Alte cereri. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 299/CA.
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Monica Costea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, împotriva sentinței civile nr.232/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI - cu sediul în T, str.- -, jud.T și intimații pârâți - PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în, jud.T, - domiciliat în, jud.T, - domiciliat în T,-, jud.T, - domiciliată în, jud.T și - domiciliat în T,-, jud.T, având ca obiect stabilirea răspunderii juridice.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 02 iulie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin Încheierea nr.39/2007 din 02 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr-, solicitând stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în favoarea Primăriei Comunei, a pârâților G, și, sumei de 56.800 lei și dobânda de 7214 lei, dobânda urmând a fi calculată și după data de 30 septembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
S-a reținut de către Curtea de Conturi că, potrivit pct.8 din Raportul de control intermediar examinat, instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 56.800 lei prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare, sumele fiind plătite de la titlul II "bunuri și servicii".
Astfel, instituția a efectuat plăți în sumă totală de 56.800 lei reprezentând "drepturi salariale" către salariați, în baza Acordului colectiv de muncă nr.64 din 20.11.2006 semnat de ordonatorul de credite.
Sumele au fost achitate prin casieria instituției, în numerar, ca drepturi speciale pentru "menținerea sănătății și asigurarea protecției personalului, funcționari publici și personalul contractual" în vederea refacerii capacității de muncă, în cuantum lunar de 300 lei, respectiv 44.800 lei pe total, precum și pentru "o ținută decentă și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport de publicul și instituțiile cu care colaborează". în cuantum de 500 lei la fiecare trimestru al anului 2007, respectiv 12.000 lei pe total, și au fost înregistrate în contabilitate.
Prin această faptă a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 56.800 lei, neexistând temeiul legal pentru acordarea drepturilor speciale, legislația în vigoare referitoare la salarizarea personalului instituțiilor publice neprevăzând posibilitatea acordării acestor drepturi, ba mai mult, interzicând negocierea prin contract a drepturilor a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Alăturat încheierii din 02 decembrie 2008 s-au anexat raportul de control intermediar nr.948 din 30 septembrie 2008, cu anexele acestuia, state de plată, explicațiile scrise ale pârâților, acordul de muncă nr.64/20 noiembrie 2006, situația sumelor acordate nelegal, precum și alte înscrisuri.
În apărare, pârâții, și G au depus întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității acțiunii promovată de Curtea de Conturi, motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.217/2008, instituția în cauză nu are competența de a promova acțiuni pentru stabilirea răspunderii juridice. În consecință solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 232/12.02.2009 prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Au fost avute în vedere următoarele argumente:
Prin raportul de control nr. S/125/30 septembrie 2008 și respectiv raportul de control intermediar nr. 948 din 30 sept. 2008, întocmite urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2007 de către Primăria Comunei jud. T, s-a constatat că instituția a fost prejudiciată cu suma totală de 56.800 lei prin plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare pentru refacerea capacității de muncă și pentru ținută necorespunzătoare, de la titlul II "bunuri și servicii", prin aceasta fiind încălcate prevederile art. 54 alin. 6 din Legea nr. 2737/2006, art. 7 din nr.OG 119/1995, art. 8 alin. 1, art. 12 alin. 1 și art. 24 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, lipsa de temei legal rezultând și din adresa nr. 1107 din 23 ianuarie 2008 emisă de T, cât și din adresa nr. - din 13 februarie 2008 emisă de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâților G, - primar, în calitate de ordonator principal de credite, - referent, care a acordat viza de control financiar, jurist, care a acordat viza de legalitate și - secretar al Comunei, care a avizat documentul din punct de vedere al legalității, la suma inițială de 56.800 lei fiind calculate și dobânzi de la data efectuării plăților și până la data de 30 septembrie 2008, în sumă de 7214 lei.
La data de 28 octombrie 2008, intrat în vigoare Legea nr. 217/24 octombrie 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 prin care s-au abrogat dispozițiile art. 40 și următoarele care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi.
Actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curții de Conturi, prin Camerele de Conturi județene, de sesizare a instanței judecătorești pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, art. 31 alin. 3 stipulând că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea lui revin acesteia.
De asemenea, în art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1994, modificată prin legea nr. 217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
În consecință, coroborând prevederile legale arătate, se concluzionează că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate și a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanțele judecătorești numai la solicitarea entității publice verificate.
Relativ la aplicarea legii în timp, este de subliniat că, potrivit art. 725 alin. 1 și 2 Cod proc. civ. dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată, începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege, în timp ce procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
În opinia primei instanțe, art. 725 alin. 2 are în vedere ipoteza în care acțiunile aflate în curs de judecată rămân în competența instanțelor judecătorești, doar că se modifică instanța competentă să judece respectivul tip de cauză, nu însă și situația în discuție când se aplică regula instituită prin alin. 1 pentru că nu se mai poate stabili răspunderea unor persoane pentru prejudicii aduse instituțiilor în cadrul cărora funcționează la cererea unui terț - organ de control, în lipsa solicitării entității publice păgubite, numai aceasta din urmă fiind în măsură să decidă modul de acțiune.
În aceste condiții, față de dispozițiile legale învederate, sesizarea Curții de Conturi a devenit inadmisibilă, urmând ca entitatea publică controlată, prin conducerea sa, să decidă modul de valorificare a concluziilor raportului de control întocmit.
Soluția a fost atacată cu recurs de către Curtea de Conturi a României.
Prin motivele de recurs se susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât:
- disp. art. 40 și următoarele din Legea 94/1992 privind Organizarea și funcționarea Curții de Conturi au fost abrogate la 29.10.2003; în temeiul prevederilor art.140 din Constituție coroborate cu art.1 din OUG117/2003 aprobată prin Legea 49/2004, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au fost preluate de instanțe judecătorești ordinare;
- art.31 din Legea 94/10992 a fost modificat în totalitate prin disp. art.1 pct. 39 din 217/2008 dându-i-se un alt conținut; prin noua lege a fost adoptată o nouă procedură de valorificare a raporturilor de audit ce urmează să fie adoptată printr-un regulament aprobat prin hotărâre a Plenului Curții de Conturi. Pentru a suplini inexistența acestui regulament, Curtea de Conturi a României a aprobat hotărârea nr.22/19.11.2008 prin care s-au stabilit ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni pentru valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii și ulterior acesteia, instrucțiuni ce au fost comunicate tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat aceste sesizări.
- art.4 din OUG117/2003 nu a fost abrogat prin Legea 217/2005 și reprezintă fundamentul legal al sesizării instanței de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene pentru stabilirea răspunderii juridice.
- a admite soluția inadmisibilității sesizării instanței de judecată de către Curtea de Conturi a României este echivalent cu a se permite constatarea de către acest organ a faptului că deși s-au săvârșit nereguli și abateri financiar-contabile, deși există vinovați de comiterea lor, nu poate solicita să fie antrenată răspunderea lor materială în condițiile în care este vorba despre bani publici din resurse financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului de folosire a acestor resurse este o obligație pentru această instituție cât și pentru instanță. În speță este vorba despre un caz de ultraactivitate a legii civile, când legea veche trebuie să-și producă efectele până când o altă reglementare o va înlocui.
În apărare intimatul a depus întâmpinare prin care susține inadmisibilitatea sesizării instanței de judecată de către Curtea de Conturi.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Curtea de Conturi a României a învestit instanța de judecată la data de 8 decembrie 2008 întrucât prin încheierea nr. 39/2007//2 decembrie 2008 s-a dispus sesizarea Tribunalului Tulcea pentru stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea primăriei Comunei, a domnilor G, și și a doamnei, pentru prejudiciul în sumă de 56800 lei și dobânda de 7214 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 30 septembrie 2008 până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Pentru a pronunța încheierea nr. 39/2007/2.XII.2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tae xaminat Raportul de control nr. S/125/30.09.2008 și 948/30.09.2008 întocmite urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil ale Primăriei,aferente anului 2007.
S-a reținut că Bugetul Primăriei comunei pe anul 2007 fost prejudiciat prin efectuarea de plăți nelegale cu titlu de drepturi bănești speciale.
S-a stabilit că răspunderea revine persoanelor care au semnat tabelele nominale în baza cărora s-au efectuat plățile.
În consecință, sesizarea instanței de judecată cu stabilirea și antrenarea răspunderii juridice a persoanelor vinovate din cadrul instituției publice controlate a vizat perioada anului 2007, anterioară apariției Legii 217/2008 de modificare și completare a Legii 94/1992.
Examinarea raportului de control s-a putut realiza abia după întocmirea contului de execuție și a bilanțului contabil,aferente anului 2007,( ce se depun la începutul anului următor) astfel că sesizarea instanței de judecată este făcută după modificarea legii.
Art.1 alin.4 din Legea 217/2008 care modifică Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, menține competența instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi însă, în articolul 33 alin.3 se prevede că revine entității publice auditată învestirea instanței de judecată.
Din succesiunea dispozițiilor sus menționate rezultă că Legea 217/2008 modifică esențial modul în care se va realiza activitatea de control a Curții de Conturi precum și modalitatea de sesizare a instanței.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare, iar ieșirea din vigoare a legii se produce prin abrogarea ei expresă sau implicită. Însă, în caz de succesiune a legilor, se ține cont de principiul neretroactivității legii civile noi, principiu de drept consacrat în art.15 alin.2 din Constituție.
Prin urmare, orice lege nouă reglementează numai situațiile juridice ivite după intrarea ei în vigoare iar legea veche se aplică situațiilor juridice care s-au constituit înainte de abrogarea ei.
În literatura juridică s-a stabilit că legea care a guvernat situație juridică se va aplica tuturor efectelor acesteia, chiar și după abrogarea legii.
În cauză, Curtea de Conturi și-a desfășurat activitatea de control stabilită potrivit legii de organizare aplicabilă la data desfășurării controlului și, în temeiul acestor dispoziții, a întocmit raportul de control prin care a stabilit cuantumul prejudiciului.
În temeiul principiilor mai sus enunțate, legalitatea activității Curții de Conturi în urma căreia s-a constatat existența unor prejudicii va fi analizată în raport de dispozițiile în vigoare la data efectuării controlului. În ceea ce privește sesizarea instanței de judecată, trebuie respectate dispozițiile în vigoare la data sesizării, respectiv 08.12.2008, sesizarea în vederea recuperării prejudiciului revenind conducerii instituției auditate.
În speță, sesizarea instanței s-a făcut în baza încheierii nr. 39/2007 din 02.12.2008 a Direcției de control financiar ulterior.
Art. 13 din legea nr. 94/1992 în forma sa anterioară legii 217/2008 prevede următoarele: " camera de conturi județeană se compune din direcția de control financiar ulterior și colegiul jurisdicțional.
Direcțiile de control financiar ulterior județene și a municipiului B sunt formate din controlori financiari și sunt conduse de un director și un director adjunct. În cadrul direcțiilor se pot organiza servicii și birouri de specialitate.
Colegiul jurisdicțional este format din judecători financiari și este condus de un președinte".
Conform art. 30 alin. 2 " Controlorii financiari desemnați să verifice conturile întocmesc rapoarte în care prezintă constatările și concluziile lor și formulează propuneri cu privire la măsurile ce urmează a fi luate în legătură cu situația conturilor".
În baza art. 31 alin. 1 și 2 " Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de complete" iar "asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunță încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii".
Potrivit art. 4 din OUG nr. 117/2003 "După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivitart. 2alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege".
În speță sunt relevante raportul de control nr. S/125/30.09.2008 și Raportul de control intermediar nr. 948/30.09.2008, ambele anterioare modificărilor aduse legii nr. 94/1992 prin legea nr. 217/24.10.2008 în ceea ce privește competența instanțelor de judecată cu privire la actele de control ale Curții de Conturi.
Așa cum am arătat, la 24.10.2008 legea nr. 94/1992 suferă o serie de modificări esențiale. Potrivit art. 1 alin. 5 din legea astfel modificată, "În unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții de Conturi se exercită prin camerele de conturi județene și a municipiului B, structuri fără personalitate juridică". "În structura Curții de Conturi se cuprind departamente, camerele de conturi județene și a municipiului B și un secretariat general" (art. 8 alin. 2) iar potrivit art. 10 alin. 3 "Camerele de conturi județene și a municipiului B sunt conduse de către un director și un director adjunct. În structura camerelor de conturi județene pot funcționa servicii și birouri".
În temeiul art. 10 alin. 5 din legea nr. 94/1992 modificată "Personalul de control financiar încadrat la Curtea de Conturi dobândește calitatea de auditor public extern".
Având în vedere principiul neretroactivității legii civile, cele două rapoarte mai sus amintite întocmite de către controlorii financiari deveniți potrivit modificărilor legislative auditori publici externi, trebuiau valorificate în conformitate cu prevederile art. 33 din legea în vigoare.
Art. 33 alin. 3 prevede că "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
În loc să facă aplicarea legii în vigoare, la data de 02.12.2008 se întrunește completul Direcției de Control Financiar Ulterior care, examinând rapoartele în conformitate cu dispoziții legale abrogate, hotărește sesizarea instanței de judecată pentru stabilirea răspunderii juridice a persoanelor vinovate.
Această sesizare este inadmisibilă din mai multe considerente:
- la data de 02.12.2008 legea nu mai permitea constituirea completelor direcțiilor de control financiar ulterior, acestea nemaifiind prevăzute de lege;
- Curtea de Conturi a aplicat fără o explicație precisă un amestec între legea nr. 94/1992 nemodificată și legea nr. 94/1992 astfel cum a fost modificată prin legea nr. 217/24.10.2008. Astfel, Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Județeană (reglementată de art. 13 din legea nemodificată) a dispus sesizarea Tribunalului Tulcea (în conformitate cu prevederile legii modificate care mențin dispoziția potrivit cu care "Litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate").În conformitate cu dispozițiile legii nemodificate care permiteau existența Direcției de Control Financiar Ulterior (prin legea nr. 217/2008 se permite funcționarea în cadrul structurii camerelor de conturi județene doar a serviciilor și birourilor), această structură sesiza Colegiul Jurisdicțional pentru stabilirea răspunderii juridice. Desigur, recurenta va face trimitere la prevederile art. 4 din OUG nr. 117/2003 mai sus citat. Aceste prevederi au fost abrogate implicit, în acest sens fiind următoarele argumente: textul prevede că sesizarea instanțelor de judecată se face prin actul de sesizare al procurorului financiar, încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, alte modalități prevăzute de lege. Curtea de Conturi, astfel cum este organizată prin Legea nr. 94/1992 modificată, nu mai are în structura sa procurori financiari ori "complete". Tocmai neelgalitatea completului care a pronunțat încheierea nr. 39/2007/02.12.2008 face inadmisibilă sesizarea instanței de judecată. Art. 33 din lege prevede explicit modalitatea de valorificare a rapoartelor auditorilor publici externi. Mai mult, art. 33 alin. 3 stabilește expres calea de urmat în cazul în care se constată abateri care au determinat producerea unor prejudicii, textul art. 4 fiind unul general.
Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că legea nr. 94/1992 reglementează organizarea și funcționarea Curții de Conturi iar OUG nr. 117/2003 la al cărei art. 4 se face referire pentru a se justifica sesizarea de către Curtea de Conturi a instanței de judecată după data la care aceasta nu mai avea atribuții în acest sens, reglementează preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești. Ordonanța de urgență este un act normativ pe care Guvernul îl poate emite in situații ce presupun o soluționare imediată, în acest caz Guvernul urmărind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești. La momentul actual Legea nr. 94/1992 stabilește expres entitatea în măsură să sesizeze instanța de judecată în cazul în care în urma controalelor efectuate se constată încălcări ale legii care au dus la producerea unor prejudicii iar prevederile legii de organizare și funcționare au întâietate față de prevederile unei ordonanțe care reglementează o situație tranzitorie.
Recurenta mai face referire, pentru a justifica existența Direcției de Control Financiar Ulterior și sesizarea instanței de judecată de către aceasta la data de 08.12.2008, la Hotărârea nr. 22/19.11.2008 (nedepusă) care cuprinde instrucțiuni tranzitorii pentru valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii. Indiferent de conținutul acestei hotărâri, instanța nu le poate avea în vedere față de însăși conținutul legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
CU MAJORITATE DE.
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, împotriva sentinței civile nr.232/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI - cu sediul în T, str.- -, jud.T și intimații pârâți PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în, jud.T, - domiciliat în, jud.T, - domiciliat în T,-, jud.T, - domiciliată în, jud.T și - domiciliat în T,-, jud.T,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iulie 2009.
pt. Președinte aflată în o, semnează cf. art.261 (2) cod pr. civilă, Președinte instanță | pt.judecător - aflată în o, semnează cf. art.261 (2) cod pr. civilă, Președinte instanță |
pt. grefier, - - aflată în o, semnează cf. art.261 (2) Cod pr.civilă Prim grefier |
Opinie separată
Admite recursul. Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare.
Judecător,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./20.07.2009
Red.opinie separată MC/30.08.2009
2 exemplare
OPINIE SEPARATĂ
În sensul contrar opiniei majoritare am apreciat că:
Potrivit art.1 /2003 aprobată prin Legea 49 din 23 martie 2004: "până la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești ordinare" iar art.4 prevede că investirea instanțelor judecătorești, competente se realizează prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi.
Ordonanța susmenționată reglementează competența instanțelor judecătorești în stabilirea răspunderii juridice pentru prejudiciile constatate de Curtea de Conturi, instanțele urmând a fi investite prin încheierea completelor Curții de Conturi.
Art.1 alin 4 din Legea 217/2008, care modifică Legea nr. 94/ 1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, menține competența instanțelor judecătorești în soluționarea litigiilor rezultate din activitatea Curții de Conturi, însă în articolul 31 alin 3 se prevede că revine entității publice auditată investirea instanței de judecată.
Din succesiunea dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că Legea 217/2008 modifică esențial modul în care se va realiza activitatea de control a Curții de Conturi precum și modalitatea de sesizare a instanței, însă nu cuprinde nicio dispoziție referitoare la actele de control efectuate anterior și valorificarea acestora.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare. Ieșirea din vigoare a legii se produce prin abrogarea ei expresă sau implicită. Însă, în caz de succesiune a legilor, se ține cont de principiul neretroactivității legii civile noi, principiu de drept consacrat in art.15 alin.2 din Constituție.
Prin urmare, orice lege nouă reglementează numai situațiile juridice ivite după intrarea ei în vigoare, iar legea veche se aplică situațiilor juridice care s-au constituit înainte de abrogarea ei.
În literatura juridică s-a stabilit că legea care a guvernat o situație juridică se va aplica tuturor efectelor acesteia,chiar și după abrogarea legii.
Atunci când legiuitorul a intenționat aplicarea legii noi situațiilor ivite în reglementarea anterioară a prevăzut expres acest lucru. În acest sens au fost dispozițiile OUG 117/2003 care au prevăzut expres în art. 2 alin.1: "Cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență la instanțele Curții de Conturi se preiau de instanțele judecătorești astfel:
a)dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de tribunale, urmând să fie soluționate de secțiile sau, după caz, de completele de contencios administrativ;
b)dosarele aflate pe rolul Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi se preiau de Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ".
În cauză, se reține că, Curtea de Conturi și-a desfășurat activitatea de control stabilită potrivit legii de organizare aplicabilă la data desfășurării controlului și, în temeiul acestor dispoziții, a întocmit raportul de control prin care a stabilit cuantumul prejudiciului.
Astfel, completele direcțiilor de control financiar au fost constituite potrivit Legii 94/1992 și OUG 117/2003 și au realizat potrivit acestor reglementări activitatea de control finalizată prin raportul de control.
Acest raport a determinat sesizarea Tribunalului Tulcea prin încheierea nr.39/2007/02.12.2008 conform art. 4 din OUG 117/2003 aprobată prin Legea 49/2004, dispoziții care nu au fost abrogate expres de Legea 217/2008.
De asemenea, Legea 217/2008 modifică modalitatea de realizare a atribuțiilor de către Curtea de Conturi și de valorificare ulterioară a rapoartelor întocmite dar nu cuprinde reglementări exprese, ca în cazul OUG 117/2003, referitoare la activitatea desfășurată conform dispozițiilor legale anterioare.
Sub tărâmul legii vechi, aplicabilă la acea dată, Curtea de Conturi a stabilit că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri de la normele financiar contabile, întocmind raportul în baza căruia instanța de judecată să dispună atragerea răspunderii persoanelor culpabile.
A nu mai da eficiență, în prezent, actelor întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, echivalează cu lipsirea de efecte a unor situații juridice legale din prisma legii care le-a guvernat, legea nouă urmând să se aplice doar situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.
În aceste condiții nu se poate aprecia că sesizarea Curții de Conturi este inadmisibilă. Inadmisibilitatea unei cereri adresată instanței de judecată se reține în situația în care partea care a formulat cererea nu are deschisă calea procedurală aleasă.
Însă reclamanta a sesizat instanța de judecată cu respectarea dispozițiilor art.4 din OUG 117/2003, act normativ ce a guvernat desfășurarea activității de control a Curții finalizată prin raportul de control și care, prevede expres că modalitatea de investire a instanței este prin încheierea Curții de Conturi.
Pe cale de consecință, față de aceste considerente, opinez că în mod greșit s-a apreciat inadmisibilitatea sesizării și că în raport de dispozițiile art.312 alin.5 Cod proc. civilă se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursuldeclarat de recurenta reclamantă - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - cu sediul în B,--24, împotriva sentinței civile nr.232/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI - cu sediul în T, str.- -, jud.T și intimații pârâți - PRIMĂRIA COMUNEI - cu sediul în, jud.T, - domiciliat în, jud.T, - domiciliat în T,-, jud.T, - domiciliată în, jud.T și - domiciliat în T,-, jud.T.
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iulie 2009.
Judecător,
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Monica Costea
