Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 240/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 240/CA/2009
Ședința publică de la 25 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții -, --, -, -, -, -, A, -A, R, A, -, --, -, -, -A, --, -, -, B, -, R, --, --, -, G, -, -, -, -, -, -, G, --, R, --, -, -, -, împotriva sentinței nr. 1196/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997, recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, intimatul pârât a comunicat la dosar, prin fax, întâmpinare, iar intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor de asemenea a depus la dosar întâmpinare - în 4 exemplare. De asemenea intimatul pârât Inspectoratul General al Poliției Române a comunicat la dosar, prin fax, întâmpinare.
Întrucât nu s-au formulat alte cereri, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că se solicită judecarea și în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanții: -, --, -, -, -, -, A, -A, R, A, -, --, -, -, -A, --, -, -, B, -, R, --, --, -, G, -, -, -, -, -, -, G, --, R, --, -, -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al Județului H și Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții de ordinul I,II,III la plata sumelor reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada 1 09 2002-31 03 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, să se anuleze situația creată prin discriminare și să fie obligat Inspectoratul de Poliție al județului H să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea membrilor de sindicat în sensul acordării sporului de 30% din salarul lunar de bază pe perioada menționată, cu cheltuieli de judecată. Să fie obligat pârâtul MFP să vireze sumele de bani necesare efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici cu statut special ai Inspectoratului de Poliție al județului H, desemnați ca organe de cercetare ale poliției judiciare și că ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunară, în baza OUG nr.43/2002.
Prin sentința nr. 1196/CA/2008, Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea în contencios administrativ. Instanța a reținut prin considerentele expuse că reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul IPJ H fiind salarizați potrivit prevederilor OG 38/2003, astfel că nu sunt aplicabile prevederile OG nr. 43/2002 care se referă doar la polițiștii detașați și care lucrează efectiv în cadrul structurilor DNA, în considerarea activității complexe de combatere a corupției. În cauză nu este discriminare în condițiile în care locurile de muncă în care își desfășoară activitatea sunt diferite. Chiar și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat prin hotărârea nr. 418/2007 că nu există discriminare, deoarece polițiștii din cadrul DNA nu se află în situație analoaga cu ceilalți polițiști.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului reclamanții susțin că instanța de fond a pronunțat soluția prin greșita interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, a principiilor constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plata egala pentru muncă egală, dreptul la un salariu în funcție de munca prestata, potrivit art. 16, 41 din Constituție, art.5,6, 154 din Codul muncii. Principiul egalității de tratament în salarizare impune recunoașterea acelorași elemente de salarizare persoanelor aflate în situații comparabile. În continuare se arata ca prin neacordarea sporului, reclamanții sunt discriminați în sensul dispozițiilor din OUG nr. 137/2000, din Constituție, din Declarația Universala a Drepturilor Omului și din Pactul internațional privind drepturile civile și politice.
În drept se invocă prev. art 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Pârâții au depus la dosar întâmpinări prin care solicită respingerea recursului declarat, deoarece sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Recursul reclamanților este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma criticilor reclamanților recurenți, constată că recursul acestora este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Potrivit art.1 din OG nr.137/2000 prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice.
Unul dintre drepturile fundamentale este și dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală, consacrat de art.41 din Constituția României cât și de Codul muncii.
În art.28 din OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, se prevede că personalul prevăzut la alin.(1)-(3), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art.29 alin.(2) din Legea nr.78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Prin art.41 lit.e din OUG nr.27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurilor și altor categorii de personal din sistemul de justiție, se abrogă art.28 alin.(1) -(5), (7) și (9) din OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.
Din analiza textelor legale enunțate reiese că acest spor salarial a fost acordat pentru o perioadă determinată doar polițiștilor delegați în cadrul DNA, având în vedere natura activității prestate, cât și parchetul unde funcționează. Aceste persoane aveau statutul de delegați în cadrul DNA, față de ceilalți agenți de poliție, existând un grad de complexitate mai mare în activitatea desfășurată. În funcție de aceste criterii, există o justificare obiectivă a diferențierii, în condițiile în care munca este prestată în structuri diferite, iar complexitatea muncii nu este identică.
Curtea Constituțională prin Decizia nr.721/24.10.2006 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.269 al.1 și 2 din Codul muncii și art.21 al.1 din OG nr.137/2000 privind sancționarea faptelor de discriminare, reținând că în conformitate cu jurisprudența sa și a CEDO, cauzele și alții împotriva Olandei - 1976, împotriva Belgiei - 1979, Bouamar contra Belgiei - 1988 și împotriva Belgiei - 1991, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv.
Mai mult, prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 2008, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art.1 din OG nr.137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ori, aplicarea așa cum solicită reclamanții prin acțiune a prevederilor art.28 din OUG nr.43/2002 și în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres și limitativ, constituie tocmai încălcare a normelor constituționale cuprinse în art.1 al.4 care consacră principiul separației puterilor în stat și ale art.61 al.1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În consecință se constata că în cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă, hotărârea pronunțata de prima instanță fiind legală și temeinică, iar recursul reclamanților fiind nefundat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, -, -, -, A, -A,
, A, -, -, -, -, -A, -, -, -, B, R, -, -, G, -, -, -, -, -, G, -, R, -, -, -, împotriva sentinței nr. 1196/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./ 2 ex./19.03.2009
Jud. fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
