Alte cereri. Decizia 247/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2829
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--04.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR 247
Ședința publică de la 28 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta - SRL T, împotriva Deciziei Civile nr.1126 din 6 decembrie 2007 pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-,privind pe intimat CONSILIUL LOCAL T, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea revizuientei avocat iar în reprezentarea intimatului se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea intimatului, un exemplar se comunică reprezentantului revizuientei care nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având în vedere că a apărut un motiv nou după darea hotărârii,reprezentantul revizuientei solicită admiterea cererii pentru motivele arătate în scris în cererea de revizuire.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea cererii de revizuire,întemeindu-se pe prevederile art.322 alin.1și art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă,considerând că în mod eronat, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri noi doveditoare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată la această instanță la data de 4 ianuarie 2008, revizuienta. Tas olicitat respingerea deciziei civile nr. 1126 din 6 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului
În drept, revizuienta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile prevăzute de art. 322 punctul 5 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea cererii de revizuire se susține că după pronunțarea deciziei civile nr. 1126 din 6 decembrie 2007, descoperit existența unui înscris, care face dovada contrară celor reținute de către instanță, respectiv faptul că ulterior efectuării expertizei de către T, pârâta și-a însușit acest preț prin propriul evaluator.
Se referă la un înscris întocmit de către expert inginer din cadrul Primăriei T, care a avizat raportul de evaluare întocmit de către din care rezultă faptul că pârâta a fost de acord iar nu a contestat prețul stabilit prin expertiză.
Acest aviz aplicat chiar de către Primăria T cu privire la prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit de către, combate afirmațiile instanței în sensul că acest raport nu a fost întocmit în condiții de contradictorialitate ori că raportul este contestat de către pârâtă.
Înscrisul susmenționat dovedește faptul că raportul de evaluare a fost însușit de către pârâtă și nu a fost contestat întrucât dacă ar fi fost altfel, expertul Primăriei T ar fi respins valoarea stabilită, prin raportul de evaluare al
Existența acestui nou înscris îndeplinește condițiile de revizuire prezentate la art. 322 punctul 5 din Codul d e Procedură Civilă.
Astfel, este vorba despre un înscris descoperit după data pronunțării deciziei civile nr. 1126/6.12.2007 și care a existat la data judecății, fiind întocmit înainte de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T din data de 30.01.2007.
Înscrisul nu a putut fi prezentat instanței și nu a avut în vedere la data pronunțării hotărârii întrucât a fost deținut de către partea adversă, respectiv pârâta Consiliul Local al Municipiului
De asemenea, acest înscris are un caracter determinat întrucât dacă ar fi fost cunoscut de către instanță, ar fi fost să conducă la o altă soluție decât cea supusă revizuirii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 28 februarie 2008, (filele 15-16 dosar) intimatul Consiliul Local al Municipiului T, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca netemeinică și nelegală.
Din examinare actelor și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul T sub nr. 2781/30/30.03.2007 reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, solicitând anularea hotărârii din 30.01.2007 prin care s-a respins prețul de vânzare către reclamantă, al imobilului din T, înscris în CF - col. T și să fie obligat pârâtul să aprobe prețul negociat de 600.000 lei + TVA pentru vânzarea imobilului situat în T, înscris în CF - col. T nr. top 215/2, 3B compus din 7 încăperi cu 88,07% pci.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că reclamanta are calitatea de chiriașă a spațiului mai sus menționat în baza contractului de închiriere nr.1356/2002 modificat prin HCL 61/2004 și actului adițional nr.3/6.06.2006 încheiat cu Primăria
Prin HCL 329/25.07.2006 s-a aprobat vânzarea spațiului, scop în care s-a întocmit raportul de evaluare de către - SA, iar în urma negocierii comisia a fost de acord cu vânzarea spațiului pentru 600.000 lei + TVA ținând cont și de faptul că valoarea investițiilor era mai mare decât valoarea spațiului închiriat.
Ulterior întocmirii procesului verbal de negociere s-a elaborat proiectul de hotărâre a Consiliul Local al Municipiului T pentru aprobarea prețului de vânzare care a fost respins nejustificat în ședința din 30.01.2007. Acest refuz îmbracă forma unui exces de putere întrucât s-a adus reclamantei o vătămare în drepturile și în interesul sau legitim așa cum sunt definite de Legea 554/2004.
Între părți urma să se încheie un contract civil asupra unui bun proprietatea privată a Primăriei și deci îi sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie.
Se mai arată că prin cererea înregistrată sub nr.4680/27.02.2007 reclamanta a îndeplinit și procedura prealabilă dar nu a primit răspuns din partea pârâtului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul s-a opus la admiterea acțiunii arătând că spațiul în litigiu este proprietatea privată a Primăriei și deci procedura de vânzare nu este reglementată de Legea nr.550/2005 ci metodologia de vânzare este prevăzută de Consiliul Local al Municipiului T în anexa 2 la 329/2006.
Bunul fiind proprietatea privata a Primăriei T, aceasta dispune în mod liber, exclusiv și absolut de dreptul pe care-l are asupra acestuia, fiind totuși obligat să depună toate diligențele pentru a încheia contractele pe baza respectării unor criterii de natură economică în avantajul comunității.
Prin sentința civilă nr.582/18.07.2007, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Local al Municipiului T și în consecință, a dispus anularea din 30.01.2007 și a obligat pârâtul să aprobe prețul negociat de 600.000 lei cu TVA pentru imobilul din T, înscris în CF - colectiv T nr.top 215/2, 3 B compus din 7 încăperi cu 88,07% și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 3008 lei.
Instanța a reținut că reclamanta - SRL are calitatea de chiriaș al imobilului evidențiat in CF col.- T nr.top 215/2 3B compus din 7 încăperi cu 88,07 % i conform contractului de închiriere nr.1356/2002 și a actului adițional nr.3/6.06.2006.
Prin nr.329/25.07.2006 s-a aprobat vânzarea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, situate în imobilele proprietatea privată a Primăriei Municipiului T înscrise în CF 1 și 2 T nerevendicate în baza Legii 10/2001 a Legii 247/2005 și care nu fac obiectul Legii 112/95, imobile prevăzute în anexa 1 la hotărâre, între care se regăsește și spațiul mai sus menționat. În anexa 2 hotărârii s-a adoptat și metodologia de vânzare a acestor spații.
Prin urmare s-a procedat la evaluarea imobilului de către evaluatorul ce a câștigat licitația organizată în acest scop, concretizată în raportul de evaluare depus la fil.14 și următoarele din dosar. Cu ocazia negocierii purtate la ședința din 11.12.2006 între Comisia de negociere si reprezentanții reclamantei s-a stabilit prețul negociat de 600.000 lei cu TVA, preț acceptat în unanimitate de către comisia de negociere.
Ulterior, conform metodologiei de vânzare din anexa 2 la 329/2006, era necesară aprobarea acestui preț prin, dar în ședința Consiliul Local al Municipiului T din 30.01.2007 (fil.52 și urm.) proiectul de hotărâre ce viza aprobarea prețului negociat de 600.000 lei cu TVA a fost respins.
Din studiul procesului verbal încheiat la data respectivă (fil.52) nu rezulta motivul pentru care pârâtul nu a aprobat prețul anterior negociat realizându-se o confuzie între vânzarea spațiului și aprobarea prețului negociat.
Susținerile reclamantei în sensul că acest refuz nejustificat de aprobare a prețului negociat îmbracă forma excesului de putere nu a fost reținută de către instanță întrucât excesul de putere este definit de art.2 lit.m din Legea 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorității administrației publice prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor prevăzut în Constituția României sau de lege. Or, în speță, nu se poate vorbi decât despre un drept la cumpărarea spațiului ce s-a născut în favoarea reclamantei odată cu adoptarea HCL 329/2006 și ținând cont de calitatea sa de chiriaș, drept care nu se regăsește între drepturile și libertățile fundamentale prevăzute de Constituția României sau de alte legi organice.
Deși nu se poate vorbi despre un exces de putere în sensul dispozițiilor art.2 lit. m din Legea 554/2004 totuși instanța retine ca pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tar efuzat nejustificat aprobarea prețului negociat.
Astfel, întrucât imobilul evidențiat în CF col.- T nr.top 215/2 este proprietatea privată a Primăriei T așa cum rezultă din extrasul CF depus la dosar, acesta nu este supus vânzării reglementata de Legea 550/2002, care vizează spațiile proprietatea privata a statului și are în speță o metodologie proprie de vânzare reglementată prin HCL 329/2006 anexa 2.
Potrivit acesteia spațiile respective se vor vinde la prețul pieței. vor fi evaluate de către evaluatori autorizați, persoane fizice sau juridice autorizați ce vor fi selectați prin licitație.
este cel care prin raportul întocmit stabilește prețul minim de vânzare, care ulterior este negociat direct cu titularii contractului de închiriere.
Această procedură a fost respectată în speță, evaluatorul autorizat - SA întocmind raportul de evaluare stabilind un preț minim de vânzare, iar în urma negocierii directe s-a ajuns la prețul de 600.000 lei cu TVA. Prețul negociat urma a fi aprobat prin HCL pentru fiecare spațiu (al.7 anexa 2 la 329/2006). Din interpretarea sistematică a dispozițiilor cuprinse în anexa 2 la HCL 329/2006, rezultă că prețul vânzării este prețul negociat iar nu prețul aprobat de Consiliul Local al Municipiului T întrucât nu poate exista un alt preț aprobat decât prețul negociat.
Prețul negociat este rezultatul negocierii directe purtate de reclamantă cu însăși reprezentanții Consiliul Local al Municipiului T, el nu este un preț determinat de un terț pe care pârâtul să-l aprobe sau nu.
Dacă reprezentanții pârâtului, ce formau comisia de negociere la care face referire anexa 2 nu erau de acord cu prețul propus de reclamantă atunci în metodologie se prevede că pot exista 3 runde de negociere, ori în speță nu s-a ajuns la situația unor noi negocieri întrucât prețul a fost negociat încă de la prima rundă. Prin preț negociat înțelegând un preț cu care sunt de acord ambii parteneri la negociere. Or, in condițiile în care comisia de negociere a aprobat în unanimitate prețul de 600.000 lei cu TVA, hotărârea Consiliului Local al Municipiului T de aprobare a acestui preț nu-l putea cenzura ci reprezenta doar o formalitate necesară conform disp. art.38 al.5 lit. s din Legea 215/2001 republicată. Daca prețul s-ar fi stabilit de către Consiliului Local al Municipiului T atunci nu ar mai fi fost necesară negocierea lui anterior cu reclamanta, ci pârâtul ar fi stabilit un preț de vânzare pornind de la evaluarea făcută, preț la care reclamanta ar fi achiesat sau nu.
De vreme ce însă a fost adoptată o alta metodologie de vânzare, respectiv a evaluării urmate de negocierea directă, refuzul pârâtului așa cum apare manifestat în extrasul din procesul verbal al ședinței din 30.01.2007 este nejustificat. Astfel, nu se poate confunda vânzarea spațiului (deja stabilit prin HCL 329/2006) cu aprobarea prețului negociat, aceasta din urmă fiind o formalitate ce nu are relevanță juridică sub aspectul formării acordului de voința asupra prețului care s-a realizat prin negocierea prețului.
Se poate spune ca HCL 329/2006 reprezintă în fapt o ofertă de vânzare a spațiilor din proprietatea privată a Primăriei T, care a rămas valabilă în forma inițială, deși s-a încercat modificarea anexei 1 - acest proiect de hotărâre a fost respins așa cum rezultă din adresa --/2.05.2007 ( fil.67).
Oferta de vânzare a fost acceptată de reclamantă, prețul de vânzare a pornit de la un preț stabilit printr-un raport de evaluare întocmit de un terț evaluator iar acordul de voință asupra prețului s-a materializat într-un preț negociat ce nu mai poate fi respins, cel puțin nu fără o legală și justă motivație care de altfel nu ar putea ține decât de procedura urmată la negociere. Or, din cuprinsul procesului verbal din 30.01.2007 al ședinței Consiliului Local al Municipiului T nu rezultă un refuz legat de asemenea aspecte, iar în condițiile în care comisia de negociere a acționat ca un mandatar al pârâtului, negociind pentru acesta prețul vânzării, respingerea ulterioară a prețului negociat apare ca nejustificată. Acest aspect este de natură aop rejudicia pe societatea reclamantă întrucât a urmat întreaga procedură stabilită prin anexa 2 la HCL 329/2006 pentru cumpărarea spațiului respectiv iar refuzul aprobării prețului negociat are în fapt însăși consecințele unei revocări ale ofertei de vânzare, întrucât prin procesul verbal al ședinței din 30.01.2007 nu s-a urmărit renegocierea prețului, ci însăși revenirea asupra ofertei de vânzare, ofertă asupra căreia pârâtul nu mai poate reveni întrucât a fost acceptată de reclamantă.
Ca atare, văzând si dispozițiile art.18 din Legea 554/2004 și ținând cont de interesul legitim vătămat al reclamantei prin refuzul aprobării prețului negociat, instanța a admite acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe cale de consecință respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, întrucât obiectul licitației este vânzarea unor bunuri proprietate privată a Municipiului T, instanța neputându-se substitui voinței juridice a vânzătorului, care poate înstrăina aceste terenuri, dar nu poate fi obligat.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, că Tribunalul Timișa pronunțat sentința civilă nr.582/18.07.2007 cu încălcarea dispozițiilor art.948 și 953 Cod civil, în sensul că s-a substituit voinței părților în darea consimțământului, consimțământ ce trebuie să fie liber exprimat și neviciat, spre a se forma acordul de voință ce duce la încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul în cauză. De asemenea, apreciază că instanța de fond a ignorat și dispozițiile art.5 al.2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care stipulează că "Dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel".
În acest context menționează că Legea nr.550/2002 stabilește condițiile pentru vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, însă, spațiul în discuție se află în proprietatea privată a Municipiului T, deci procedura de licitație are ca obiect vânzarea unui bun proprietate privată a Municipiului T și nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr.550/2002. Consideră că Primăria Municipiului T, în calitate de proprietar are tot dreptul să stabilească modalitatea de vânzare a imobilelor aflate în proprietatea sa privată, iar instanța nu se poate substitui voinței părților în darea consimțământului, atâta timp cât dreptul de proprietate este garantat și ocrotit în mod egal de lege, conform art.44 al.2 din Constituția României, deci înstrăinarea forțată a acestuia, la un preț neacceptat, reprezintă o încălcare a acestei garanții constituționale, conchide recurentul.
Reclamanta intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că, prezenta acțiune are ca obiect obligarea Consiliului Local T de a proba prețul de vânzare iar nu a vânzării propriu-zise, cum în mod eronat susține pârâtul care realizează o confuzie între vânzarea spațiului și aprobarea prețului negociat. Vânzarea spațiului către - SRL a fost deja aprobată prin HCL nr.329/25.07.2006, act administrativ care a produs efecte juridice în privința societății comerciale reclamante și care până în prezent nu a fost revocat nici pe cale administrativă nici pe cale judecătorească. Acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.550/2002 și nici instanța de fond nu a reținut acest lucru în soluționarea cauzei, astfel cum greșit invocă recurenta, iar metodologia de vânzare a acestor spații a fost aprobată prin anexa 2 aceleiași HCL nr.329/25.07.2006 iar nu de Legea nr.550/2002.
Prin urmare, a arătat intimata, nu există nici o greșeală în hotărârea primei instanțe în ceea ce privește proprietatea acestui imobil și metodologia de vânzare a sa, susține reclamanta intimată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel a constatst că în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, pentru considerentele în continuare arătate.
Curtea a observat, în primul rând, că obiectul litigiului îl constituie prețul de vânzare al unui imobil aflat în proprietatea municipiului T, imobil în privința căruia Consiliul Local al Municipiului Taa probat - prin hotărârea 329/25.07.2006 - vânzarea către societatea reclamantă.
Curtea a constatat, de asemenea, că prețul de vânzare a fost stabilit de către o comisie constituită prin dispoziția Primarului Municipiului T, comisie din care au făcut parte, între alții, doi membri ai Consiliului Local al Municipiului T, viceprimarul și un consilier al Direcției Generale a Finanțelor Publice
Reclamanta a arătat că, prin respingerea prețului negociat deja de comisia respectivă, Consiliul Local al Municipiului Tar efuzat " prețul cu privire la care părțile s-au înțeles deja", fiind încălcate dispozițiile art. 1295 Cod Civil, conform cărora " vânzarea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat", precum și dispozițiile art. 969 alin. 1 Cod Civil, potrivit cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante."
Curtea a precizat, sub acest aspect, că atribuțiile comisiei, conform procedurii din Anexa nr. 2 la hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 329/25.07.2006 (atașată la fila 7 din dosarul de fond), se limitează la negocierea prețului, preț ce urmează a fi aprobat ulterior de Consiliul Local al Municipiului T - aceste aspecte nefiind contestate de părți.
Curtea a subliniat că negocierea directă purtată prin intermediul comisiei respective nu este suficientă pentru aprobarea prețului de vânzare-cumpărare, impunându-se aprobarea acestui preț de către Consiliul Local al Municipiului T, ca autoritate deliberativă a Municipiului T - proprietarul imobilului în litigiu.
Conform art. 36 alin. 5 lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 123, din 20 februarie 2007, "în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), consiliul local:-
b)hotărăște vânzarea,concesionarea sau închiriereabunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului,după caz, în condițiile legii;"
În consecință, în condițiile în care acest preț de vânzare-cumpărare nu a fost aprobat de Consiliul Local al Municipiului T, nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1295 cod civil și 969 alin. 1 Cod Civil, deoarece părțile nu s-au învoit asupra prețului, astfel cum impune acest text legal.
Prețul stabilit prin negocierea efectuată de comisia specială nu reprezintă prețul acceptat de proprietarul imobilului care urmează a fi vândut, pentru că voința Municipiului T este exprimată de Consiliul Local al Municipiului T, ca autoritate deliberativă competentă să hotărască vânzarea bunurilor proprietatea municipiului, conform art. 36 alin. 5 lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001.
Curtea a subliniat că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, "Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale". Acest text legal stabilește competența generală a Consiliului Local de a decide cu privire la actele juridice prin care unitatea administrativ teritorială respectivă înstrăinează diferite bunuri al căror proprietar este.
Curtea a precizat că aceste atribuții aparțin Consiliului Local, ca autoritate deliberativă a unității administrativ teritoriale, iar nu comisiilor speciale, înființate în scopul negocierii prețului de vânzare a acestor bunuri
În consecință, prețul stabilit în urma negocierii prin intermediul comisiei speciale nu constituie un preț obligatoriu de vânzare a bunului respectiv, aprobarea de către Consiliul Local al Municipiului Taa cestui preț de vânzare fiind impusă de lege ca o condiție pentru încheierea actului juridic de vânzare-cumpărare.
Totodată, Curtea a considerat că refuzul Consiliului Local al Municipiului T de a aproba prețul de vânzare-cumpărare propus de comisia specială nu poate fi considerat abuziv, câtă vreme nu s-au administrat probe din care să rezulte că prețul propus de comisie reflectă valoarea de piață a bunului ce urmează a fi vândut.
Curtea a remarcat faptul că în cauză nu a fost administrată o probă cu expertiza tehnică, necesară evaluării imobilului respectiv în condiții de contradictorialitate, și nici nu au fost prezentate alte probe în sprijinul ideii că prețul propus de comisia de negociere este egal sau apropiat de valoarea de circulație a imobilului respectiv.
Singurul înscris care se referă la prețul imobilului este raportul de evaluare anexat la propunerea comisiei speciale de evaluare, raport care este contestat de Consiliul Local al Municipiului
Or, în temeiul art. 1169 Cod Civil - conform căruia "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească" - reclamanta avea obligația de a dovedi că prețul propus de comisia de negociere este egal sau apropiat de valoarea de circulație a imobilului respectiv, pentru a dovedi că refuzul Consiliului Local al Municipiului T de a accepta acest preț este abuziv.
Date fiind aceste considerente, Curtea a apreciat ca fiind legală hotărârea Consiliului Local al Municipiului T din 30.01.2007, prin care s-a respins prețul de vânzare-cumpărare a imobilului în litigiu către reclamanta
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciat că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus, Curtea l- admis și a dispus modificarea sentinței civile nr. 582/CA/18.07.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Revizuienta invocă în susținerea cererii de revizuire, că a descoperit existența unui înscris, care face dovada contrară celor reținute de către instanță, respectiv faptul că ulterior efectuării expertizei de către T, pârâta și-a însușit acest prețul prin propriul evaluator expert - inginer.
Examinând cererea de respingere prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 322 punctul 5 din Codul d e procedură civilă, instanța constată că este neîntemeiată având în vedere următoarele considerente:
Revizuirenta face referire la un înscris, întocmit de. - depus ]n copie la dosar ( fila 11), înscris, care nu este datat și nici înregistrat la Primăria municipiului T, astfel că nu are valoare unui înscris dovedit, reținut de partea potrivnică care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, fiind descoperit după darea hotărârii.
Or, conform art. 322 punctul 5 din Codul d e procedură civilă, se prevede că revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținut de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Întrucât în prezenta cauză nu există astfel de înscrisuri, instanța constată că cererea de revizuire este neîntemeiată și urmează ca potrivit art. 326 din Codul d e procedură civilă să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta - SRL T, împotriva Deciziei Civile nr.1126 din 6 decembrie 2007 pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de28 Februarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
GREFIER
Red.CM - 20.03.2008
TehnoredLM - 21.03.2008
Prima instanță - Tribunalul Timiș - judecător
Recurs - Curtea de APEL TIMIȘOARA - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
