Alte cereri. Sentința 272/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 272
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
GREFIER -- -
Pe rol, judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe
reclamantul și pe pârâții Autoritatea Națională de Restiruire a Proprietăților B, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect alte cereri -despagubire(LG 10/2001).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul, lipsind pârâții Autoritatea Națională de Restiruire a Proprietăților B, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Reclamantul depune decizia nr.1910 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea pune în discuție din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra excepției și asupra acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâților Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților B și Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și să emită decizia reprezentând titluri de despăgubire, conform Dispoziției nr.346/27.03.2002 a Primăriei com..
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională de Restituire a Proprietăților, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i plătească despăgubirile cuvenite în valoare de 200.000 lei, așa cum i-au fost acordate prin Dispoziția nr. 346 din 27.03.2002 emisă de Primăria comunei, actualizată în funcție de indicele de inflație până la data achitării efective.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin Dispoziția 346 din 27.03.2002 a Primăriei județul Oaf ost admisă cererea mamei sale privind acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilele ce au aparținut acesteia și care au fost demolate.
Prin sentința civilă 573 din 22.11.2004 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul 4940/2004 s-a admis acțiunea reclamantului și a fost obligată Prefectura O să înregistreze dispoziția privind oferta de despăgubiri acceptată expres de reclamant, urmând ca după centralizare să fie înaintată Ministerului Finanțelor Publice conform art. 36 - 40 din Legea 10/2001, sentință rămasă definitivă prin respingerea de către Curtea de Apel apelului declarat de Prefectura O și care a făcut obiectul dosarului nr.1550/CIV/2005 al Curții de APEL CRAIOVA.
La 17.03.2006, reclamantul a solicitat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății să-i comunice măsurile dispuse în legătură cu restituirea prin echivalent a proprietății autoarei sale, răspunsul conținând precizări în legătură cu emiterea ulterioară a unei decizii reprezentând titlul de despăgubire.
Demersurile ulterioare ale reclamantului au rămas fără rezultat, reprezentanții pârâtei refuzând să-i acorde despăgubirile cuvenite.
La 19.11.2007, pârâta a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt în soluționarea cauzei, și excepția prematurității solicitării de plată a despăgubirilor.
Referitor la prima excepție, pârâta arată că în temeiul prevederilor art. 3 pct.1, potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1. din HG 361/2001 modificată și completată prin HG 1068/2007, pârâta este organ de specialitate al administrației public centrale, cu personalitate juridică, competentă să soluționeze cauza este Curtea de APEL CRAIOVA.
În ceea ce privește ce de a doua excepție, pârâta arată că, potrivit art. 13 ind.1 din Titlul VII al Legii 247/2005, dispoziție introdusă prin OUG nr.81/2007, ea are atribuții în ceea ce privește coordonarea procesului de acordare a despăgubirilor, realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale precum și activitățile necesare implementării legii, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
Pentru ca pârâta să efectueze plata despăgubirilor bănești, trebuie să existe pentru persoana îndreptățită un titlu de despăgubire emis de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor și deciziile emise de această comisie se fac după parcurgerea unei proceduri administrative prevăzute în Titlul VII din Legea 247/2005.
După emiterea deciziei de Comisia centrală, autoritatea pe baza opțiunii persoanei îndreptățite emite titluri de plată și/sau un titlu de conversie, și, întrucât în prezenta cauză nu a fost parcursă procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea 247/2005, solicitarea reclamantului îi este prematură.
La 4.12.2007, reclamantul a făcut o cerere de completare a acțiunii inițiale prin care solicită obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri, respectiv titlul de plată pentru plata despăgubirilor ce i se cuvin.
Și la cererea de completare formulată de reclamant, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului O l t, a lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților și a prematurității cererii privind obligarea sa la emiterea titlului de plată,fiind reluată în mare aceeași motivare ca și a primei întâmpinări aflate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 134 din 7 februarie 2008, Tribunalul Olta admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt în soluționarea cauzei și a declinat spre competentă soluționare, cererea formulată de reclamantul, la Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că pârâta este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, fiind astfel incidente dispozițiile art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul motivând că obiectul cererii vizează legea proprietății imobilelor preluate abuziv, respectiv Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005. Cum aceasta este o lege specială, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1. ci prevederile art. I art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 247/2005.
Prin decizia nr. 359/21.04.2008 Curtea de APEL CRAIOVA secția civilă a respins recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței nr- a Tribunalului O l
Investită legal cu soluționarea cauzei în primă instanță, Curtea de APEL CRAIOVA secția contencios administrativ și fiscal apreciază următoarele:
Examinând cu prioritate, în condițiile art.137 Cod pr.civilă, excepția prematurității cererii reclamantului, excepție ce a fost invocată de către pârâtă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr.247/2005 prevede într-adevăr parcurgerea mai multor etape - cea a analizării dosarelor sub aspectul restituirii imobilului în natură și cea a evaluării, etapă în care, după analizarea dosarului, constatându-se că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul este trimis evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare.
Această procedură se finalizează prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și transmiterea acesteia către Fondul Proprietatea.
Pornind de la finalitatea procedurii administrative, rezultă cu claritate că nu poate fi confundată cu procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea nr.554/2004, procedură care obligă persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual să solicite revocarea în tot sau în parte actului înainte de a se adresa instanței de judecată.
Ori, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri, decizie care, așa cum s-a arătat anterior, este precedată de parcurgerea procedurii administrative, procedură în care se verifică legalitatea respingerii cererii de restituire în natură și se trece la evaluarea bunului imobil.
Reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată în ideea că se tergiversează emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, deci inclusiv procedura administrativă se desfășoară într-un ritm.
Procedura administrativă nu poate fi deci separată de faptul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, așa încât pârâta să poată susține că reclamantul nu putea formula cererea de chemare în judecată pentru obligarea la emiterea deciziei până la momentul încheierii procedurii administrative.
Pentru motivele expuse, urmează a fi respinsă excepția prematurității ca neîntemeiată.
Examinând pe fond acțiunea, Curtea constată că aceasta este fondată conform motivelor ce se vor expune în continuare:
Reclamantul din prezenta cauză a solicitat ca în baza Legii nr.10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilele aparținând autoarei sale .
Prin dispoziția nr.346/27.03.2002, Primarul com. a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat de la autoarea.
dosarul fiind transmis în cursul anului 2005 către Secretariatul Comisiei Centrale prin procesul verbal de predare primire nr. -/09.12.2005.
Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, reclamantul a formulat mai multe demersuri pentru ca cererile sale să fie soluționate, în acest sens enumerăm răspunsul din data de 11.04.2006 (atașat la întâmpinarea depusă la dosar).
Reclamantul a introdus acțiunea la data de 17.10.2007.
Curtea apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr.346/27.03.2002 emisă de Primarul com..
Curtea consideră că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantului.
Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.
Astfel în baza art. 11 din Constituția României statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte in dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind procesul echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă, încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, Curtea consideră că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art.6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantului o sarcină excesivă,incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, Curtea apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 6 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Întrucât conform prevederilor art. 3 din Tilul VII al Legii nr. 247/2005 titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, față de care va respinge acțiunea.
Față de motivele arătate anterior, acțiunea va fi admisă, se va obliga pârâta Comisia Centrală de Acordare a Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titlurile de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de, domiciliat în com., jud. O în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului decizia reprezentând titluri de despăgubire conform Deciziei nr. 346/27.03.2002 emisă de Primarul com..
Respinge acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
Președinte, |
Grefier, |
Red.
31.10.2008
27 Octombrie 2008
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea
