Alte cereri. Decizia 242/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 242/CA/2009
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâta Direcți Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței civile nr.3092/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția contencios administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță reprezentanta recurentei pârâtă H și a intimatei pârâtă D, consilier juridic, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, intimata reclamantă a comunicat la dosar înscrisurile justificative pentru cele două autovehicule.
Reprezentanta recurentei pârâtă declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecință modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă pe excepția lipsei procedurii prealabile și ca nefondată pe fond.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 3092/CA/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D și ca urmare pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 28.262,73 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată cu ordinele de plată nr. 39/9.02.2007, 62/5.03.2007 și 45/15.02.2007, sumă reactualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată și la 2700 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință acțiunea reclamantei a fost respinsă împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H.
În considerentele sentinței prima instanță a reținut că prin instituirea și încasarea taxei de primă înmatriculare în România a automobilelor second-hand, aduse dintr-o țară membră UE, se încalcă articolul 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene la care România a aderat începând cu 1 ianuarie 2007, conform prevederilor legii nr. 157/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere faptul că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece taxa de înmatriculare a fost percepută în temeiul art. 214/1-214/2 Cod fiscal și prin OUG nr. 50/2008, această taxă este înlocuită cu taxa de poluare, fiind aprobate și Normele metodologice de aplicare prin HG nr. 686/2008.
Pârâta mai arată în motivele de recurs că incidența în cauză a prevederilor art. 90(1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene o apreciază ca fiind inexistentă, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art.304/1 Cod procedură civilă și art. 7 și 11 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este scutit de taxa de timbru, conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Reclamanta intimată nu s-a prezentat în fața instanței de recurs și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința atacată sub aspectul motivelor de recurs, instanța constată că acesta este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanta a achiziționat în cursul anului 2007 din Germania două autoturisme și o autoutilitară, iar pentru înmatricularea lor în România a achitat taxa specială prevăzută de art. 214/1 și 214/2 Cod fiscal, așa cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 343/2006 și OUG nr. 110/2006.
Taxa achitată de reclamantă a fost în sumă totală de 28.226,73 lei, din care 5.752,04 lei achitată la data de 9.02.2007 pentru înmatricularea autoturismului Volkswagen Passat, suma de 11.152,23 lei achitată la data de 15.02.2007 pentru înmatricularea autovehiculului Volkswagen și suma de 11.358,46 lei achitată la data de 5.03.2007 pentru înmatricularea autovehiculului marca Audi A6.
Pârâta susține că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, întrucât nu a urmat procedura prealabilă cât și neîntemeiată, având în vedere că taxa de înmatriculare se percepe pentru toate automobilele și autovehiculele înmatriculate prima dată în România.
Sub aspectul inadmisibilității acțiunii instanța constată că excepția invocată este neîntemeiată, întrucât prealabil înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Hunedoara - 18.03.2008 - reclamanta s-a adresat pârâtelor cu cerere pentru restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare în România a automobilelor și autovehiculelor aduse din Germania - țară membră UE - fapt ce rezultă din actele depuse la fila 5-15 din dosarul de fond - cereri la care pârâtele nu i-au comunicat niciun răspuns de la data depunerilor - 14.02.2008 - până la data înregistrării pe rolul Tribunalului Hunedoaraa acțiunii în contencios administrativ.
Așa fiind, reclamanta a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 Cod procedură fiscală.
Taxa a fost perceputa în temeiul art.214^1 din Codul fiscal sub forma taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule. Astfel, legea prevede caintră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță și medicină. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Din punctul de vedere al eligibilității, taxa speciala se plătește la momentul primei înmatriculări în România (art. 214^2 din Cod).
Norma internă încalcă prevederile Tratatul Uniunii Europene care prin art. 90 al. 1 stabilește canici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Potrivit art. 148 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării. Prevederea constituționala consacra supremația dreptului comunitar si aplicarea directa a acestuia. Potrivit caracteristicilor dreptului comunitar, orice norma comunitara are forța juridica superioara nomelor naționale, chiar și în situația in care acestea sunt adoptate ulterior normei comunitare. În caz de conflict au prioritate nomele comunitare, chiar și împotriva nomelor naționale. Normele dreptului comunitar au aplicabilitate imediata, directa si prioritara, iar judecătorul național areobligațiasa aplice aceste norme, chiar cu refuzul aplicării legislației naționale neconforme cu acestea. Acest principiu a fost consacrat și de jurisprudența Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În acest context se apreciază ca potrivit legislației fiscale naționale se ajunge la situația in care se percepe taxa speciala doar pentru autoturismele si autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării in România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate in România, fapt ce determina situația impunerii in plus, in sensul dreptului comunitar,a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. In aceasta situație se ajunge la protecția indirecta a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului. Scopul normei comunitare a fost acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurenta, prin eliminarea practicilor protecționiste rezultate din aplicarea unor impozite interne de orice natura prin care se discriminează produsele provenite din alte state. Invocam în acest sens Hotărârile din 5 12 2006 -C-290/2005 si c-333-2005, și alții (Ungaria) cat si Comisia Danemarca C-47/88, prin care Curtea a constatat ca stabilirea unei taxe suplimentare pentru autoturismele importate are ca efect discriminarea acestor autoturisme comparativ cu cele existente in tarile respective.
În consecință, ca efect al aplicării directe a normei comunitare cuprinsă în art. 90 din Tratat, urmare a faptului că dispozițiile legii fiscale naționale, art. 214^1 si 214^2 din Codul fiscal sunt contrare dreptului comunitar, se constată că prevederile dreptului intern nu au aplicabilitate, urmând a fi înlăturate, iar taxa achitată de reclamantă urmează a fi restituită.
Aplicarea în speță a dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare contravine principiilor privind neretroactivitatea legii și stabilității raporturilor juridice. OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in <LLNK 32008 3270 45> OF. nr. 327 din 25 aprilie 2008, intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14). taxei intervine,la fel ca in reglementarea precedenta, in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art.4). Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare ordonanței de urgență (art.11). La data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă <LLNK 12003 571 10 202 214 39>art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art.14)
În conformitate cu art. 15 (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Față de acest principiu, raportat la momentul exigibilității taxelor, cel al primei înmatriculări în România, nu se poate aplica retroactiv o dispoziție a legii care nu era in vigoare la data primei înmatriculări în România pentru produsele importate. În același sens, este afectată și stabilitatea raporturilor juridice, deoarece la data efectuării importului si achiziționării autoturismului, reclamanta a efectuat operațiunea juridica cunoscând legislația aplicabilă la acea data, astfel că nu se poate aplica o prevedere legala ce nu era în vigoare la data importului.
În consecință, recursul pârâtei DGFP este nefondat și urmează a fi respins.
În cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâta Direcți Generală a Finanțelor Publice H împotriva sentinței civile nr.3092/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția contencios administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. / 2 ex./23.03.2009
Jud. fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
