Alte cereri. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.301/CA
Ședința publică din 02 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Violeta
Grefier -
Pe rol judecarea recursului introdus de reclamantul, domiciliat în I,-, -.3,.A,.1,.12, județul I, în contradictoriu cu Penitenciarul Iași, împotriva sentinței civile nr. 209/ din 19 februarie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă, la prima și la doua strigare, recurentul, lipsă fiind reprezentantul intimatul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei,de către grefier, referat potrivit căruia s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a se prezenta și reprezentantul intimatului.
La reluare, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, avându-se în vedere că, potrivit art.89 alin.2, teza a II- Cod procedură civilă, prima instanță trebuia să-i acorde un termen pentru pregătirea apărării pentru că nu i s-a înmânat în termen citația după repunerea pe rol a cauzei, care fusese suspendată până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Susține că, potrivit art.153 Cod procedură civilă, după repunerea pe rol a cauzei citarea era obligatorie dar prima instanță, deși nu a fost legal citat, nu i-a dat posibilitatea să formuleze apărări și să solicite probe. Lăsarea cauzei la a doua strigare nu înlătură dreptul părții de a beneficia de un termen ci doar acoperă viciul de procedură. Instanța nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, nu s-a ținut seamă de faptul că la Comisia de disciplină nu a fost legal citat pentru că a fost citat doar la primul termen iar la termenele ulterioare nu a mai fost citat deși, potrivit art.24 alin.2 din J nr.2856/C/2004, citarea era obligatorie pentru fiecare termen stabilit de comisia de disciplină. A solicitat a i
-2-
se comunica o copie de pe fișa postului, fișă care trebuia să-i fie înmânată la numirea sa ca funcționar public, dar i s-a refuzat.
Solicită, pentru cele arătate în motivele de recurs și în răspunsul la întâmpinare, admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea spre rejudecare.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.209/CA/19.02.2008, Tribunalul Iași - Comercial și Contencios Administrativ a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de, domiciliat în I,-, -.3,. A,.1,.12, județul I în contradictoriu cu Penitenciarul d e maximă Siguranță I, cu sediul în I, str. -. -, nr.10, ca nefondată.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul este angajat în cadrul Penitenciarului Iași, fiind funcționar public cu statut special în cadrul Penitenciarului Iași.
Prin Decizia nr.56/12.04.2007, agentul a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu un procent de 10% pe o perioadă de trei luni pentru comiterea unei abateri disciplinare: acesta a refuzat pe data de 14.02.2007 să execute serviciul de supraveghere a unui deținut la Spitalul Militar Iași, unde fusese repartizat conform planificării, fapta constituind abatere disciplinară potrivit art.61 lit."i" coroborat cu art.46 lit."j" și art.19 alin.2 din Legea nr.293/2004- privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.
Reclamantul a invocat nulitatea actelor de procedură întrucât nu a fost citat în scris, dar, din verificarea tuturor proceselor verbale întocmite în cadrul cercetării disciplinare, se constată că reclamantul a fost prezent, fiind audiat, la dosar existând inclusiv declarația luată în scris acestuia. În plus, la dosar există înștiințarea scrisă a reclamantului în care se arată"sunteți citat în fața comisiei de disciplină" pe care acesta a semnat-o, luând deci cunoștință.
Reclamantul nu a contestat faptul că a refuzat pe data de 14.02.2007 să execute serviciul de supraveghere a unui deținut la Spitalul Militar Iași, unde fusese repartizat conform planificării. A invocat în schimb, în apărarea sa, că nu este obligat să plătească transportul până la spital din banii proprii dar, la solicitarea de a se deplasa, a solicitat să i se pună la dispoziție o mașină și nu să i se avanseze fondurile necesare cumpărării unui bilet de tramvai. Comisia de disciplină a înlăturat această justificare, având în vedere că persoanelor care folosesc mijloacele de transport în comun în misiuni și se decontează cheltuielile de transport, pe baza cererii de decontare și a dovezii acestor cheltuieli. mai mult, baza materială a unității nu permite ca fiecărui funcționar trimis în misiune să i se asigure mașină de la unitate. Aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea decontării cheltuielilor de transport făcute cu ocazia îndeplinirii îndatoririlor de serviciu de către angajați ai instituțiilor bugetare Față
-3-
de această situație, instanța reține că reclamantul urma să facă o deplasare în oraș, de la Penitenciarul Iași la Spitalul Militar Iași, care nu se află la o distanță foarte mare, de regulă astfel de deplasări făcându-se pe jos, fără mijloace de transport, fiind necesare doar 15 minute pentru deplasarea pe jos, așa cum reiese din declarațiile date de numiții, funcționari publici din cadrul Penitenciarului Iași. În situația în care deplasarea se face cu mijloacele de transport în comun, cheltuielile necesare fiind modice, agenții solicită ulterior, pe baza documentului justificativ, decontarea acestor cheltuieli, decontare care s-a făcut întotdeauna. Având în vedere că reclamantul urma să facă o deplasare de la Penitenciarul Iași la Spitalul Militar Iași, care se află la o distanță de doar 15 minute de mers pe jos, astfel de deplasări efectuându-se de obicei pe jos, că persoanelor care folosesc mijloacele de transport în comun în misiuni li se decontează cheltuielile de transport, pe baza cererii de decontare și a dovezii acelor cheltuieli, cheltuielile fiind extrem de reduse, instanța apreciază că refuzul reclamantului de executa serviciu de supraveghere a unui deținut la Spitalul Militar Iași este unul nejustificat. Mai mult, scopul principal al postului ocupat de reclamant, care se regăsește în fișa postului, este"realizarea activității de pază, escortare și supraveghere a persoanelor private de libertate la punctele de lucru și cu ocazia prezentării acestora la instanțele de judecată, organele de urmărire penală, cabinete medicale de specialitate și spitalele din rețeaua ministerului Sănătății".
Prin urmare, a mai reținut prima instanță, reclamantul nu a respectat jurământul de credință prin care funcționarul public se obligă să aplice în mod corect și fără părtinire legile țării, să îndeplinească conștiincios îndatoririle cei îi revin funcției publice în care a fost numit.
Legea nr.293/2004, modificată și completată, prevede printre îndatoririle funcționarului public din sistemul penitenciar și obligația"să execute, cu profesionalism și în termenul stabilit, dispozițiile date de conducătorii ierarhici."
Reclamantul nu a îndeplinit dispozițiile date de superiorul ierarhic, refuzând să execute ordinul dat de acesta, fără o justificare rezonabilă. Acesta este motivul pentru care a fost sesizată comisia de disciplină care, în urma cercetării faptei, a propus sancțiunea aplicată prin decizia nr.56/12.04.2007, sancțiune apreciată de către instanță ca legală și temeinică.
Ca urmare a celor reținute, instanța a respins atât cererea de anulare cât și cererea de suspendare a respectivei decizii, care a fost menținută.
În ce privește acordarea sumelor solicitate cu titlu de daune morale, instanța a reținut că reclamantul nu a fost prejudiciat prin decizia emisă, el fiind doar sancționat pentru nerespectarea îndatoririlor de serviciu, sancțiunea aplicată fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, formulând următoarele critici:
În primul rând, susține că nu a fost citat legal la termenul din 19.02.2008 și a cerut acordarea unui nou termen pentru că nu a avut posibilitatea de a
-4-
consulta anumite documente pentru a putea pune concluzii, fiind încălcate disp.art.89 alin.2 Cod procedură civilă.
În al doilea rând, arată că a invocat excepția nulității actelor de procedură din data de 22.02.2007, pentru încălcarea disp.art.24 alin.2 din J nr.2856/C/2004 privind citarea sa la fiecare termen de către Comisia de disciplină.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul susține în esență că prin atitudinea sa, de a nu accepta să însoțească un deținut dacă nu i se asigură transportul, nu a încălcat jurământul de credință, fiind incidente disp.art.4 alin.3 din Legea nr.293/2004, ce reglementează dreptul funcționarului public de a refuza în scris și motivat îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic dacă le consideră ilegale.
Dispozițiile Codului Muncii stabilesc că angajatorii sunt obligați să asigure toate condițiile necesare realizării normelor de muncă, iar prin jurământul de credință funcționarii publici nu sunt obligați să avanseze sume
din fondurile proprii pentru a efectua activități în interesul instituției.
La dosar nu există o decizie a directorului de mutare a recurentului de pe funcția de agent pază principal III pe o altă funcție și nici copie de pe fișa postului ocupat, spre a se putea determina funcțiile pe care poate fi delegat.
Conform Legii nr.17/1996 privind regimul armelor, munițiilor și materialelor explozive, persoanelor care utilizează armament și muniție trebuie să li se emită ordine de serviciu în care să se specifice categoria de armament, seria, numărul, numărul cartușelor avute asupra sa de o persoană ce îndeplinește o misiune, acte ce nu se întocmesc la Penitenciarul Iași, apreciindu-se că este suficientă legitimația de serviciu.
Depunând întâmpinare, intimatul Penitenciarul Iașia răspuns criticilor formulate, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Răspunzând primei critici, instanța reține că în data de 13.06.2007 cauza a fost suspendată pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de către recurent. După pronunțarea Deciziei nr.1196/13.12.2007 a Curții Constituționale, dosarul a fost repus pe rol, cu citarea părților, pentru termenul din 19.02.2008, când reclamantul, prezent a cerut acordarea unui nou termen pentru a invoca nulități ale actelor după data de 22.02.2007.
Având în vedere că,din data de 22.02.2007 și până la 13.06.2007, când s-a dispus suspendarea cauzei, reclamantul avea posibilitatea de a invoca în scris nulitatea actelor ori alte incidente, instanța a lăsat cauza la a doua strigare, dându-i acestuia posibilitatea de a studia dosarul și de a depune în scris motivele de nulitate.
La a doua strigare a cauzei, reclamantul a declarat că invocă nulitatea actelor de procedură întrucât nu a fost citat în scris(făcând referire la citarea sa în fața Comisiei de disciplină), condiții în care în mod
-5-
corect instanța a apreciat că aceste aspecte țin de fondul cauzei, nu impun acordarea unui nou termen. ca atare, reclamantul a arătat în final că nu mai solicită alte probe și este în măsură să-și susțină punctul de vedere conform înscrisurilor de la dosar.
Raportat la aspectele evidențiate mai sus, Curtea apreciază că nu au fost încălcate normele de procedură incidente și dreptul la apărare, iar dispozițiile art.89 alin.2 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză atât timp cât reclamantul a fost prezent și, în raport de susținerile sale, s-a apreciat corect că nu se invocă nulități ce impun cu obiectivitate amânarea.
Cu privire la excepția de nulitate a actelor de procedură întocmite de către Comisia de disciplină este de remarcat că au fost respectate dispozițiile legale ce reglementează cercetarea disciplinară prevăzute de J nr.2856/C/2004. Recurentului i s- înmânat referatul întocmit și i s-a răspuns obiecțiunilor formulate.
Întreaga situație de fapt a fost corect reținută, în sensul că reclamantului, care urma să facă o escortare a unui deținut de la Penitenciarul Iași la Spitalul Militar Iași, nu i se putea asigura deplasarea mijloacele Penitenciarului Iași, iar în condițiile în care se prevede și posibilitatea decontării transportului, atitudinea de a refuza îndeplinirea ordinului șefului ierarhic nu a avut o justificare rezonabilă și se impunea a fi sancționată.
Din actele depuse la dosar, rezultă că în fișa postului recurentului există îndatorirea de a efectua activități de escortare a deținuților, iar disp.art.3 alin.3 din Legea nr.293/2004 privind executarea acestui tip de misiune și posibilitatea de a folosi armamentul din dotare îi sunt pe deplin aplicabile.
Raportat la cele reținute, Curtea apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, urmând să o mențină prin respingerea recursului conform art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.209/CA/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-6-
red.jud./01.07.2008
tehnored.gref.TN/04.07.2008
jud. fond- Tribunalul Iași -;
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Leocadia Roșculeț, Violeta
