Alte cereri. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 305/CA
Ședința publică de la 08.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 405/12.03.2009 pronunțată de tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în, județ T, domiciliat în comuna, sat, județ T, domiciliată în localitatea, județ T și intimata - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect stabilire răspundere.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 24.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea intimaților pârâți să depună la dosar concluzii scrise la data de 01.07.2009, 08.07.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Încheierea nr.46/17 decembrie 2008, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Tas esizat Tribunalul Tulcea, sesizare înregistrată sub nr.2993/88/18 decembrie 2008, solicitând:
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei, a domnului și a d-nei, pentru prejudiciul în sumă de 42.550 lei și dobânda de 5.976,47 lei, precum și pentru dobânda calculată după data de 30 noiembrie 2008, și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare;
- obligarea la plată a Primăriei Comunei, în favoarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, pentru suma de 2.510,44 lei reprezentând majorări de întârziere;
- stabilirea răspunderii juridice și obligarea la plată, în solidar, în favoarea Primăriei Comunei a domnului și a d-nei, pentru prejudiciul în sumă de 2.510,44 lei, produs prin plata unor majorări de întârziere precum și pentru dobânda ce se va calcula de la data plății de către Primăria Comunei a majorărilor de întârziere și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Prin Încheierea menționată s-a reținut că pârâții - primar, ordonator principal de credite, și - referent superior, datorează Primăriei, județ T, suma de 42.550 lei și dobânda de 5.976,47 lei, și dobânda în continuare, începând cu 30 noiembrie 2008, pentru plata unor drepturi salariale neprevăzute de legislația în vigoare; suma de 2.510,44 lei, reprezentând majorări de întârziere în favoarea Fondului național unic de asigurări sociale și sănătate a Primăriei com. suma de 2.510,44 lei reprezentând majorări de întârziere, plătite ca urmare a neachitării în termen a obligațiilor bugetare, cu dobânda aferentă calculată de la data plății acestor sume, a majorărilor de întârziere și până la data recuperării prejudiciului de la persoanele răspunzătoare.
Alăturat Încheierii nr.46 din 17 decembrie 2008, s-au anexat: raportul de control intermediar nr.1213 din 12 decembrie 2008, cu anexele acestuia, explicațiile scrise ale pârâților, facturi, registru de casă, situații centralizatoare ale sumelor calculate și alte înscrisuri.
În apărare, pârâții și au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât cheltuielile bugetare nu au fost depășite.
La termenul de judecată din 12 martie 2009, instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității sesizării, ca urmare intrării în vigoare a Legii nr.217/2008 ce modifică Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Prin sentința civilă nr.405/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost a fost respinsă sesizarea formulată de către reclamanta Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu pârâții și, privind plata unor despăgubiri în favoarea părții păgubite Primăria Comunei, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin raportul de control intermediar nr.1213/12 decembrie 2008, întocmit ca urmare a verificării contului anual de execuție și a bilanțului contabil pentru anul 2007 al Consiliului Local, s-a constatat că bugetul local a fost prejudiciat cu suma de 42.550 lei la care se adaugă dobânda aferentă reprezentând drepturi speciale acordate salariaților - funcționari publici și personal contractual, pentru refacerea capacității de muncă, securității muncii și asigurarea protecției speciale, conform acordului/contractului colectiv de muncă nr.154/1413 din 04 decembrie 2006, prin aceasta fiind încălcate prevederile art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006, art.54 alin.6 din Legea nr.273/2006, art.7 din nr.OG119/1999, art.8 alin.1, art.12 alin.1 și art.24 alin.1 din Legea nr.130/1999, lipsa de temei legal rezultând și din adresa nr.1107 din 23 ianuarie 2008 emisă de către T, iar răspunderea pentru producerea prejudiciului revenind pârâților - primar, în calitate de ordonator principal de credite, și - referent superior, care a acordat viza de control financiar preventiv propriu.
Prin aceeași operațiune de control s-a mai stabilit că instituția controlată a fost prejudiciată și cu suma de 42.550 lei, cu dobânzile aferente, prin menținerea în patrimoniu a unui număr de autoturisme mai mare decât cel normat, prin încălcarea art.14 alin.3 din Legea nr.273/2006 și art. 51)alin. 1 din nr.OG 80/2001, pentru această situație fiind răspunzători cei doi pârâți menționați anterior.
În urma verificărilor a mai rezultat că Primăria nu a calculat, înregistrat și virat contribuția la asigurările sociale de sănătate pe perioada 2006 - decembrie 2007, conform prevederilor Legii nr.95/2006 și nici majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen a respectivelor sume, datorate de angajator pentru ajutoarele sociale achitate persoanelor beneficiare, în baza Legii nr.416/2001, datorarea acestor majorări fiind imputabile ordonatorului principal de credite și contabilului ce trebuia să întocmească actele de plată a impozitelor și taxelor.
Instanța a reținut, însă, că la data de 28 octombrie 2008 intrat în vigoare Legea nr.217/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992, prin care s-au abrogat dispozițiile art.40 și urm. care reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi și care, ulterior, a fost preluată de instanțele judecătorești, odată cu preluarea judecătorilor financiari.
Actul normativ menționat, în forma în vigoare, nu mai prevede posibilitatea Curții de Conturi a României, prin Camerele de conturi județene, de sesizare a instanței judecătorești pentru stabilirea răspunderii civile pentru pagubele cauzate și plata de amenzi pentru abateri cu caracter financiar de către administratori, gestionari și contabili, precum și de celelalte persoane supuse jurisdicției Curții de Conturi, art.31 alin.3 stipulând că în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice audiate această stare de fapt, iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia revin acesteia.
De asemenea, în art.1 alin.4 din Legea nr.94/1994, modificată prin Legea nr.217/2008, se prevede că litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
În consecință, coroborând prevederile legale arătate, instanța a concluzionat că stabilirea răspunderii persoanelor vinovate și a întinderii prejudiciului se poate realiza de către instanțele judecătorești numai la solicitarea entității publice verificate.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României B, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.312 alin.3 și 5 Cod de procedură.
A susținut recurenta că dispozițiile art.40 și următoarele din Legea nr.94/1002 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României au fost abrogate la data de 29.10.2003 când au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției - Legea nr.429/2003, precum și cele ale OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, probată prin Legea nr.49/2004 (art.11).
În temeiul prevederilor art. 140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art. 1 din OUG nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr.49/2004, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi nu se mai soluționează de instanțele Curții de Conturi, ci au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare. Potrivit art.2, aceste instanțe ordinare sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene și, respectiv, de competența Colegiului Jurisdicțional al Curții de Conturi, precum și Secția de Contencios Administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile de competența Secției Jurisdicționale și a Curții de Conturi în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992, republicată.
Din cele redate rezultă competența materială și teritorială a tribunalelor, în speță a tribunalului Tulcea, în ceea ce privește soluționarea litigiilor născute din activitatea Curții de Conturi a României.
A mai arătat recurenta că art.31 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin art. I pct.39 din Legea nr. 217/2008, dându-i-se un alt conținut.
Totodată, la art.12, noul act normativ a consacrat soluția adoptării unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit, care urmează să fie adoptată printr-un regulament, aprobat prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial al României, partea I, conform prevederilor legale.
Întrucât procesul necesar elaborării unui astfel de regulament este anevoios și de durată, Curtea de Conturi a României a fost nevoită să suplinească inexistența acestuia.
În acest scop, Curtea de Conturi a României a adoptat hotărârea nr.22/19.11.2008 prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Consideră recurenta că în aceste condiții, sesizarea instanțelor de judecată, de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene, este constituțională și legală, ținând seama, pe lângă considerentele redate și de următoarele argumente:
Pe de o parte, prin art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004, s-a prevăzut:"după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin.(1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege".
Această prevedere legală nu a fost abrogată prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundament legal al învestirii instanțelor de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene, pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
Raportat la art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, în mod constant a statuat că, această structură din cadrul Curții de Conturi a României, denumită de legiuitor "complet", are posibilitatea de a sesiza instanțele de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice, potrivit legii.
În speța de față, sesizarea s-a făcut de către un complet constituit în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a județului T și a fost înaintată Tribunalului Tulcea, sub forma unui document intitulat de legiuitor "încheiere", respectiv Încheierea nr. 46/17.12.2008.
Astfel, consideră recurenta că este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederea legală, sens în care solicită instanței să o califice ca atare.
A admite soluția inadmisibilității sesizării Curții de Conturi a României înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar-contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
Consideră recurenta că o asemenea soluție nu este posibilă nici din punct de vedre juridic și nici moral. În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
În opinia recurentei este vorba de o ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 312 alin.(3) și (5) Cod procedură civilă, art. 15 alin.(2) și art. 140 din Constituția României, art. 1 și art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești aprobată prin Legea nr. 49/2004, art. 31 din Legea nr. 94/1992.
Intimații pârâți, legal citați, nu au formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, sesizarea Tribunalului Tulcea pentru stabilirea răspunderii juridice a numiților și s-a făcut de către Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi T - Direcția de Control Financiar Preventiv la data de 18.12.2008, după intrarea în vigoare a Legii nr.217/2008 care modifică art.31 din Legea nr.94/1992 în sensul că, la alin.3 se prevede că " În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate."
Prin urmare, noile dispoziții legale nu mai prevăd posibilitatea Curții de Conturi de a sesiza, prin încheiere, instanța de judecată pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii, astfel cum se prevedea anterior, ci obligația de a stabili întinderea prejudiciului și de a lua măsurile legale pentru recuperarea acestuia au fost date în sarcina entității auditate.
Recurenta a invocat ca temei al sesizării instanței disp. art.4 din OUG nr.117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004, precum și faptul că, în lipsa unui Regulament privind valorificarea rapoartelor de audit, aprobat prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi și publicat în Monitorul Oficial, conform art.12 din Legea nr.217/2008, Curtea de Conturi a României a adoptat hotărârea nr.22/19.11.2008 prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Curtea reține că, disp. art.4 din OUG nr.117/2003 aprobată prin Legea nr.49/2004, potrivit cu care "-, învestirea instanțelor judecătorești, competente potrivitart. 2alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar,prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi,precum și prin alte modalități prevăzute de lege." nu pot constitui temei al sesizării instanței în cauza de față. Atâta timp cât legiuitorul a înțeles să transfere obligația de stabilire și recuperare a prejudiciului, în situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, din competența Curții de Conturi în competența entității auditate, este clar că recurenta nu mai are la dispoziție calea procedurală aleasă, acțiunea sa fiind, din acest punct de vedere, inadmisibilă.
De asemenea, față de soluția legislativă impusă prin actuala formă a art.31 alin.3 din Legea nr.94/1992, Curtea apreciază că hotărârea nr.22/19.11.2008 adoptată de recurentă nu poate fi avută în vedere întrucât, fiind un act administrativ emis în aplicarea legii, nu poate nici să modifice legea și nici să adauge la lege.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 405/12.03.2009 pronunțată de tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în, județ T, domiciliat în comuna, sat, județ T, domiciliată în localitatea, județ T și intimata - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI T, cu sediul în T,-, județ T,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08.07.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./17.07.2009
13 Iulie 2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
