Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 2650/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2650
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 10 2008, privind recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 2076 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - & - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 10 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 2076 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul - & - SRL, cu sediul în comuna de, jud. D împotriva pârâtului DGFP D, C, str. - nr. 2, jud.
S-a dispus suspendarea provizorie a executării Deciziei de impunere nr. 2618 din 31.07.2008 emisă de DGFP D - Activitatea de Inspecție Fiscală până la soluționarea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. 2618/31.07.2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 2618/31.07.2008 de către instanța de fond.
S-a respins cererea de suspendare a executării Raportului de Inspecție Fiscală nr. 2618/31.07.2008 întocmit de DGFP D - Activitatea de Inspecție Fiscală.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin Decizia de impunere nr. 2618/31.07.2008 întocmită de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Activitatea de inspecție fiscală s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei în cuantum total de 323.147 lei reprezentând: impozit pe profit, TVA, impozit pe dividende și majorări de întârziere aferente. La baza Deciziei de impunere se află constatările cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr. 2618/31.07.2008.
Împotriva acestor acte fiscale, reclamanta a formulat contestație la organul fiscal emitent, înregistrată pe rolul DGFP D sub nr. 41084 din 29.08.2008, aflată în curs de soluționare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 s-a reținut că pentru a fi admisibilă cererea de suspendare provizorie a executării unui act administrativ fiscal trebuie îndeplinite cumulativ 3 condiții: sesizarea organului emitent cu contestație împotriva actelor administrativ fiscale, invocarea unui caz bine justificat și dovada existentei unei pagube iminente.
Sub aspectul cazului bine justificat s-a reținut că argumentele petentei referitoare la faptul că în mod nelegal s-a reținut caracterul nedeductibil a unor categorii de cheltuieli cu protocolul constând în achiziționarea apei minerale pe perioada caniculei și daruri pentru copii minori ai salariaților; la faptul că dobânda împrumutului acordat de asociați este deductibilă în consens cu dispozițiile art. 23 alin. 1 Cod Fiscal; la faptul că existau contracte la baza facturilor fiscale, petenta susținând că urmează să le prezinte în instanță; la faptul că s-au aplicat dispozițiile legale referitoare la veniturile realizate de persoanele fizice din investiții și din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul individual și nu la impozitul pe venituri din dividende, reprezintă argumente aparent valabile, de natură a crea un dubiu asupra temeiniciei tuturor constatărilor organelor fiscale, care va fi analizată insă de către instanța investită cu soluționarea contestației în fond, în măsura în care petenta va formula o astfel de cerere în anulare.
Sub aspectul pagubei iminente s-a constat că executarea silită a sumei de 186.397 lei în condițiile în care restul debitului a fost achitat prin compensare, și în contextul în care societatea își desfășoară activitate în domeniul agriculturii, ar fi de natură să producă un prejudiciu în sensul art. 14 din Legea 554/2004.
S-a arătat că această concluzie se impune și prin prisma principiilor ce se desprind din prevederile nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei potrivit cărora executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate în anumite circumstanțe, pot cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
În cea ce privește suspendarea Raportului de inspecție fiscală s-a reținut că, întrucât actul cuprinde constatări de fapt și de drept și, eventual, măsuri ce nu sunt susceptibile prin ele însele de executare silită propriu-zisă, nu poate fi vorba de o pagubă iminentă întrucât doar Deciziile de impunere aferente -urilor cuprind cu exactitate sumele ce urmează a fi executate silit.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta DGFP D în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că prezumția de legalitate și veridiciatate de care se bucură actul administrativ, determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ fiscal devenind titlu executoriu.
În acest context suspendarea executării actelor administrative fiscale constituie o situație de excepție care intervine în limitele și condițiile anume reglementate de lege.
În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrative fiscale trebuie să existe o puternică îndoială asupra legalității actelor contestate și să existe o pagubă iminentă. Aceste condiții trebuie îndeplinite comulativ.
Referitor la paguba iminentă s-a susținut că trebuiau avute în vedere de către instanță sumele care fac obiectul actului administrativ raportate la cifra de afaceri a reclamantului.
Nu există nici o dispoziție legală care să condiționeze acordarea suspendării de cuantumul creanței, nefiind obligatoriu ca executarea tuturor actelor administrative prin care au fost stabilite creanțe "mari" la buget să fie suspendată.
S-a arătat și că însăși instanța de fond a apreciat doar că este posibil a fi creat un prejudiciu, această afirmație neputând însă să acopere cerința expresă a legii.
Referitor la cazul bine justificat s-a arătat că acesta nu a fost dovedit, prima instanță reproducând doar susținerile contestatorului din cererea formulată în procedura administrativă fără a lua în considerare motivele avute în vedere de către organul fiscal la întocmirea actului administrativ fiscal.
S-a susținut și că prin cererea reclamantului nu a fost indicat nici un motiv temeinic de nelegalitate a actelor administrative contestate, toate sumele care fac obiectul deciziilor de impunere emise de C avâd o bază legală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se constată că aceasta este nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art. 14 din rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Astfel, în aprecierea îndeplinirii primei cerințe, anume aceea a existenței unei pagube, în mod temeinic prima instanță a pornit de la premisa că demararea procedurii executării silite instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Coroborând acest aspect cu suma ce reprezintă obiectul cererii de suspendare și care urmează a fi indisponibilizată, 186.397 lei, reținută ca fiind semnificativă, cu natura obiectului de activitate a reclamantei (lucrări agricole având în derulare contracte de prestări servicii pentru care este necesară achiziționarea de utilaje și echipamente noi, îngrășăminte chimice, combustibil semințe, plata angajaților) se constă că în cauză poate fi reținută iminența pagubei, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea actelor administrativ fiscale.
Existența unui cuantum "mare" al creanței nu justifică aprioric acordarea suspendării însă acest element a fost analizat corespunzător de prima instanță subsumat noțiunii de pagubă iminentă și coroborat cu celelalte elemente care trebuiesc analizate pentru a se determina dacă în cauză se poate reține existența unui astfel de prejudiciu, reținându-se în mod corespunzător că există suficiente elemente de natură să conducă la concluzia că în situația executării imediate a creanței societatea reclamantă ar putea fi adusă în situația imposibilității continuării activității.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
În mod corespunzător însă prima instanță a analizat existența cazului bine justificat și prin faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act.
În acest context, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actului fiscal de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situația economico- financiară a reclamantei putând fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtei care își pot valorifica oricând creanța.
intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Se are în vedere și că soluția de admitere a cererii de suspendare formulată de intimata reclamantă a fost solid argumentată de prima instanță atât prin raportare la dispozițiile legii interne - art. 14 din Legea nr,554/2004 modificată - cât și prin raportare la normele europene, respectiv deciziile Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei exprimate sub formă de recomandări către statele membre, cu referire la concretă la nr. R/89/8/13 septembrie 1989 privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ și la nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ.
Este evident că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat că măsurile de protecție provizorie nu vor influența în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată pentru contestarea actului administrativ.
Se are în vedere și că prevederile Codului d e procedură fiscală sunt în măsură să ofere protecție și organului fiscal care are posibilitatea de a institui măsuri asigurătorii (art. 126 și următoarele) și că suspendarea actelor administrative nu este de natură să determine și suspendarea aplicării de majorări de întârziere pentru debitele restante.
Având în vedere și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, se va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP D împotriva sentinței nr. 2076 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - & - SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
2 ex./23 ian.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Gabriel Viziru
