Alte cereri. Decizia 279/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/CA
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, domiciliată în C,-, domiciliată în C, șos. -, nr.67, -.B,.6,.71, domiciliată în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 155/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sect.1, având ca obiect - contestație act administrativ - Legea 9/1998.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință cea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24.06.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1. Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru anularea Deciziei nr.1018/12.06.2008.
În fapt, s-a arătat că autorii lor au deținut în satul Cadiul, comuna, județul 16 ha și 90 arii.
În 2000 reclamanții au formulat cerere de acordare despăgubiri conform Legii nr.9/1998.
Deși au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate al autorilor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr.1018/2008 fără a preciza de ce nu au dreptul la compensații.
La 21.08.2008 pârâta a formulatîntâmpinareprin care solicită respingerea acțiunii.
În fapt se arată că prin Decizia nr.1018/2008 a fost validată Hotărârea nr.2520/2004 Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 deoarece autorul a deținut bunuri pe teritoriul statului român, iar cererea nu face obiectul Legii nr.9/1998.
În cauză a fost depusă documentația aferentă Deciziei nr.1018/2008.
La 20.09.2008 reclamanții au depus înscrisuri, respectiv copie dosar nr.768 al proprietății domnului zis, copie extras din Arhivele Statului (filele 54-60).
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 155/26.02.2009 Tribunalul Constanțaa respins acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanții au formulat cererea pentru acordare despăgubiri în conformitate cu Legea nr.9/1998 în calitate de moștenitori ai defunctului
Prin Hotărârea nr.2520/04.03.2004 Comisia de aplicare a Legii nr.9/1998 Bar espins cererea întrucât autorul a deținut bunuri pe teritoriul statului român, iar cererea nu face obiectul Legii nr.9/1998.
Această hotărârea a fost validată prin Decizia nr.1018/12.06.2008 de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Tribunalul a reținut că Arhivele Naționale au comunicat prin adresa nr.73933/2003 (fila 16) că autorul reclamanților nu figurează în Declarația și Situația de avere imobiliară rurală în comuna, sat Cadiu, județul, neavând dosar de colonizare.
Din copia extras din de locuitori i din comuna, județul C care urmau a fi evacuați obligatoriu în ia (fila 20) a rezultat că autorul figura cu teren 16 ha 90 arii, grădină de zarzavat în comuna, județul
La fila 23 există un extras din declarațiunilor făcute cu privire la proprietățile rurale prevăzute în Tratat, însă autorul nu figurează cu bunuri.
Contractul de vânzare-cumpărare al autorului pentru bunurile imobile din comuna a fost înlăturat de instanță deoarece acest înscris este încheiat la 17.12.1937 și nu se regăsește în Situația Comisiei Mixte Româno- pentru a face dovada că a făcut obiectul Tratatului din 07.09.1940.
La fila 94 există un certificat emis în 1941 prin care se certifică, că autorul a avut domiciliul statornic în comuna, județul C de la 15.06.1940-14.09.1940.
Tribunalul a mai reținut că din actele depuse de reclamanți nu rezultă că autorul a fost prejudiciat în urma aplicării Tratatului întrucât nu s-a făcut dovada că acesta a figurat cu bunuri imobile, recolte neculese aflate pe terenul iei ce au făcut obiectul Situației Comisiei Mixte Româno-.
Din înscrisurile depuse se reține că autorul figura, la data aplicării Tratatului, cu bunuri în Statul Român, unde de altfel a și rămas, motiv pentru care s-a apreciat că decizia contestată este temeinică și legală.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără a indica motivele de casare sau modificare a hotărârii, potrivit art.304 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că instanța de fond nu a analizat în mod corect înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dosarul comisiei mixte română - e din care rezultă în mod evident că autorii au deținut un teren în suprafață de 16 ha în sat Cadiul, comuna, județ.
Deși inițial terenul a figurat pe teritoriul României, în urma Tratatului d l Craiova din 1940, prin cedarea, acest teren a rămas pe teritoriul iei, actualmente în districtul.
Din copia - extras II, anexată "ui cu locuitorii i din comuna evacuați în ia, pe verso, la capitolul rezultă în mod evident mențiunea că 16 ha au rămas pe teritoriul satului Cadiul în ia.
Se asemenea, chiar pe coperta dosarului nr. 768 al comisiei mixte româno-e este precizat "referitor la proprietatea, zis, sat Cadiul, județ.
Consideră recurenții că dispozițiile Legii nr. 9/1998 nu cenzurează posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru imobilele achiziționate inițial pe teritoriul român și ca urmare a Tratatului din 1940, rămase pe teritoriul.
Astfel, trebuie înlăturată afirmația, contrazisă de înscrisurile existente la dosar ca autorii reclamanților nu dețineau bunuri imobile pe teritoriul, din moment ce înscrisurile existente în dosarul comisiei mixte româno-e menționează expres la capitolul observații cele 16 ha rămase în ia, sat Cadiul, județ.
Intimata pârâtă legal citată a formulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurenți și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 1 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940 stabilesc următoarele:
(1) Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și ia, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate iei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiază și cetățenii români, moștenitori legali ai foștilor proprietari.**)
(3) de prevederile alin. (1) și cetățenii români prejudiciați în urma imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din tratat, din alte județe ale iei decât județele cedate, și."
Dispozițiile art.3 din Tratat prevăd că " Părți Contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de trei luni cu începere de la schimbul instrumentelor de ratificare ale prezentului Tratat, la schimbul obligatoriu dintre supușii romani de origina etnică a din județele T și Constanta (acesta din urma în delimitarea dinainte de 14 Iunie 1925) și supusii romani de origina etnică din județele și. "
Conform Acordului privitor la schimbul de populație Română și, ce constituie anexa Cl T ratat "persoanele care părăsesc România, respectiv ia, vor pierde de plin drept calitatea lor de cetățeni români sau i, în momentul plecării lor de pe teritoriul celor două Regate."
Fiind considerat, potrivit Tratatului "supus român de etnie" autorul reclamanților a fost inclus în de locuitori i ce urmau să fie evacuați obligatoriu din comuna, Județul C în ia, iar o dată cu părăsirea României acesta a pierdut calitatea de cetățean român. Din certificatul eliberat de primarul comunei, jud. C la data de 5.04.1941 rezultă că locuitorul. zis a avut domiciliul statornic în comună până la data de 14 septembrie 1940.
Cum evacuarea a avut loc în ia, căreia îi aparținea urmare Tratatului și zona în care era amplasat terenul de 16 ha, reclamanții în calitate de moștenitori ai autorului evacuat nu pot pretinde despăgubiri de la Statul Român, acesta acordând compensații cetățenilor săi care au făcut obiectul schimbului obligatoriu de populație din județele și și nu celor care au părăsit județele T și
ACORDUL privitor la schimbul de populațiune Română și, anexă la Tratat, prevedea următoarele:
" ART. 4
Proprietățile imobiliare rurale aparținând supușilor români de origine etnică ă, care vor fi obligați să părăsească teritoriul R, vor fi considerate ca bunuri abandonate și vor deveni, în virtutea Acordului de față și din momentul schimbului instrumentelor de ratificare, proprietatea Statului
Proprietățile imobiliare rurale aparținând romanilor obligați sa părăsească, în virtutea prezentului Acord, teritoriile transferate iei, devin proprietatea Statului, în condițiunile prevăzute în alineatul precedent.
Părți Contractante convin ca persoanele supuse dispozițiunilor Acordului de față să păstreze posesiunea ziselor proprietăți la plecarea lor definitivă, care va trebui sa aibă loc cel mai târziu pana la expirarea termenului prevăzut de art. I al prezentului Acord.
În cazul schimbului facultativ de populație, prevăzut de alineatul 2 al art. I al Acordului de fata, proprietățile rurale, părăsite de supușii români și i, vor deveni proprietatea respective, în momentul plecării lor definitive de pe teritoriul fiecăreia din Părți Contractante.
Proprietatea imobiliară urbana, aparținând populațiunilor făcând obiectul prezentului Acord, rămâne proprietatea privată a actualilor proprietari și, în consecința, supusă legilor tarii unde se afla situata.
ART. 5
Statul R ia în sarcina sa despăgubirea romanilor ce părăsesc bunurile lor rurale situate în teritoriile transferate iei.
Statul va despăgubi pe cetățenii romani de origina etnică a ce vor părăsi bunurile lor rurale situate în județele Constanta și T"
Dacă autorul reclamanților nu ar fi părăsit România, deși era cuprins în schimbul obligatoriu de populație ce trebuia efectuat, despăgubirea pretinsă nu face obiectul Legii nr. 9/1998 deoarece nu a avut calitatea de persoană evacuată obligatoriu, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.5 din Tratat.
Potrivit acestui text "bunurile rurale - proprietăți clădite și neclădite - situate în județele și (în delimitarea lor dinainte de 14 Iunie 1925), dobândite potrivit legilor romane și aparținând tuturor romanilor ce nu sunt cuprinși în transferul de populațiuni, vor putea fi lichidate liber și nesilit de către proprietarii lor, fără piedici ce ar rezulta din dispozițiuni legislative sau administrative e, într-un termen de 18 luni, cu începere de la schimbul instrumentelor de ratificare ale Tratatului de fata.
După expirarea acestui termen, autoritățile e vor putea expropria aceste proprietăți, în schimbul unei juste și prealabile despăgubiri, stabilită după evaluările făcute de Comisiunea Mixtă pentru schimbul de populațiuni."
În atare situație, dacă, deși făcea parte din populația de origine ă care trebuia să părăsească România, dar totuși nu a plecat, pentru terenul pe care autorul reclamanților îl deținea în proprietate în anul 1940 când s-au schimbat granițele dintre cele două țări nu Statul Român este cel care trebuie să plătească despăgubiri față de prevederile mai sus enunțate.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurenți nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenții reclamanți -, domiciliată în C,-, domiciliată în C, șos. -, nr.67, -.B,.6,.71, domiciliată în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 155/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, sect.1, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 24 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./17.07.2009
29 Iunie 2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
