Alte cereri. Decizia 2651/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2651
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 10 2008, privind contestațiile în anulare formulate de contestatorii - ROMANIA SRL și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, împotriva deciziei nr.1165 din data de 13 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - MEDIA SRL,.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 10 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra contestațiilor în anulare de față;
Prin decizia nr. 1165/13.12.2007 a Curții de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admis recursul formulat de reclamanta - MEDIA SRL împotriva sentinței civile nr. 105/CA/13.02.2007 pronunțată de tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost modificată această sentință și a fost admisă în parte acțiunea reclamantei - MEDIA SRL. S-a dispus anularea Hotărârii nr.220/30.05.2006 a Consiliului Local al Municipiului Totodată, au fost respinse: cererea reclamantei de obligare a Consiliului Local al Municipiului T la organizarea unei licitații pentru atribuirea lucrărilor de amplasare, folosire și exploatare a refugiilor de călători și panouri publicitare; cererea de intervenție formulată de - ROMANIA SRL și acțiunea formulată de reclamanții și.
Au fost obligați pârâtul CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI T și intervenienta - ROMANIA SRL la plata sumei de 2500 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare instanța a reținut că a fost investită cu examinarea legalității Hotărârii nr.220/30.05.2006 prin care a fost aprobată modificarea Contractului de asociere nr. 4109 din 24.03.2000, în sensul suplimentării numărului de amplasamente în 50 refugii de călători în stațiile de transport.
Invocându-se dispozițiile art.17 din Regulamentul privind publicitatea stradală în Municipiul T - anexă la Hotărârea nr.3/25.01.2005 a Consiliului Local al Municipiului T, Curtea a reținut că textul citat a fost încălcat deoarece, prin Hotărârea nr.220/30.05.2006 a Consiliului Local al Municipiului T, intervenienta " România" a obținut dreptul de a amplasa sisteme publicitare pe domeniul public sau privat al municipiului T fără a fi"titularul unui drept câștigat în urma unei licitații publice, cu contract de închiriere sau de concesiune. încheiat în puterea legii."
Astfel, s-a reținut că prin atribuirea directă a dreptului " România" de a amplasa sisteme publicitare pe domeniul public sau privat al municipiului T, Consiliul Local al Municipiului Tae mis o hotărâre prin care a încălcat propriul Regulament privind publicitatea stradală în municipiul T - aprobat prin Hotărârea nr. 3/25.01.2005.
Însă, în opinia Curții, încălcarea de către Consiliul Local al Municipiului Tap ropriei sale hotărâri poate fi interpretată ca o modificare sau derogare de la hotărârea respectivă. Curtea observă că nu există un impediment legal la modificarea sau derogarea de la un act normativ printr-un alt act normativ de aceeași forță juridică.
De aceea, s-a apreciat că atribuirea directă către " România" a dreptului de a amplasa sisteme publicitare pe domeniul public sau privat al municipiului T fără ca această societate să fie titulara"unui drept câștigat în urma unei licitații publice, cu contract de închiriere sau de concesiune. încheiat în puterea legii -deși nu a fost respectat art. 17 din Regulamentul privind publicitatea stradală în municipiul T - Anexă la Hotărârea nr. 3/25.01.2005 a Consiliului Local al Municipiului T - nu a putut fi considerată nelegală, câtă vreme actul prin care s-a derogat de la Regulamentul citat este un act normativ de aceeași forță juridică, respectiv o hotărâre a Consiliului Local al Municipiului
Astfel, s-a remarcat de către instanța de recurs că această atribuire directă s-a făcut fără nici o justificare specială. Necesitatea punerii în valoare sau a exploatării acestor spații prin amplasarea de panouri publicitare nu poate constitui o motivare a alegerii tocmai a " România" pentru această atribuire. Nu rezultă din hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr. 220/30.05.2006 de ce a fost aleasă " România" și nu o altă societate comercială pentru această atribuire directă a unui drept patrimonial.
În această privință, Curtea a apreciat că, potrivit art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea concurenței nr. 21 din 10 aprilie 1996, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 742 din 16 august2005,"sunt interzise orice acțiuni ale organelor administrației publice centrale sau locale, având ca obiect sau putând avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special: - b) să stabilească condiții discriminatorii pentru activitatea agenților economici.
Examinând respectarea acestei reglementări prin emiterea hotărârii nr. 220/30.05.2006 a Consiliului Local al Municipiului T, Curtea a achiesat la opinia Consiliului Concurenței, astfel cum a fost exprimată în adresa atașată la filele 43-44 din dosarul de fond.
S-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea concurenței nr. 21/1996,"dispozițiile prezentei legi se aplică actelor și faptelor care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței săvârșite de - b) organele administrației publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în operațiuni de piață, influențând direct sau indirect concurența, cu excepția situațiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major."
Astfel, s-a apreciat ca fiind evident faptul că prin atribuirea directă către " România" a dreptului de a amplasa sisteme publicitare pe domeniul public sau privat al municipiului Taf ost împiedicată intrarea pe piață sa altor agenților economici, iar neorganizarea licitației de către Consiliul Local al Municipiului T echivalează cu eliminarea de pe piață a concurenței de către acest organ al administrației publice locale.
Pentru aceste motive, Curtea a considerat că hotărârea nr. 220/30.05.2006 a Consiliului Local al Municipiului T contravine art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea concurenței nr. 21 din 10 aprilie 1996.
Or,conform art. 79 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. nr.777din 25 august 2004 și modificată ulterior republicării prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007 și prin Legea nr. 194/2007,"la elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legii, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior."
În acest sens, art. 79 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 prevede clar ca"reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni Constituției României și reglementărilor din actele normative de nivel superior."
Pentru aceste motive, Curtea a reținut nulitatea hotărârii nr. 220/30.05.2006 a Consiliului Local al Municipiului
Această încălcare a art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea concurenței nr. 21 din 10 aprilie 1996 nu poate fi justificată de faptul că art. 36 alin. 7 lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dă dreptul Consiliului Local să hotărască"asocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local."
S-a precizat de către instanța de recurs că art. 36 alin. 7 lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 permite Consiliului Local să hotărască"în condițiile legiiasocierea cu persoane juridice române sau străine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public local."Așadar, asocierea este permisă numai cu respectarea legislației în vigoare, iar nu în orice condiții.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a Consiliului Local al Municipiului T la organizarea unei licitații pentru atribuirea lucrărilor de amplasare, folosire și exploatare a refugiilor de călători și panourilor publicitare, Curtea a apreciat că organizarea unei licitații este atributul autorităților reprezentative ale municipiului T, în conformitate cu obiectivele propuse. Ea ține de oportunitatea acțiunii administrației, iar nu de legalitatea sa. instanța nu poate să facă aprecieri asupra momentului în care se impune organizarea unei astfel de licitații, ci doar să verifice legalitatea acestei proceduri, în limitele competențelor sale.
Întrucât a fost admisă acțiunea reclamantei, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de - ROMANIA SRL. Cât privește pe reclamanții și, instanța a reținut că aceștia nu au dovedit că au calitate de persoană vătămată, acțiunea acestora apărând ca fiind introdusă de persoane care nu au calitate procesuală activă, în sensul prevăzut de Lg.554/2004.
La data de 28.02.2008 intervenienta - ROMANIA SRL Taf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1165/13.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara solicitând anularea hotărârii atacate iar în rejudecare menținerea în totalitate a sentinței civile nr.105/CA/13.12.2007.
Totodată, în temeiul art.319 și 304 s-a solitat suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea contestației în anulare.
În motivare, invocându-se dispozițiile art.317 și 318, s-a arătat că decizia contestată este dată cu încălcarea esențială a legii nevându-se în vedere starea de fapt, că Regulamentul de publicitate stradală nu se aplică contractelor de asociere în participație, că instanța s-a substituit Consiliului Local, contestându-i dreptul de a legifera pe proiecte de interes public local, că motivarea este contradictorie și că în mod nelegal a fost invocată în motivare opinia consiliului Concurenței.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.
La 04.03.2008 contestația în anulare a fost precizată.
S-a arătat că hotărârea instanței de recurs este nelegală fiind dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență (art.317 pct.2 ) în sensul că instanța de recurs în mod greșit a stabilit că Hotărârea nr.220/2006 a Consiliului Local al Municipiului încalcă dispozițiile art.9 din Legea concurenței, deoarece conform Lg.21/1996, doar Consiliul Concurenței are competența de a administra și pune în aplicare această lege și este singurul care poate stabili că un act emis de un organ al administrației publice locale poate avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.
Totodată s-a arătat că a fost denaturat cuprinsul adresei emisă de Consiliul Concurenței de către - MEDIA SRL și că instanța a preluat direct în motivare această denaturare.
C de-al doilea motiv al contestației în anulare este întemeiat pe dispozițiile art.318 alin.1 teza 1, în sensul că hotărârea instanței de recurs este nelegală fiind rezultatul unei grave greșeli materiale în soluționarea cauzei.
Greșeala constă în faptul că, deși în încheierea de ședință din 06.02.2007 pronunțată în dosarul de fond a fost consemnată declarația expresă a - MEDIA SRL în sensul că nu înțelege să se folosească de adresa Consiliului Concurenței nr.5132/20.07.2006 ca probă în dosar, instanța de recurs invocă în motivarea hotărârii acest înscris.
În consecință, pe de o parte instanța s-a pronunțat în baza unui înscris care nu constituie probă în dosar iar pe de altă parte instanța de recurs s-a aflat în eroare materială cu privire la existența la dosarul cauzei a unei decizii a Consiliului Concurenței care să constate nerespectarea de către Consiliul Local al Municipiului Tad ispozițiilor Legii nr.21/1996.
Pentru aceste considerente s-a solicitat admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și precizată, anularea deciziei nr.1165/13.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal și pe fond respingerea recursului.
La dosar au fost depuse înscrisuri doveditoare, respectiv autorizații de construire și facturi fiscale.
La 07.03.2008 pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului Taf ormulat la rândul său contestație în anulare împotriva deciziei nr.1165/13.12.2007 a Curții de Apel Timișoara solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei și respingerea recursului în baza art.317 și 318.
Totodată s-a solicitat suspendarea deciziei până la soluționarea contestației în anulare în baza art.319.
În motivare s-a arătat că decizia este dată cu încălcarea esențială a legii, în sensul că prevederile Hotărârii Consiliul Local al Municipiului T nr. 3/25.01.2005 la o situație juridică născută anterior echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, fapt inadmisibil.
S-a mai arătat că Regulamentul de publicitate stradală nu se aplică contractelor de asociere în participațiune, că instanța s-a substituit Consiliul Local al Municipiului T, contestându-i chiar dreptul de a legifera și că motivarea deciziei instanței de recurs este contradictorie.
S-a mai arătat că hotărârea instanței de recurs este nelegală, întemeindu-se pe un înscris emis pro causa și cu privire la care - MEDIA SRL a declarat că nu înțelege să îl folosească în scop probator.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 și 318.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara Secția Comercială și de Contencios Administrativ nr-.
Prin încheierea de ședință din 02.04.2008 s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara.
La 02.04.2008, intimata - MEDIA SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestațiilor în anulare.
În motivare a fost invocată, pe cale de excepție, tardivitatea depunerii contestațiilor conform art.319 alin.3 iar pe fond s-a arătat că cele două contestații sunt neîntemeiate nefiind întrunite condițiile legale prevăzute de art.317 și 318.
Prin încheierea de ședință din 02.04.2008 a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei civile nr.1165/13.12.2007 a Curții de Apel Timișoara, iar prin încheierea nr.802/10 septembrie 2008 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea către Curtea de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal în baza încheierii nr.2711/26.06.2008 pronunțată de Înalta curte de casație și Justiție prin care s-a admis cererea de strămutare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL CRAIOVA Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
La dosar au fost depuse concluzii scrise de către contestatoare și de intimata - MEDIA SRL.
Analizând cu precădere excepția tardivității formulării contestațiilor invocată de intimata reclamantă - MEDIA SRL, în baza art.137, Curtea o apreciază ca neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Conform dispozițiilor art.319 alin.2 teza a-II-a "Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.".
În cauza de față, nu există dovezi referitoare la data când cele două contestatoare au luat cunoștință de hotărârea instanței de recurs astfel încât devine aplicabil cel de-al doilea termen prevăzut de dispozițiile art.319 alin.2, respectiv de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Cum decizia contestată, nr.1165/13.12.2007 este irevocabilă la data pronunțării, și cum cele două contestații au fost formulate la 28.02.2008, respectiv la 07.03.2008, rezultă că ele au fost depuse în termenul legal de 1 an de la data rămânerii irevocabile a deciziei contestate.
Cu privire la contestația în anulare inițială formulată de intervenienta - ROMANIA SRL precum și contestația în anulare formulată de pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului T, a căror motivare în fapt și în drept este identică, Curtea le apreciază ca nefondate pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare, cale extraordinare de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art.317 (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art.318 (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs ), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu și în contestația în anulare.
Ori, prin motivele contestațiilor se invocă tocmai greșita aplicare a legii, respectiv a Hotărârii Consiliului Local a Municipiului T 220/2006 - retroactivitatea legii sau aplicarea incorectă față de contractele de asociere în participațiune - precum și greșita interpretare a dispozițiilor art.36 din Legea 215/2001.
Un alt motiv al contestațiilor în anulare îl reprezintă contradictorialitatea considerentelor, motiv ce, de asemenea nu se încadrează în cazurile prevăzute de art.317 și 318, precum și folosirea fără drept, ca argument al motivării, a unei adrese emisă de Consiliul Concurenței, motiv care, de asemenea, așa cum am precizat anterior, nu constituie cauză de reformare a hotărârii.
În ce privește contestația în anulare precizată de intervenienta - ROMANIA SRL la 04.03.2008, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Primul motiv al contestației precizate este întemeiat pe dispozițiile art.317 pct.2: hotărârea instanței de recurs este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În acest sens s-a arătat că instanța de recurs a încălcat competența Consiliului Concurenței, care este singurul ce se poate pronunța cu privire la eventualele încălcări ale dispozițiilor Legii concurenței.
Această încălcare constă în faptul că, instanța de recurs - contencios administrativ- a hotărât, în lipsa unei decizii a Consiliului Concurenței, faptul că au fost încălcate dispozițiile art.9 din Legea concurenței la emiterea Hotărârii Consiliului Local a Municipiului T nr. 220/2006, motiv pentru care a dispus anularea acestui act.
Acest argument este încă nefondat.
Din cuprinsul considerentelor deciziei nr.1165/13.12.2007 a Curții de Apel Timișoara Secția Contencios Administrativ și Fiscal ( filele 12-14) se constată că anularea Hotărârii Consiliului Local a Municipiului T 220/2006 s-a dispus în baza și pentru încălcarea art.17 din Regulamentul privind publicitatea stradală în Municipiul - Anexă la Hotărârea nr.3/25.01.2005 a Consiliului Local a Municipiului T coroborat cu dispozițiile art.36 alin.7 din Legea nr.215/2001, art.79 alin.1 din Legea nr.24/2000 R și modificată prin Legea nr.49/2007, Legea nr.173/2007 și Legea nr.194/2007 și că referirile la încălcarea dispozițiilor art.9 din Legea Concurenței nr.21/1996 reprezintă doar un argument în plus, adiacent argumentelor anterioare.
În consecință, constituind o argumentație complementară și nu o decizie pronunțată în aplicarea și sancționarea faptelor cuprinse în dispozițiile Legii 21/1996, Curtea apreciază că instanța de recurs nu a încălcat normele de competență generală sau materială la pronunțarea deciziei nr.1165/13.12.2007.
C de-al doilea motiv al contestației în anulare precizate îl reprezintă nelegalitatea hotărârii instanței de recurs, fiind rezultatul unei grave greșeli materiale în soluționarea cauzei ( art.318 alin.1 teza I ), invocându-se două aspecte: eronata folosire a unui înscris ca probă în dosar și reținerea greșită a existenței unei decizii a consiliului concurenței.
Ambele erori invocate nu se circumscriu dispozițiilor art.318 alin.1 teza I.
În sensul textului citat mai sus, " greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuia să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
În această categorie intră greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Oricum, atâta timp cât un înscris a fost depus la dosar, el nu poate constitui decât un mijloc de probă pe care instanța este datoare să îl aibă în vedere.
Un al doilea aspect invocat în contestația în anulare îl reprezintă eroarea în care s-a aflat instanța de recurs când a reținut că există la dosarul cauzei o decizie a Consiliului Concurenței care să constate nerespectarea de către Consiliului Local a Municipiului a dispozițiilor Legii nr.21/1996 prin adoptarea Hotărârii nr.220/2006.
Din considerentele deciziei contestate nu rezultă însă ca instanța să fi invocat existența vreunei astfel de decizii, făcând referire doar la existența adresei depusă la filele 43-44 dosar de fond, astfel încât și acest motiv al contestației în anulare formulată și precizată de intervenienta - ROMANIA SRL este nefondat.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază contestațiile în anulare formulate de intervenienta - ROMANIA SRL și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, nefondate, urmând a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestațiile în anulare formulate de contestatorii - ROMANIA SRL și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, împotriva deciziei nr.1165 din data de 13 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red -
Tefnored SI 2 ex./15.01.2009
Jud recurs Liber - -
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
