Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2650/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2650
Ședința publică de la 27 Mai 2009
Președinte: - - -
JUDECĂTOR 1: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - G SA împotriva sentinței nr. 255 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, G - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, G - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII, lipsind recurenta reclamantă - G SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează netimbrarea recursului cu taxa de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0.15 lei.
Față de referatul grefierului privitor la nedepunerea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar de către recurentă, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției de netimbrare a recursului.
Consilier juridic pentru intimații pârâți solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 255 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost respinsă contestația formulată de reclamanta - G SA.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată la data de 14.01.2008 și înregistrată inițial pe rolul Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamanta - Remat G SA solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B să se dispună anularea deciziei nr.235/21.08.2007 emisă de - - C și obligarea pârâtei G la rambursarea sumei de 29165 lei TVA respinsă de la rambursare prin decizia de impunere nr.7/24.04.2007 și la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică de la 25.02.2008, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială Curții de APEL CRAIOVA în soluționarea cauzei iar prin sentința nr. 59 a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ
Împotriva acestei sentințe pârâta DGFP G în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală întrucât actul administrativ fiscal contestat a fost emis de o autoritate publică centrală, criteriu care determină competența Curții de APEL CRAIOVA, considerând totodată că în mod corect Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția de soluționare a contestațiilor s-a investit cu soluționarea pe cale administrativă a contestației formulată de reclamantă. Competența de soluționare fiind dată de cuantumul taxei pe valoare adăugată aprobat la rambursare prin decizia de rambursare și nu de cuantumul celei respinse.
Prin decizia nr. 2671 din 25 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins recursul pe motiv că în mod corect Curtea de APEL CRAIOVA a dat o interpretare corectă prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabilind că în litigiile având ca obiect acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora în valoare de până la 500.000 lei.
Cauza a fost reînregistrată la data de 13.11.2008 la Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr- cu prim termen de judecată la data de 2.12.2008, pentru când părțile au fost legal citate.
Din analiza probelor și actelor administrate în cauză, tribunalul reținut următoarele;
Cauza dedusă judecății are ca obiect de a se stabili dacă achizițiile efectuate de contestatoare reprezentând utilaje descompletate sunt mijloace fixe sau deșeuri de fier vechi în condițiile în care în factura s-a menționat ca marfa reprezintă mijloace fixe, dar în documentele care au însoțit marfa pe timpul transportului, respectiv avizul de însoțire a mărfii și notele de cântărire, se precizează că marfa reprezintă deșeuri de fier vechi, iar respectiva marfă nu este completă pentru a fi utilizată ca mijloc fix.
În fapt, societatea are ca obiect principal de activitate recuperarea deșeurilor si resturilor metalice reciclabile.
Pentru activitatea desfășurată prin punctele de lucru/colectare declarate contestatoarea a obținut autorizațiile de valorificare a deșeurilor metalice feroase emise de Comisia Națională pentru Materialelor precum si autorizațiile de mediu emise de Agențiile județene pentru protecția mediului.
Potrivit obiectului de activitate în luna februarie 2007 - G SA a achiziționat de la - SA pe bază de facturi fiscale, bunuri în sumă de 73.500 lei din care taxa pe valoare adăugată de 13.965 lei, la un preț negociat pe kilogram, conform procesului verbal încheiat la data de 21.02.2007, iar dezmembrarea, încărcarea si transportul a revenit contestatoarei.
De asemenea, contestatoarea a plătit un avans pentru achiziționarea unei linii de fabricat plăci de azbociment de la - SA Tg. J în sumă de 95.200 lei din care TVA în sumă de 15.200 lei, pentru care a primit factura nr. - din 29.02.2007 la un preț negociat pe kilogram, conform procesului verbal de licitație încheiat în data de 21.02.2007.
Din înscrisurile depuse rezultă că facturile fiscale nu aveau înscrisa mențiunea "taxare inversa", iar contestatoarea si-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata evidențiata in aceste facturi.
Instanța a reținut că la data încheierii actului de control erau aplicabile dispozițiile art.160 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Totodată, potrivit dispozițiilor cuprinse în titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată", punctul 82 alin.5) din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal se prevede:
"în cazul livrărilor/prestărilor, prevăzute la art. 160 alin. (2) din Codul fiscal, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii/prestatorii emit facturi fără taxă si fac mențiunea "taxare inversă". Taxa se calculează de către beneficiar asupra sumei plătite în avans si se înscrie în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată cât si ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Contabil, beneficiarul va înregistra în cursul perioadei fiscale 4426 - 4427 cu suma taxei aferente."
În temeiul acestor prevederi legale s-a reținut că pe facturile de achiziționare a bunurilor care urmau să fie dezmembrate, furnizorul avea obligația sa înscrie mențiunea "taxare inversă", iar beneficiarul să nu facă plata taxei pe valoarea adăugată către furnizor.
Din înscrisurile depuse la dosar s-a reținut ca - G SA a achiziționat de la firmele - SA si - SA "bunuri descompletate" la momentul negocierii prețului si încheierii procesului verbal de negociere, așa cum rezultă din nota explicativă dată de directorul economic, aflată la pag.40 la dosarul cauzei și deci aceste bunuri nu puteau fi utilizate ca mijloace fixe, fapt pentru care la momentul intrării în patrimoniul societății au fost întocmite note de cântar, aflate la pag. 10 - 22 în dosarul cauzei,în care s-a precizat că aprovizionarea efectuată în baza avizelor de însoțire a mărfii reprezintă deșeu fier vechi, exemplu nota de cântărire nr.476/24.02.2007 în baza "avizului de expediție nr.-A/" pentru cantitatea de 12.460 kg. reprezintă "deșeu fier vechi", aflată la pag. 15 în dosarul cauzei.
De asemenea, bunurile achiziționate nu au fost înregistrate în contabilitatea societății ca si mijloace fixe, ci în urma dezmembrării, deșeurile de fier vechi obținute au fost înregistrate în contul 301 - Materii prime.
Mai mult, așa cum reiese și din contestația formulată de societate "bunurile cumpărate se dezmembrează în vederea recuperării unor piese de schimb necesare societății pentru utilajele din dotare, iar acolo unde nu se pot recupera piese de schimb bunurile se valorifică, ca deșeu de fier vechi de societate, specializată si autorizată în acest domeniu", bunurile au fost achiziționate de la - SA si - SA în scopul dezmembrării și valorificării acestora ca deșeuri de fier.
Cum în speță societatea a achiziționat deșeuri de fier vechi negociind cu furnizorii prețul pe kilogram ci nu un preț pe fiecare utilaj în, parte, aceasta avea obligația să aplice în relațiile cu furnizorii plătitori de taxa pe valoarea adăugată masurile de simplificare, respectiv a taxei inverse care, în cazul vânzătorului, deducerea taxei pe valoare adăugată la nivelul taxei colectate este similară cu încasarea acesteia, iar la cumpărător, colectarea taxei pe valoarea adăugată la nivelul taxei înscrise în factura de achiziții este echivalentă cu plata acesteia,procedură pe care societatea contestatoare era obligată să o aplice, regimul derogativ fiind determinat de natura mărfurilor achiziționate.
În vederea abordării unitare a taxei pe valoarea adăugată în cazul societăților autorizate ca valorificatoare de deșeuri conform Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.16/2001, republicată privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, Comisia Fiscala Centrala a emis Decizia nr. 1/2005 pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea: unitară a unor prevederi referitoare la accize, taxa pe valoarea adăugată si probleme de procedură fiscală.
Potrivit acestor dispoziții"pentru bunurile achiziționate de societățile autorizate ca valorificator în condițiile Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 16/2001 de la persoane impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, în scopul dezmembrării si valorificării deșeurilor de metale feroase si neferoase obținute, se aplică în mod obligatoriu prevederile art. 160 /1 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, si pct. 65/1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare."
Referitor la afirmația contestatoarei că decizia de impunere a fost emisă "având ca suport legal Decizia nr.1/2005 și că prin Legea nr.343/2006 privind completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal art.160/1 a fost abrogat, fapt pentru care nu mai sunt aplicabile prevederile Deciziei nr.1/18.03.2005 emisă de Comisia Fiscala Centrală aceasta nu poate fi reținută în soluționarea favorabila a cauzei întrucât conform precizărilor din raportul de inspecție fiscală în baza căruia s-a emis decizia de impunere contestata, temeiul legal al constatărilor a fost art.160 alin.2) lit.a) din Legea nr.571/2003, că modificările si completările ulterioare și pct.82 alin.5 din Hotărârea Guvernului nr.44/2004 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 ci nu Decizia nr.1/2005.
În ceea ce privește abrogarea art.160/1 care ar condiționa aplicarea prevederilor Deciziei nr. 1/18.03.2005,instanța retine că in perioada supusă verificării, ianuarie - februarie 2007, era aplicabilă Legea nr.343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal.
În consecință, prin Legea nr.343/2006 conținutul art.160/1 din Legea nr.571/2003, in vigoare pana la data de 01.01.2007, data aplicării Legii nr.343/2006, se regăsește la art.160.
Faptul ca Decizia nr. 1/18.03.2005 face referire la art.160A1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, articol care începând cu 01.01.2007 prin Legea nr.343/2006 fost abrogat dar al cărui conținut se regăsește la art.160, nu este de natura a influenta constatările organelor de inspecție fiscala, întrucât temeiul de drept aplicabil este art.160 alin.2) lit.a) din Legea nr.571/2003 si pct.82 alin.5) din Hotărârea Guvernului nr.44/2004.
Față de cele de mai sus, având în vedere documentele aflate la dosarul cauzei, prevederile legale aplicabile în speță si cele reținute în conținutul deciziei contestate, instanța a reținut că în mod legal organele de inspecție fiscală au aprobat la rambursare suma de 571.685 lei ca urmare a respingerii la rambursare a taxei pe valoarea adăugata a sumei de 29.165 lei aferentă utilajelor descompletate achiziționate întrucât acestea au reprezentat în realitate deșeuri de fier vechi.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - G SA.
Curtea de APEL CRAIOVA, după înregistrarea cererii, potrivit art.11 din Legea 146/1997, a pus în vedere recurentei reclamante, prin citație, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată conform art. 20 alin.1 din Legea 146/1997 se timbrează anticipat fiscal și judiciar, neîndeplinirea acestei obligații în lipsa unei scutiri legale fiind sancționată cu anularea.
Recurenta reclamantă nu a satisfăcut cerințele fiscale, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele mai sus, urmează a se anula ca netimbrat recursul declarat de reclamanta - G SA
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta - G SA împotriva sentinței nr. 255 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, G - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU MIJLOCII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2009
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru - - | JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie - - |
Grefier, - - |
Red -
Tehnored SI 2 ex./05.06.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
