobilului pârâului și a actelor de autorizare din momentul cumpărării terenului ce se învecinează cu imobilul pârâtului și nu din anul 2002, cum au susținut reclamanții.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1241/E/27.05.2003, a respins excepțiile și acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că față de data luării la cunoștință, în luna mai 2002, nelegalității autorizației de construcție și data primirii acțiunii, 01.07.2002, și față de dispozițiile art. 21 din Constituția României care reglementează liberul acces la justiție, se impune respingerea excepțiilor tardivității și inadmisibilități acțiunii.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în baza procesului-verbal de licitație înregistrat la Primăria la nr. 6688/19.10.1992, a contractului autentificat de notarul public din P și a planului de situație datat 1993-1994, aflat la fila 68 din dosar, că terenul reclamanților nu se învecinează cu cel al pârâților.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanții și.
În motivarea recursului lor, reclamanții au arătat că sentința este nelegală deoarece prima instanță a omis să se pronunțe pe cererea pe care a făcut-o instanței la mai multe termene de judecată privind înscrierea în fals împotriva certificatului de urbanism și autorizației de construire din litigiu, având în vedere modificările vizibile ale numărului parcelei de cuplaj al construcției pârâților din 123 în 125.
Prin aceste modificări, pârâții au procedat la ridicarea unei construcții pe un alt amplasament decât cel avizat inițial de Serviciul de Urbanism P, construcția astfel ridicată nerespectând limita prevăzută de lege între vecinătăți și fără a exista acordul lor, ca proprietari ai parcelei nr. 125, de cuplare a construcțiilor.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâtul, în baza autorizației de construire nr. 225/27.08.1993, emisă de Primarul Municipiului P, și-a construit o locuință în-, P, jud. I, în parcela nr. 124, amplasând un perete exterior pe hotarul dintre parcela nr. 124 și parcela nr. 125.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public din P, jud. I, prin încheierea nr. 1530/26.03.1996 (fila 201 din dosarul de recurs), reclamanții și au cumpărat de la numitul 1200 mp de teren, situat în intravilanul orașului P, în suprafața de 1200 fiind inclusă și parcela nr. 125.
Nemulțumiți de faptul că pârâtul a construit locuința pe linia ce desparte cele două terenuri, reclamanții s-au adresat instanței de judecată solicitând anularea autorizației de construire nr. 225/27.08.1993, motivând că nu li s-a cerut acordul pentru amplasarea construcției la mai puțin de 1,5 de linia de hotar și că, potrivit documentației care a stat la baza emiterii autorizației, amplasarea locuinței trebuia să fie înspre parcela nr. 123, în partea opusă terenului lor.
Curtea reține că în prezenta cauză instanța de judecată a fost învestită doar cu verificarea legalității autorizației de construire nr. 225/27.08.1993, eliberată de Primarul Municipiului
Autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, în forma în vigoare la data emiterii autorizației, cererea de eliberare a autorizației de construire va fi însoțită de certificatul de urbanism, iar la autorizația de construire se anexează obligatoriu planul de amplasare a construcției, planuri din care să rezulte destinația, alcătuirea constructivă, funcțională și înfățișarea construcției, întocmite la o scara convenabilă de către un proiectant autorizat, precum și dovada titlului solicitantului asupra terenului.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism trebuie să cuprindă elemente privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor.
Din dispozițiile art. 26 alin. 1 lit. g din același act normativ, reiese că autorizația de construire trebuie să fie în concordanță cu certificatul de urbanism eliberat.
În prezenta cauză, se constată că în certificatul de urbanism nr. 430/24.08.2003 (fila 5 din dosar), eliberat pârâtului, se menționează la rubrica "Regimul tehnic" că pe teren se va amplasa o locuință cuplată cu locuința din parcela nr. 125 cu care va face corp comun, având aceeași aliniere, construcția urmând a fi executată pe baza planului lucrărilor elaborat de.
În autorizația de construire nr. 225/27.08.1993, a cărei anulare s-a solicitat (fila 4 din dosarul primei instanțe), se prevede că se autorizează construirea unei locuințe cuplată cu locuința din parcela nr. 125 cu care va face corp comun, conform planului lucrărilor realizat de.
Se constată așadar că există concordanță între autorizația de construire nr. 225/27.08.1993 și certificatul de urbanism nr. 430/2003 în ceea ce privește amplasarea locuinței pârâtului.
Susținerea potrivit căreia amplasarea locuinței realizate de pârâtul trebuia să fie înspre parcela nr. 123, nu pe linia ce desparte parcela nr. 124 de parcela nr. 125, nu este întemeiată.
Din analizarea schiței fațadei laterale a locuinței pârâtului (fila 50 din dosarul instanței de recurs), schiță ce face parte din proiectul ce a stat la baza emiterii certificatului de urbanism și autorizației de construire, reiese că peretele comun trebuia amplasat spre parcela nr. 125, nu spre cea cu nr. 123, așa cum greșit au susținut reclamanții.
- este așa reiese și din planul de amplasament, scara 1:500, aflat la fila 49 din dosarul instanței de recurs.
Având în vedere faptul că schița fațadei laterale a locuinței și planul de amplasament fac parte din documentația ce a stat la baza emiterii certificatului de urbanism nr. 430/24.08.2003 și a autorizației de construire nr. 225/27.08.1993, ținând seama că din aceste înscrisuri reiese că peretele comun trebuie amplasat pe linia de hotar dintre parcele nr. 124 și nr. 125, instanța reține că este corectă amplasarea locuinței pârâtului stabilită prin autorizația de construire, în baza certificatului de urbanism și a documentației aferente, cu un perete exterior pe linia ce desparte parcelele nr. 124 și nr. 125.
În aceste condiții, ținând seama și de faptul nu există o hotărâre judecătorească penală definitivă din care să rezulte că certificatul de urbanism și autorizația de construire ar fi fost falsificate, având în vedere că soluțiile procurorului de netrimitere în judecată nu au autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, Curtea consideră că modificarea numărului 123 în numărul 125 din certificatul de urbanism și autorizația de construire, prin scrierea cifrei 5 peste cifra 3, are doar semnificația unei îndreptări de eroare materială evidentă.
Curtea mai constată că nu era necesar acordul reclamanților pentru ridicarea construcției cu un perete ce trebuia să devină comun deoarece pârâtul a acționat în baza autorizației de construire nr. 225/27.08.1993. Se mai constată, de asemenea, că stabilirea amplasamentului locuinței în așa fel încât unul dintre pereți să fie comun cu locuința de pe terenul învecinat nu constituie un motiv de nelegalitate a autorizației câtă vreme această amplasare corespunde regimul juridic reglementat de art. 590 și următoarele din Codul civil.
În consecință, Curtea, având în vedere că există concordanță între certificatul de urbanism, autorizație și documentația pentru emiterea certificatului de urbanism și autorizației și că toate acestea îndeplinesc condițiile stabilite de dispozițiile legale în vigoare la data întocmirii lor, urmează ca în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de și împotriva sentinței nr. 1241/E/27.03.2003 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.04.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Iași
JUDECĂTOR 3: Obreja
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
