Alte cereri. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 28.02.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 28
Ședința Pă din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 36/16.01.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu în contradictoriu cu pârâții intimați Cabinet Notarial, Notari Publici Asociați și personal, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință Pă, se prezintă reclamantul recurent, lipsă celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul recurent arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, obligarea pârâților să comunice numele funcționarului care s-a prezentat la cabinetul notarial pentru legalizarea Ordinului nr. 1492/07.08.2001, și obligarea pârâților intimați, în solidar la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de daune morale.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 36/16.01.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților și - Notari Publici Asociați și - notar Public.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 25.09.2006 reclamantul a solicitat obligarea pârâților și - Notari Publici Asociați și - Notar Public, să îi răspundă la solicitarea adresată pârâților cu scrisoarea înregistrată la biroul notarial al acestora sub nr.64/27.04.2006, prin care a solicitat pârâților răspuns la următoarea întrebare: - Care funcționar P din cadrul Bap rimit mandat din partea ministrului ca să prezinte originalul pentru ca notarul P să legalizeze de copie Ordinul nr.1492/7.08.2001, în temeiul căruia a fost numit și director al L - G, care apoi astfel numit, i-a desfăcut reclamantului contractul de muncă prin Dispoziția L nr.37/09.10.2001? -
Reclamantul a invocat încălcarea de către pârâți a dreptului său constituțional la informare, nerăspunzându- la scrisoarea precizată supra, iar față de refuzul pârâților a-i comunica informația solicitată, și a pretins obligarea acestora la plata despăgubirilor morale în sumă de 500 lei RON.
A atașat cererii de chemare în judecată adresa nr.70/02.05.2006 emisă de pârâți drept răspuns la scrisoarea reclamantului înregistrată la biroul notarial cu nr.64/27.04.2006.
Pârâții și - Notari Publici Asociați și - Notar Public au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat în principal respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, fără să solicite cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește excepția au arătat faptul că reclamantul nu este titularul dreptului subiectiv de a solicita biroului notarial informații cu privire la legalizarea copiei de pe Ordinul nr.1492/7.08.2001 deoarece nu a avut calitatea de parte în cadrul acestei proceduri, în sensul că potrivit art.36 din Legea nr.36/1995 și art.29 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor Pi, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr.710/C/1995, " obligația notarilor Pi de a păstra secretul profesional le impune interdicția de a da informații în afara părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și acelora care justifică un drept sau un interes legitim."
Pârâții au arătat că i-au comunicat reclamantului acest lucru prin intermediul adresei nr.70 din 02.05.2006.
Prima instanță examinând acțiunea reclamantului, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, raportat la actele - probe aflate la dosar și văzând dispozițiile legale în materie, prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prevederile art.36 din Legea nr.36/1995 și art.29 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor Pi, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr.710/C/1995, a constata că este întemeiată excepția, sens în care s-a respins acțiunea pe excepție, iar față de modalitatea de soluționare a cauzei pe excepție nu s-a mai impus analizarea argumentelor de fond susținute de părți prin acțiune, respectiv prin întâmpinare.
Reclamantul și-a justificat în drept cererea sa prin care invocă încălcarea dreptului său la informare, cu prevederile constituționale. Însă, potrivit prevederilor art.52 alin.1 din Constituția României, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, dar art.52 alin.2 din Constituția României prevede că limitele și condițiile exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
Față de calitatea de notari Pi a pârâților și cuprinsul cererii reclamantului, cadrul legal aplicabil cauzei de față este cel indicat de pârâți în invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și anume prevederile art.36 din Legea nr.36/1995 și art.29 din Regulamentul de aplicare a Legii notarilor Pi, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr.710/C/1995, " obligația notarilor Pi de a păstra secretul profesional le impune interdicția de a da informații în afara părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și acelora care justifică un drept sau un interes legitim."
Chiar dacă este evidentă nemulțumirea reclamantului raportat la faptul că numitul G a fost numit prin Ordinul nr.1492/7.08.2001 în calitate de director la. L și reclamantul contestă această numire pretinzând că este nelegală, invocând toate consecințele pe care reclamantul le apreciază ca fiind în sensul legăturii de cauzalitate directă între Ordinul nr.1492/7.08.2001 și desfacerea contractului său de muncă, este reală afirmația pârâților în sensul că prin legalizarea Ordinului nr.1492/7.08.2001, nu ei în calitate de notari Pi, au determinat rezultatul nefericit privind desfacerea contractului de muncă al reclamantului.
Instanța de fond a considerat că excede cauzei analiza situației profesionale a reclamantului ulterior anului 2001 când s-au emis atât Ordinul nr.1492/7.08.2001 de numire a numitului G în calitate de director la. L, ordin ce a fost legalizat la biroul notarial al pârâților, cât și ordinul prin care reclamantul a fost destituit din funcția de consilier.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și, în consecință, admiterea acțiunii sale în contencios administrativ.
În motivarea recursului reclamantul a arătat, în esență, că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece s-a mărginit să judece cauza, doar prin raportare la Legea nr. 554/2004, fără să se refere la Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes P, în speță dovedindu-se cu probe de netăgăduit că Ordinul nr. 1492/7.08.2001 a fost nelegal legalizat.
Recursul este întemeiat și va fi admis pentru cele ce urmează.
În dreptul administrativ român în ceea ce privește controlul jurisdicțional al actelor administrative sunt reglementate două tipuri de control: contenciosul obiectiv și contenciosul subiectiv.
De esența contenciosului obiectiv este exercitarea controlului jurisdicțional sub aspectul concordanței actelor administrative Pe, prin excelență cu caracter infralegislativ, cu dreptul obiectiv, la sesizarea Prefectului sau a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, bunăoară.
Sediul materiei se găsește în art. 1 (8) din Legea nr. 554/2004, text legal care prevede următoarele: " Prefectul, Agenția Națională a Funcționarilor Publici și orice subiect de drept P pot introduce acțiuni în contencios administrativ, în condițiile prezentei legi și ale legilor speciale."
În ceea ce privește contenciosul administrativ subiectiv, esențial este că în această materie orice persoană are deschisă calea acțiunii în justiție pentru apărarea drepturilor sale subiective sau a intereselor sale legitime (protejate de lege), împotriva actelor administrative emise/adoptate de autoritățile Pe.
În acest sens, art. 1 (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că:" Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate Pă, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și P".
Din textul legal precitat rezultă că în procesele de contencios administrativ subiectiv, are calitate procesuală activă orice persoană care pretinde că a fost vătămată într-un drept prevăzut de lege sau într-un interes legitim. Astfel, este suficient ca reclamantul să susțină vătămarea sa: a) printr-un act administrativ; b) ca urmare a nesoluționării în termen legal a unei cereri adresate autorității Pe;c) prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri - pentru a avea calitate procesuală activă.
Cu alte cuvinte, legitimarea procesuală activă derivă nu din faptul vătămării unui drept subiectiv/interes legitim, ci, pur și simplu, din afirmarea că o astfel de vătămare s-a produs în privința sa.
Aceasta este soluția aleasă de legislativ cu privire la calitatea procesuală activă și ea rezultă indubitabil din expresia utilizată în art. 1 (1) din Legea nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată " și are o justificare logică perfectă: vătămarea într-un drept subiectiv sau între-un interes legitim este însăși fondul cauzei în contenciosul administrativ și nu poate fi examinată pe calea unei excepții de procedură.
Așadar, procedeul primei instanțe de a soluționa acțiunea reclamantului este nelegal, în acest fel fiind ignorate prevederile exprese ale art. 1 (1) din Legea contenciosului administrativ, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate deoarece domnul a justificat calitatea procesuală activă în cauză din moment ce în cuprinsul acțiunii a invocat vătămarea de către pârâți a dreptului său la informare.
Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 312 (5) din Codul procedură civilă deoarece în prima instanță nu s-a soluționat fondul cauzei, astfel că Curtea va admite recursul reclamantului, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 36/16.01.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședința Pă din 23 ian.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /13.03.2008
Tehnored. /14.03.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Olaru Rodica, Pătru Răzvan
