Alte cereri. Decizia 2652/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 2652
Ședința publică de la 27 Mai 2009
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul PRIMARUL ORAȘUL N împotriva sentinței nr. 2093 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA B DE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentata consilier juridic pentru recurentul reclamant PRIMARUL ORAȘUL N și avocat și pentru intimata pârâtă PRIMĂRIA B DE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentantul recurentului, consilier juridic depune un set de înscrisuri la care se află atașate concluzii scrise.
Instanța procedează la comunicare către apărătorii intimatei pârâte a unei copii după înscrisurile depuse, față de care nu se solicită termen.
Se acordă cuvântul părților asupra excepțiilor invocate de intimata pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Avocat I, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii întrucât recurenta nu a uzat de procedura prealabilă obligatorie în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea 554/2004. Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, recurenta trebuia să se adreseze Primarului și nu Primăriei cu cerere de sistare a eliberării autorizațiilor de construcție și încheierea contractelor de concesiune, îndeplinind astfel procedura prealabilă. Ca o consecință, solicită și admiterea lipsei calității procesuale pasive a Primăriei.
Totodată, solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii raportat la faptul că s-a solicitat interzicerea exercitării unor prerogative legale, deoarece eliberarea autorizațiilor de construcție este un drept dat prin lege Primarului, în timp ce concesionarea de terenuri este un drept dat prin lege în competența Consiliului Local.
Solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru excepțiilor invocate.
Reprezentantul recurentului, consilier juridic, pune concluzii de respingerea excepțiilor invocate, demersurile au fost făcute către Primărie deoarece de obicei așa se procedează. De asemenea, nu au solicitat interzicerea unui drept dat prin lege primarului ci au solicitat să se constate necompetența Primarului B de de a emite autorizații pe teritoriul administrativ teritorial al orașului Novaci.
Curtea, unește excepțiile cu fondul cauzei și acordă cuvântul părților.
Reprezentantul recurentului, consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe fond admiterea acțiunii pentru motivele arătate în scris și concluziile scrise depuse la dosar.
Avocat I, pe fondul cauzei pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă precum și concluziile scrise pe care le depune. Consideră că din probele administrate s-a făcut dovada proprietății și administrării terenului din zona M -, de către comuna B de. Instanța de fond în mod corect a apreciat că suprafața de 31,6 ha gol alpin din muntele M face parte din domeniul public al comunei B de și că între primăriile celor două localități există demersuri de delimitare, fiind efectuate măsurători și încheiate procese verbale precum și acte de protocol.
Avocat pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, recurenta prin acțiunea de față încearcă interzicerea exercitării unor prerogativelor legale.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 2093 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de către reclamant Primarul orașului Novaci, județul G, împotriva pârâtei Primăria comunei B de, județul
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci, reclamantul Primarul orașului Novaci județul a chemat în judecată pârâta Primăria comunei B de județul pentru ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună sistarea eliberării oricărei autorizații de construcție precum și încheierea de către aceasta de contracte e concesiune, pe terenul administrativ teritorial al orașului Novaci, în punctul -
Și- motivat cererea arătând că pârâta prin reprezentanții săi legali în mod abuziv încheiat contracte de concesiune pentru construirea mai multor case de vacanță și pensiuni, situate pe teritoriul administrativ al orașului Novaci și au emis autorizații de construire.
La sesizarea Primăriei orașului Novaci, reprezentanții Primăriei B de, au refuzat să nu mai încheie contracte dec oncesiune pentru suprafețe de teren necesare construirii de case de vacanță și pensiuni și au continuat să încheie asemenea contracte si să elibereze autorizații dec onstruire pe suprafețe de teren ce se află în administrarea Primăriei Novaci.
A fost încălcat astfel dreptul de administrare al unor importante suprafețe de teren, aflate în administrarea Primăriei Novaci, producându-se pagube însemnate ce nu mai pot fi reparate.
În dovedirea cererii a arătat reclamanta că înțelege să se folosească de cu delimitările teritoriului administrativ teritorial al orașului Novaci și comunei B de, stabilit prin Legea 2/l968 și nr. 1142/l968 prin care fosta comună fost împărțită între orașul Novaci și comuna B de planurile cadastrale cu delimitarea hotarului dintre cele 2 localități întocmite între anii 1985-1990, adresa nr. 8072/20 sept.2007 trimisă de primăria Novaci Primăriei de, unele cărți funciare intabulate de către de pe teritoriul administrativ al orașului Novaci și Tabelul emis de OCPI din care rezultă că s-au încheiat contracte dec oncesiune și s-au emis autorizații de construcție de către Primăria comunei B de pentru un număr de 153 parcele ce se află pe teritoriul orașului Novaci.
Printr-o primă sentință ce poartă numărul 546 din 17 martie 2008 a fost respinsă cererea de ordonanță președințială de Judecătoria Novaci.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a constatat că litigiul dintre părți se poartă în legătură cu o suprafață de teren, situată în muntele l M -.
Pentru această suprafață de teren au fost încheiate de Primăria comunei B de contracte de concesiune și au fost eliberate autorizații de construire pentru case de vacanță și pensiuni.
S-a mai reținut că între primăriile celor două localități s-a iscat litigiul cu privire la delimitarea hotarului din acea zonă, fiecare susținând că suprafața din litigiu aparține administrativ teritorial acelei localități.
Că au existat demersuri și încercări anterioare de delimitare a localităților, fiind efectuate măsurători, încheiate procese verbale, acte de delimitare și un protocol, care însă nu au luat o formă definitivă și irevocabilă, privind delimitarea cadastrală tronsonului de hotar administrativ a zonei din litigiu.
A arătat instanța că, în actele depuse la dosar se fac referiri la susținerile părților, se fac propuneri privind delimitarea hotarului prin puncte, materializate pe teren, în majoritate acestea purtând semnătura primarilor celor două localități, a reprezentantului OCPI G, delegatului Consiliului Județean G și a altor membrii desemnați în comisiile de delimitare.
Cu toate demersurile făcute și încercările de delimitare în concret pe teren, până la data prezentei nu s-a stabilit linia despărțitoare dintre cele două localități, fiecare pretinzând că suprafața respectivă se află în administrarea teritorială a ei.
A mai constat instanța de fond, din observarea certificatelor depuse la dosar, că pe rolul instanțelor au fost promovate de părți acțiuni, având ca obiect, între altele, și delimitarea teritorial administrativă dintre ele.
Cum nu s-a stabilit cu certitudine cui aparține suprafața de teren din muntele l M -, având în vedere și hotărârile judecătorești depuse de pârâtă la dosar, din care rezultă că o suprafață de 31,6 ha. gol alpin face parte din domeniul public al comunei B de, aceeași situație rezultând și din Tabelul anexă la G nr. 450/24 mai 1993, apreciindu-se că numai în baza unui probatoriu complet prin măsurători de specialitate, se poate stabili cu certitudine situația juridică a terenului din litigiu, din actele depuse la dosar neputându-se trage o concluzie corectă asupra situației juridice a terenului, s-a apreciat de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 581.pr.civ. cu referire la urgență, caracterizată prin cele două situații, păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube eminente și care nu s-ar putea repara.
S-a considerat cererea neîntemeiată, eventualele pretenții ale părților putând fi soluționate după pronunțarea instanțelor în cauzele aflate pe rol, prin care se urmărește delimitarea administrativ teritorială celor două localități.
Împotriva sentinței a declarat recurs primarul Orașului Novaci, criticând-o pentru netemeinicie, cu motivarea că în cauză există urgență deoarece prin continuarea emiterii unor autorizații de construire și încheierea contractelor de concesiune se produc pagube însemnate și iminente, constând într-un număr M de procese și pagube în dauna orașului Novaci.
Prin decizia civilă nr.1004 din 04 iulie 2008 fost admis recursul declarat de recurentul Primarul orașului Novaci împotriva sentinței civile nr.546/17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr- s-a casat sentința și s-a constatat competența materială în primă instanță a Tribunalului Gorj - secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată sub nr- cu prim termen de judecată la data de 23.09.2008.
La acest dosar s-a depus doar o întâmpinare de către pârâta Primăria B de prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca fiind netemeinică și nelegală.
Tribunalul, verificând cererea, constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel s-a solicitat instanței sistarea eliberării de către pârâtă a oricărei autorizații de construcție precum și a încheierii oricărui contract de concesiune în zona M - pe calea de ordonanță președințială conform disp. art. 581 pr.civ.
Singura motivație invocată de reclamantă a fost aceea că pârâta a încălcat sau încalcă limita de hotar dintre cele doua unități administrativ - teritoriale.
Din actele depuse la dosar rezultă că pentru zona respectivă s-au eliberat autorizații de construire pentru case de vacanță și pensiuni de către Primăria comunei B de.
De asemenea a rezultat că între primăriile celor două localități au existat demersuri de delimitare, fiind efectuate măsurători, încheiate procese -verbale precum și acte de protocol.
Mai mult decât atât, s-au formulat și cereri în justiție, cauzele nefiind încă soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile.
În ceea ce privește pe pârâtă, se constată că aceasta a depus la dosar decizia 1042/2003 Tribunalului Gorj prin care s-a stabilit că golul alpin de 36,1 ha de pe muntele M face parte din domeniul public al comunei B de.
În raport însă de obiectul cererii de judecată se constată că aceasta nu este întemeiată deoarece eliberarea autorizațiilor de construire este un atribut dat prin lege primarului și anume art. 4 litera f din Legea 50/1991 modificată și republicată raportat la dispozițiile art. 63 pct. 5 litera g din Legea 215/2001 modificată și republicată.
Ori, instanțelor judecătorești nu le este permisă modificarea legii, ele fiind chemate să o aplice prin exercitarea controlului judecătoresc.
Drept urmare nici capătul de cerere privind sistarea încheierii oricărui contract de concesiune de către pârâtă nu poate fi considerat admisibil deoarece și această atribuție este dată prin lege în competența consiliului local conform art. 36 alin 5 litera b din Legea 215/2001 modificată și republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr- un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanțe de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Legea vine și precizează în articolul 2 semnificația termenilor și definește persoana vătămată ca orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În înțelesul legii, noțiunea de contencios administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Ori reclamanta nu a făcut referire la un act anume, care să caracterizeze cererea ca având obiect determinat, ci la un obiect generic compus din toate actele administrative -autorizații de construire, contracte de concesiune - pe care le va aproba pârâta, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată în raport de motivarea de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecații, iar hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
Recurenta-reclamanta a susținut că nu a solicitat anularea autorizațiilor de construire eliberate deja, ci sistarea eliberării unor noi autorizații, pentru a preîntâmpina apariția de noi litigii intre Primăria Novaci și Primăria B de, susținând că aceasta din urmă ar continua eliberarea de autorizații de construire și ar încheia în continuare contracte de concesiune pe teritoriul administrativ al orașului Novaci, în zona M -.
În recurs a fost formulată întâmpinare, prin care se solicita respingerea recursului, și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obiectul cauzei deduse judecății este reprezentat de cererea formulată de către recurenta-reclamantă "de sistare a eliberării de către intimata-pârâtă aoricăreiautorizații de construcție precum și a încheieriioricăruicontract de concesiune în zona M - ", cu motivarea că aceasta zonă ar aparține teritorial recurentei-reclamante.
În art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este definit obiectul acțiunii judiciare în contenciosul administrativ potrivit căruia " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului"
În raport de aceste dispoziții legale, se poate observa că acțiunea în instanța de contencios poate fi formulată numai împotriva unui act emis de către autoritate, care a produs consecințe juridice.
Pe cale de consecință, acțiunea împotriva unor acte viitoare nu poate constitui obiect al acțiunii în contencios administrativ, instanța de fond apreciind în mod corect asupra caracterului acțiunii și a dispozițiilor legale aplicabile.
De altfel, s-a reținut de către instanța de fond că, asupra delimitării teritoriale există cauze în diverse stadii procesuale, precum și faptul că prin decizia nr. 1042/2003 a Tribunalului Gorj s-a stabilit că golul alpin de 36,1 ha de pe muntele M face parte din domeniul public al comunei B de, astfel că susținerea recurentei-reclamante potrivit căreia intimata ar fi efectuat acte de dispoziție pe teritoriul său administrativ apare din acest punct de vedere ca lipsită de temei.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul PRIMARUL ORAȘUL N împotriva sentinței nr. 2093 din 17 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA B DE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/2ex.
Jud.Fond,
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
