Alte cereri. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 3/
Ședința publică din 4 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de, în nume personal și în calitatea sa de reprezentant legal al I, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Iași, la data de 09.01.2009, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 150 din Codul d e procedură civilă, a reținut cauza spre soluționare.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin încheierea de ședință din 09.01.2009 a Tribunalului Iașis -a dispus suspendarea judecării acțiunii promovate de reclamanții "" I și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Primarul I, motivat de faptul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță privind depunerea de precizări scrise, privind fiecare capăt de cerere,pretențiile deduse judecății și vătămarea produsă de pârâți.
Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat cerere de recurs reclamantul, în nume personal și pentru "" I, în motivarea căruia susține că judecătorul care a luat măsura suspendării, deoarece s-a pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Iași, într-o cauză asemănătoare, între aceleași părți, așa încât avea obligația de a se abține de la soluționarea pricinii.
Având în vedere că în speță situația de necompetență sus-menționată era una de ordine publică, consideră recurentul că devin aplicabile prev. art. 159 alin. (3) Cod procedură civilă, încheierea pronunțată cu neobservarea formelor legale fiind casabilă conform art. 304 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă, cu raportare la art. 105 Cod procedură civilă, sens în care solicită admitere recursului de față.
Artă recurentul că oricum obligația pretins nerespectată, și care a condus la suspendarea cauzei, era în realitate îndeplinită, la cererea dl. judecător -, ocazie cu care reclamanții au renunțat la judecarea capetelor nr. 2,4 și 5, astfel că au rămas în discuție sunt cele privind cercetarea legalității 198/2007, anexele 2.2.1 și 8.3 și anularea lor dacă se constată a fi ilegale; anularea art. 3,4 și 5 din 588/2003 și a art. 2 din 129/2004, ce au stat la baza adoptării 198/2007; constatarea lipsei aducerii la cunoștință publică a 198/2007; exonerarea reclamanților de plata taxelor prev. la pct. 1 din anexa 8.3 198/2007 pe trimestrul 2008, taxei de sport pentru anii 2007 și 2008, stabilită prin 462/2006, anexa 2.2.1.
Solicită așadar admiterea recursului și trimiterea cauzei Tribunalului Iași pentru soluționarea pe fond a acțiunii sale.
Curtea, analizând prezenta cerere de recurs, raportat actelor și lucrărilor dosarului, constată că cererea nu poate fi primită, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, art. 8 din Legea contenciosului administrativ definește "Obiectul acțiunii judiciare" în materia contenciosului administrativ, în sensul că "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral se poate adresa instanței de contencios administrativ competentă, pentru asolicita anularea în tot sau în parte a actului,repararea pagubei cauzat și eventual, reparații pentru daune morale".
Prin acțiunea introductivă la instanță, în dosarul Tribunalului Iași nr-, reclamanții-recurenți au investit instanța cu "cercetarea legalității" unui act administrativ normativ - 198/2007 -, sub aspectul respectării procedurii de emitere a actului (respectiv a regulilor de publicitate), și de asemenea cercetarea acestei hotărâri prin prisma respectării dreptului de proprietate al taximetriștilor pentru veniturile realizate din această activitate de prestări servicii și a dreptului lor la muncă și trai decent.
Solicită de asemeni constatarea nulității 198/2007 prin prisma existenței unor presupuse suprapuneri de reglementare în raport cu Legea nr. 49/2006 și HG139/2006.
Prin cererea de "rectificare și modificare a acțiunii" de la fila 181 dosar fond, reclamanții renunță la capătul privitor la nulitatea 198/2007 urmare modificărilor promovate intervenite pe parcursul soluționării cauzei, susținând în continuare încălcarea dreptului de proprietate al taximetriștilor prin taxele și impozitele aplicate de autoritățile administrației locale, prin comparare cu coșul de consum lunar reglementat de OG117/2000, aprobată prin Legea nr. 554/2001.
Față de susținerile pârâtei din întâmpinare, reclamanții evocă de asemenea prin aceste precizări, necesitatea retragerii și modificării 588/2003, 129/2004, 40/2005 și anexa 8.3 198/2007, ca urmare a apariției Legii nr. 265/2007, întrucât vin în contradicție cu prev. art. 8 și art. VI al. (1) lit. e) din acest din urmă act normativ.
La fila 256 dosar fond, reclamanții formulează din nou precizări la acțiunea introductivă, în sensul că renunță la judecarea capătului 4 din cerere, rămânând în discuție capetele privind "cercetarea legalității" unor anexe ale 198/2007, constatarea lipsei aducerii la cunoștința publică și a celorlalte etape procedurale de adoptare a unei hotărâri de consiliu local, conform Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrație, precum și înlăturarea efectelor și consecințelor juridice, pe care în prezent nu le cunoaștem", decurgând din aplicarea 198/2007, aceste efecte urmând a fi individualizate după pronunțarea instanței de judecată.
La termenul de judecată din 28.11.2008, instanța de judecată i-a pus în vedere reclamantului: "să precizeze clar, în scris, obiectul cererii de chemare în judecată, pretențiile deduse judecății și vătămarea produsă de pârâți; reclamantul solicitând un termen în acest sens.
Întrucât la termenul acordat de 09.01.2009 reclamantul nu a înțeles să răspundă solicitărilor instanței de fond, corect aceasta a făcut aplicațiunea prev. art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, suspendând judecarea cauzei.
Ori, așa cum rezultă cu claritate din istoricul cererilor formulate de reclamantul în cauză, acțiunea și precizările sale ulterioare nu răspund exigențelor impuse de art. 8 din legea contenciosului administrativ, din moment ce nu identifică în clar actele administrative atacate, - în conținutul precizărilor depuse la dosar fiind evocate, tangențial și o serie de Hotărâri ale Consiliului local I, ce ar avea legătură cu cea în litigiu cu nr. 198/2007 -, și nici "vătămarea unui drept al său recunoscut de lege", în concret, raportat la prevederile identificate de reclamant ca fiind "ilegale", cu temeiul de drept incident.
În lipsa obiectului precizat al acțiunii, prin prisma dispozițiilor legale procedurale instituite de legea specială nr. 554/2004 - instanța nu poate opera un "control de legalitate" generic asupra actelor administrative cu caracter normativ, și în caz că ar "descoperi" vreo încălcare a normelor de procedură decizională, să identifice ea însăși și "vătămarea" suferită în acest mod de "breasla taximetriștilor", din partea căreia nu a prezentat însă vreun mandat de reprezentare în prezenta cauză.
Așa fiind, corect instanța de fond, în lipsa cadrului procesual determinat de reclamant, conform art. 8 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prev. art. 112 Cod procedură civilă, a procedat la suspendarea judecății conform art. 155 ind. 1 Cod procedură civilă, nici încercarea de complinire a acestor lipsuri, făcută de reclamant prin cererea de recurs de față, nefiind de natură a răspunde solicitărilor instanței de fond, raportat dispozițiilor legale incidente, pentru a se putea dispune repunerea pe rol a cauzei prin admiterea acestei căi de atac.
Urmează așadar a fi respinsă cererea de recurs formulată de reclamanți, cu menținerea încheierii de ședință din 09.01.2008 a Tribunalului Iași ca legală și temeinică, aceștia având obligația de a depune în fața instanței de fond, precizările scrise la care s-a și obligat de altfel, prima instanță fiind de altfel cea care să aprecieze în concret, măsura în care aceștia vor răspunde, sub aspectul conținutului, solicitărilor sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de, în nume personal și în calitatea sa de reprezentant legal al "" I, împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Iași, la data de 09.01.2009, în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- - - --- G -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
13.01.2010
2 ex.
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
