Alte cereri. Decizia 280/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/CA
Ședința publică de la 24 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul -, domiciliat în M, str. -, nr.18, -.A,.III,.19, județ C împotrivaDeciziei civile nr. 76/9.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, cu sediul în C, al, nr.21.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17.06.2009, fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea contestatorului să depună la dosar concluzii scrise, la data de 24.06.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea formulată la data de 22.04.2009 și înregistrată sub nr- la Curtea de APEL CONSTANȚA, contestatorul, a solicitat anularea Deciziei 76/CA/9.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA pentru motivele prevăzute de art. 318 Cod pr. civilă, în sensul că:
- dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale,
- respingând recursul a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la cele ce a cerut în cererea de recurs și completată prin concluziile scrise.
Consideră contestatorul că instanța de recurs a făcut aplicarea greșită a legii, în speță a celor două articole, respectiv art. 27 și 28 din OG nr. 38/2003, instanța de fond a motivat corect că dacă raporturile de muncă i-au încetat conform art. 69, lit.m și art. 73 alin.2 din Legea nr. 360/2002 îi erau aplicabile dispozițiile art. 27 și art. 28 din OG nr. 38/2003 referitor la dreptul la 10 salarii compensatorii din salariul de bază și îndemnizația de șomaj.
Instanța a făcut o aplicarea greșită a legii apreciind că termenul de la care era obligat să-și definitiveze studiile liceale curge din anul 2002, în realitate la momentul apariției legii textul obliga la definitivarea studiilor prevăzute de alin.1 respectiv a celor studii necesare pentru gradul militar echivalat textul de lege nu se refera la terminarea liceului.
Arată contestatorul că abia prin OUG nr. 89/2003 a fost modificată legea prin care agenților de poliție le încetează relațiile de serviciu, justificat prin tabelul întocmit de F C și semnat la data de 23.02.2004.
Pe fondul cauzei, în ședința din 28.10.2008 a solicitat instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul anulării Dispoziției S -/24.08.2007 a Șefului F C, repunerea în situația anterioară, reîncadrarea pe funcția avută anterior, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale majorate, recalculate și indexate de la data încetării raporturilor de serviciu și până la data achitării integrale a acestor sume și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În aceeași ședință a solicitat numai scoaterea din cauză a pârâților MIRA, IGPR și DGFP C, dar nicidecum a drepturilor bănești prevăzute la art. 27 și 28 din OG nr. 38/2003, conform art. 31.
Astfel, la trecerea în rezervă pârâta i-a încălcat și dreptul de a beneficia de cele 10 salarii de bază nete și a îndemnizației de șomaj (60% din salariul de bază).
Consideră că aceasta este o greșeală, făcută de pârâtă dar și de instanța de judecată.
În concluzie, susține contestatorul că C și instanța de judecată au interpretat greșit textele de lege menționate și au luat o hotărâre eronată, lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 317-321 Cod pr. civilă.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei pronunțată de instanța de recurs ca fiind legală și temeinică, nefiind întrunite în cauză cerințele prevăzute de art.318 pr.civ.
S-a arătat de intimată că prin cererea formulată contestatorul invocă o interpretarea greșită a textelor de lege a instanțelor judecătorești învestite cu soluționarea cauzei atât la instanța de fond cât și la cea de recurs, motiv care a dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Contestatorul invocă greșeli de judecată, de interpretare, nefiind vorba despre erori materiale. Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.
Examinând contestația în anulare formulată în temeiul art.317 și art.318 pr.civ. Curtea constată că este neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 76/9.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva Sentinței civile nr. 1496 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că recurentul -reclamant a fost angajat al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră C, având gradul de agent șef principal de poliție, fiind încadrat pe funcția de agent II la Compartimentul Operative al Grupului de
Prin dispoziția nr. S -/24.08.2007, contestată în cauză s-a dispus încetarea raporturilor de muncă ale recurentului, în temeiul dispozițiilor art.73 alin.8 din Legea 360/2002, privind statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, întrucât nu și-a definitivat studiile.
Potrivit acestor dispoziții, perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețin este de 5 ani de la data intrării în vigoare prezentei legi. Dacă după expirarea perioadei de 5 ani polițiștii nu și-au definitivat studiile necesare în gradele profesionale pe care le au agenților de poliție le vor înceta raporturile de serviciu.
Analizând critica privind concluziile greșite ale pârâtei și a instanței de judecată în ce privește adeverințele de studii, foile matricole și diplomele instituțiilor de învățământ absolvite, instanța de recurs a reținut că aceasta este neîntemeiată.
Această interpretare s-a întemeiat pe dispozițiile art.52 alin. 1 și 2 din Legea 89/1995 modificată și completată. Potrivit acestor dispoziții din legea învățământului admiterea în învățământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educației Cercetării și T pe baza unei metodologii elaborate de instituția de învățământ, cu consultarea factorilor interesați.
2 din acest act normativ arată că au dreptul să se înscrie în învățământul postliceal, în condițiile alin. 1 absolvenții de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
În speță, așa cum rezultă din înscrisul existent la fila nr.12 din dosarul - al Curții de Apel București ( adresa nr. 17.703/15.08.2007 emisă de Ministerul Educației, Cercetării și T și foile matricole), recurentul a făcut dovada absolvirii doar anilor I și II la Liceul.
Nu a reieșit, însă din materialul probator administrat în cauză că reclamantul ar fi absolvit liceul.
Conținutul acestui înscris (invocat de recurent în sprijinul apărării sale) vine să confirme doar faptulcă urmare a echivalării funcțiilor militare din Ministerul Apărării Naționale cu funcțiile civile, recurentului, ce absolvit cursurile școlii militare de maiștrii militari - armă marină, specialitatea radiolocație - hidrolocație, îi corespunde funcția civilă de maistru instalațiinavale.
Împrejurarea că în adresa emisă de Ministerul Educației și Cercetării se arată că această funcție civilă este ocupată de absolvenți ai învățământului postliceal nu este de natură a conduce la concluzia că contestatorul ar fi îndeplinit condițiile cerute de lege cu privire la studiile cerute de lege și pe cale de consecință încetarea raporturilor de serviciu cu pârâta s-ar fi produs nelegal.
Este adevărat că textul de lege a art. 19 alin. (1) lit. B din Legea 360/2002 este în sensul că: " corpul agenților de poliție, cuprinde agenții de poliție cu studiile liceale sau post liceale cu diplomă",însă interpretarea acestor dispozițiile legale nu a putut fi făcută în sensul opinat de recurent.
Sintagma "agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă" nu trebuie interpretată în sensul că celor cu pregătire școlară postliceală le este exclusă pregătirea făcută pe parcursul liceului pe care l-au absolvit.
astfel dispozițiile art.14 alin. (1) lit. "b" din Legea 360/2002, intenția legiuitorului a fost aceea de a cuprinde în corpul agenților de poliție, personal calificat, pregătit cel puțin la nivel mediu (cel puțin absolvenți de liceu), fără a fi exclus,evident, personalul care, în plus de absolvirea liceului a urmat și cursuri postliceale.
O interpretare contrară ar conduce la situația în care pentru exercitarea unei funcții militare importante în cadrul Poliției de Frontieră - aceea de agent șef principal de poliție să fie exercitată de persoane care nu au cel puțin un nivel mediu de pregătire școlară, pregătire dobândită pe parcursul efectuării studiilor liceale, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
Față de cele arătate, criticile privind greșita interpretare a legii precum și a înscrisurilor privind studiile efectuate nu au fost primite.
În contextul legal expus mai sus s-a confirmat concluzia primei instanțe conform cu care studiile dovedite de către recurent nu pot conduce la concluzia că s-ar fi făcut dovada echivalării studiilor așa cum impunea legea.
Fără a infirma concluzia Inspectoratului Școlar Județean C, cuprinsă în adresa 288/2007 (file 13 dosar Curtea de Apel București ) potrivit cu care studiile finalizate prin absolvirea școlii militare de de C, sunt echivalente ca nivel studiilor postliceale, instanța de fond a reținut judicios că nefiind făcută de către reclamant dovada absolvirii liceului, textul de lege invocat nu poate fi aplicat în sensul arătat prin motivele de recurs pentru că această interpretare ar fi de natură să deturneze scopul urmărit de legiuitor atunci când adoptat Legea 360/2002.
Potrivit disp. art.73 la data intrării în vigoare a Legii nr.360/2002, gradele militare ale polițiștilor vor fi echivalate cu gradele profesionale conform pregătirii și studiilor fiecăruia cu menținerea drepturilor câștigate anterior, astfel:
- . pentru agenți de poliție - maistru militar principal și plutonier adjutant șef - echivalentă cu agent șef principal de poliție.
Pentru situațiile în care polițiștii ofițeri și agenții de poliție au absolvit studii superioare de scurtă sau de lungă durată cu diplomă (pentru ofițeri) și studii liceale și post liceale cu diplomă (pentru agenți), legea prevede că aceștia vor fi încadrați în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente.
În plus legea acordă polițiștilor chiar posibilitatea de a-și definitiva studiile necesare, tocmai în scopul echivalării gradelor profesionale obținute cu gradele militare enumerate expres și limitativ în art. 73 alin.1 lit. A și
Este de asemenea de observat că, în cuprinsul său ( mai precis art.14) legea a împărțit polițiștii în două categorii, determinate prin raportare la nivelul studiilor necesare.
În categoria B, numită și Corpul agenților de poliție se cuprind agenții de poliție cu studii liceale sau post liceale cu diplomă.
Ori, în speță, legea prevede echivalarea gradului profesional de agent șef principal de poliție cu cel militar d e plutonier adjutant șef numai în raport de pregătirea și studiile fiecăruia.
Și cum reclamantul, deși încadrat ca agent șef principal de poliție nu a făcut dovada parcurgerii studiilor indicate la art. 14 alin.1 lit. b, respectiv studii liceale sau liceale urmate de cele postliceale cu diplomă, deși a avut la dispoziție 5 ani de la data apariției legii, pentru definitivarea lor, instanța de recurs a reținut că măsura pârâtei prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu este în conformitate cu scopul și litera legii,respectiv art.73 alin.8 (teza a II-a) din Legea 360/2002.
A fost reținut și aspectul conform cu care reclamantul deși a fost încunoștințat de necesitatea suplinirii studiilor sale, în vederea echivalării gradului militar cu cel profesional prin adresă scrisă, întocmită de pârâtă, nu a făcut însă demersuri, în intervalul de timp avut la dispoziție, în sensul celor solicitate de lege și de angajator.
Nu a fost primită critica recurentului conform cu care nu s-au avut în vedere dispozițiile art.72 din Legea 360/2002, întrucât aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății, aplicarea lor fiind necesar a se interpreta în corelație cu disp. art.71 la care se referă.
Nici critica privind modul de aplicare a termenului de 5 ani prevăzut de Legea 360/2002 pentru definitivarea studiilor nu s-a confirmat, instanța de recurs făcând vorbire în paragrafele anterioare la dispozițiile prev. de lege în legătură cu acest termen și la modul de interpretare al acestora.
Argumentul recurentului potrivit cu care termenul de 5 ani prevăzut de lege curge de la data luării la cunoștință a obligației de suplinire a studiilor nu a putut fi primit întrucât această obligație era stipulată expres în lege, fiind cunoscut faptul că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
În ceea ce privește greșita respingere a capătului de cerere privind plata celor 10 salarii și a indemnizației de șomaj s-a reținut că, în mod corect a fost soluționată această cerere atâta vreme cât recurentul - reclamant nu se afla în situația încetării raportului de muncă ca urmare a îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru vechime efectivă și nici cele prev. de art. 28 când se cuvin aceste drepturi salariale cu titlu de ajutor.
În speță, recurentului i-a fost dispusă încetarea raportului de serviciu pentru incidența situației de excepție reglementată la art. 73 alin.8 din Legea 360/2002 și de art. 69 lit. m - mai precis situația nedefinitivării de către agentul de poliție a studiilor prevăzute la art. 73 alin.8 din legea specială cu aplicabilitate în cauză.
Potrivit art.317 pr.civ.Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Curtea constată că deși contestatorul și-a întemeiat acțiunea pe acest text de lege nu a trecut și la arătarea motivelor pentru care consideră că este incident în cauză. Prin urmare, aplicabilitatea lui la speța de față nu va fi reținută.
Referitor la dispozițiile art.318 pr.civ. textul prevede căHotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prima teză a textului are în vedere erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Noțiunea de greșeală materială în acest context nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în scopul retractării unei hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, nu și pentru netemeinicie.
A da părților posibilitatea de a se plânge, pe calea contestației în anulare de modul în care instanța de recurs a apreciat probele și a interpretat dispozițiile actelor normative invocate înseamnă a se deschide dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, prin invocarea unor motive de nelegalitate și netemeinicie, ceea ce este inadmisibil.
Or, criticile formulate de contestator vizează însuși fondul cauzei, fiind identice cu cele dezbătute cu ocazia judecării recursului și practic tind la rejudecarea acestuia, ceea ce după cum am arătat, este inadmisibil.
În ceea ce privește teza a doua a textului art.318 pr.civ. aceasta este incidentă atunci când instanța de recursa omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.Or, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile prevăzute de art.304 pct. 1- 9.pr.civ. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.6,7,8,9 și 11 (abrogat de altfel OUG nr. 138/2000 ) iar contestatorul nu a arătat care din aceste 5 puncte nu a fost analizat de instanța de recurs.
În consecință, Curtea constată că niciunul dintre argumentele prezentate nu se circumscriu în sfera reglementată de art.317 și art.318 pr.civ. și va respinge contestația în anulate ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulareformulată de contestatorul, domiciliat în M, str. -, nr.18, -.A,.III,.19, județ C împotrivaDeciziei civile nr. 76/9.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, cu sediul în C, al, nr.21,ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 Iunie 2009.
Pt. președinte, - - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță | Pt. judecător, - - -, aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civ.președinte instanță | Pt. judecător, - -, aflată în,semenază cf. art. 261(2) pr.civ. președinte instanță |
Pt. grefier, , aflată în,semnează cf. art. 261(2) pr.civilă, prim grefier |
Jud.recurs G-KV-MC (jud.red.KV)
tehnoredactat dec.jud.-- -/ 2ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
