Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 304/CA
Ședința publică de la 08.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurenții reclamanți -, -, toți cu domiciliul în C, str. - - și de recurenta pârâtă - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81, împotriva sentinței civile nr. 1484/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sect.5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3,.A,.10, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1, sect.1, intimat chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN C, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 24.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 01.07.2009, 08.07.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, și, ofițeri de poliție judiciară, în contradicoriu cu pârâții Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor Publică prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C au solicitat obligarea pârâților la plata către reclamanți la următoarele drepturi salariale:
1. Plata diferențelor salariale rezultată în urma indexării valorii de
referință sectorială, astfel:
a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna
decembrie 2006;
b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna
martie 2007;
c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna
septembrie 2007.
2. Actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de mai sus începând
cu data de 01.02.2007 și până la data plății efective.
II. Plata numai către reclamanții, și de la data angajării acestora (01.01.2003 pentru; 01.01.2003 pentru; 20.10.2003 pentru; 15.12.2004 pentru ) și până la data executării efective a hotărârii și în continuare, următoarelor sume reprezentând:
a) spor pentru misiune permanentă de 25% din salariul pentru funcția
îndeplinită, din salariul pentru gradul profesional deținut, din salariul de merit, din indemnizația de conducere și gradații;
b) spor pentru condiții deosebite de muncă de 15%, calculate la solda
lunară brută;
c) actualizarea acestor sume (spor de misiune permanentă, spor pentru
condiții deosebite de muncă) cu indicele de inflație de la data angajării acestor reclamanți și până la data plății efective.
III. Plata numai către reclamanta a:
a) indemnizației de 15-20% din salariul de bază pentru ca în calitate de
specialist lucrează cu documente clasificate;
b) actualizarea acestei indemnizații cu indicele de inflație până la data
plății efective.
IV. Plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la primul capăt de cerere a motivat reclamanta
că este specialist în cadrul Direcției Naționale Anticorupție și potrivit art.11 alin.2 din nr.OUG43/2002 beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru funcționarii publici.
Cât privește pe reclamanții, și se învederează că sunt ofițeri de poliție în cadrul Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța, având drepturile și obligațiile prevăzute de art.10 alin.8 din nr.OUG43/2002, iar conform art.11 alin.4 din nr.OUG27/2006 ofițerul Direcției Naționale Anticorupție primește salariul de bază prevăzut pentru magistrați la care se adaugă și celelalte drepturi salariale prevăzute de nr.OG38/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și drepturile prevăzute de Legea nr.188/1999 privind salarizarea în sectoarele bugetare.
Privind indexarea salariului de bază, reclamanții învederează prin nr.OG6/2007, nr.OG8/2007, nr.OG10/2007 și nr.OG11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale prin indexarea valorii de referință vectoriale, dispunându-se astfel majorarea salariului tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali, cu excepția magistraților, aspect care îi afectează și pe reclamanți.
Reclamanții au susținut că sunt supuși la o dublă discriminare, mai întâi, discriminarea se referă la faptul că prin exceptarea de la indexarea salarială a magistraților după ale căror salarii de bază s-au raportat și salariile de bază ale reclamanților, și apoi, discriminarea se referă la faptul că, deși nr.OG6/2007 se referă la funcționari publici, reclamanții fiind exceptați și de la această indexare, deși legiuitorul îi califică drept funcționari publici.
Au arătat că în sensul celor menționate sunt și disp. art.1 alin.2 din nr.OG137/2000 care consacră principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate.
Cu privire la capătul doi de cerere se motivează că reclamanții, și, sunt îndreptățiți la acordarea sporurilor de misiune permanentă și pentru condiții deosebite de muncă, actualizate cu indicele de inflație, drepturi prevăzute de disp. art.11 din nr.OG38/2003 și art.48 din Legea nr.50/1996.
Pentru reclamanta (al treilea capăt de cerere) se arată că, fiind specialist în cadrul Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Constanța, iar salariul de bază este același cu cel pentru magistrați, este îndreptățită la o indemnizație de 15-20% din salariul de bază conform art.15 din nr.OG38/2003 coroborat cu art.3 din nr.OG19/2006 modificată prin Legea nr.444/2006, vizând acordarea sporului de documente clarificate sau sporul de cifru.
Au învederat că ar fi discriminatoriu ca numai reclamanții ofițeri să beneficieze de acest spor și specialistul nu, dat fiind faptul că ambele categorii de funcționari au dreptul la "o protecție egală din partea legii" (art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului).
În drept au fost invocate disp. art.2 pct.1 lit."c" Cod proc. civilă și art.248 alin.3 Codul muncii, iar în susținerea cererii reclamanții au depus înscrisuri.
Pârâtul Direcția Națională Anticorupție, pe calea întâmpinării, a invocatexcepția necompetenței materialeîn raport de disp. art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, pârâtul menționat a formulatcerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocând disp. art.19 alin.1 din Legea nr.500/2002.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat pe cale deexcepție necompetența materială a instanțeisesizată, solicitând declinarea cauzei la Judecătoria Constanța în raport de disp. art.27 alin.1 din nr.OG-, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cauzei ca inadmisibilă motivând, în esență, că numai puterea legislativă poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
În conformitate cu disp. art.60-63 Cod proc. civilă pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
2. Hotărârea tribunalului
Prin încheierea din 14.10.2008 instanța, conform art.137 Cod proc. civilă, a respins excepția necompetenței materiale reținând incidența dispozițiilor art.911din Legea nr.188/1999 republicată.
Prin Sentința civilă nr. 1484/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, reclamanții solicită creșteri salariale prevăzute de art.1 alin.1 din nr.OG10/2007 (primul capăt de cerere) în condițiile în care nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria celor care ocupă funcții de demnitate publică.
Prin urmare, acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, așa cum este definită de disp. art.2 alin.2 din nr.OG137/2000 modificată și completată prin nr.OG77/2003, întrucât nu reprezintă o "excludere, restricție sau preferință efectuată pe baza de rasă, etnie, religie, limbă, categorie socială.", astfel de prevederi fiind preluate și de disp. art.154 alin.3 din Codul muncii.
Cum reclamanții sunt salarizați conform nr.OUG27/2006, indexările solicitate nu se aplică, specifică acestora fiind indemnizația de încadrare brută lunară.
Cât privește capătul doi de cerere, în referire la acordarea sporului de misiune permanentă în temeiul disp. art.28 din Legea nr.360/2002 și art.2 din nr.OUG38/2003, instanța reține că în prezent, ofițerii de poliție judiciară sunt salarizați potrivit nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor. aprobată prin Legea nr.45/2007, salariul fiind calculat conform art.11 alin.4 din actul normativ menționat, în funcție de coeficientul de multiplicare prevăzut la pct.28 din anexa nr.1 cap.
În acest context, reclamanții, cu statut de funcționarii publici, nu mai beneficiază de un spor care nu mai este prevăzut printr-un act normativ de strictă aplicare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 pct.23 din nr.OUG137/2005 pentru modificarea și completarea nr.OUG43/2002, ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de drepturile prevăzute în anexa nr.4 la OG nr.38/2003 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.353/2003, precum și drepturile prevăzute în prezenta ordonanță, nemaifiind precizate și drepturile stabilite de art.11, respectiv "sporul de misiune permanentă".
Față de cele expuse, sporul solicitat de reclamanți nu mai este de actualitate, fiind abrogat, nefiind aplicabil în condițiile respectării legislației privitoare la salarizarea ofițerilor de poliție judiciară.
Sporul pentru condiții deosebite de muncă (15%) solicitat prin cererea dedusă judecății este lipsit de temei, dat fiind faptul că reclamanții beneficiază de acest spor de la angajarea acestora la Direcția Națională Anticorupție.
Referitor la sporul de confidențialitate solicitat de reclamanta, instanța reține că nu există nici o dispoziție imperativă cuprinsă într-o normă privind sporul de 15% la funcționarii publici.
În speță, reclamanta solicită acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate, conform art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG19/2006, text potrivit căruia nu toți angajații (funcționari publici) beneficiază de acest spor, întrucât art.3 alin.3 stabilește "instituțiile, categoriile de personal."prinordinal ministrului sau conducătorului instituției centrale, ori în cauză nu s-a făcut dovada unui ordin în sensul celor menționate.
Cum reclamanții își întemeiază acțiunea pe nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, instanța apreciază că sistemul de salarizare din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu se caracterizează printr-o uniformitate salarială, existând diferențieri ale salariilor de bază în funcție de anumite criterii. aspect care numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură, sporurile sau alte indemnizații se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție fiind aceea că, de aceste drepturi, să beneficieze toți salariații care se află în situații identice, sub toate aspectele, astfel că principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite.
În sensul celor menționate, Curtea Constituțională prin Decizia nr.821/03.07.2008 a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 alin.1 și alin.11, precum și art.27 din nr.OG137/2000.
Din dispozițiile deciziei menționate rezultă că dreptul instanțelor judecătorești de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative,este neconstituțional,întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți.
3.Recursurile
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta Direcția Națională Anticorupție.
3.1.Recurenții reclamanțiau criticat hotărârea primei instanței ca fiind nelegală pentru următoarele:
Sub un prim aspect, au apreciat reclamanții că în considerentele hotărârii, există contradicții evidente în ceea ce privește argumentele reținute în motivarea soluției.
a)Astfel, în legătură cu primul capăt de cerere, instanța de fond a reținut că reclamanții au susținut că sunt supuși unei duble discriminări prin aceea că nu li se aplică indexarea salarială ce se aplică magistraților la ale căror salarii se raportează și salariile lor, precum și prin prisma faptului că sunt exceptați de la aplicarea prevederilor OG nr. 6/2007.
Motivând soluția de respingere a primului capăt de cerere, instanța de fond a reținut însă că se solicită "creșteri salariale prevăzute de art. 1 alin.1 din OG nr.10/2007 (primul capăt de cerere)" în condițiile în care nu ar face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria celor care ocupă funcții de demnitate publică.
Consideră recurenții că le sunt aplicabile dispozițiile OG nr. 6/2007.
Astfel, potrivit art. 2 din OG nr. 6/2007, prevederile acestui act normativ "se aplică funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
Urmează a se observa că statutul de funcționar public nu le este acordat numai și în mod exclusiv de Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului.
Statutul de funcționar public reiese din chiar prevederile Legii nr. 188/1999, care, la art. 2 alin.2 definește funcționarul public ca fiind "persoana numită, în condițiile legii, într-o funcție publică".
Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că Legea nr. 360/2002 vine doar că întărească prevederile Legii nr. 188/1999 și să stabilească regimul special pe care îl are această categorie de funcționari publici.
b)În ceea ce privește capătul doi de cerere, arată recurenții că instanța de fond a reținut eronat că potrivit art. 1 pct.23 din OUG nr.137/2005 (care în fapt este OUG nr. 134/2005, întrucât textul indicat de instanța de fond nu are legătură cu obiectul cauzei) pentru modificarea și completarea OUG nr. 43/2002, ofițerii de poliție judiciară beneficiază doar de prevederile prevăzute în Anexa 4 la OG nr. 38/2003, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003.
Urmează a se observa că, prin prevederile art. 1 pct.23 din OUG nr. 134/2005, au fost modificate prevederile art. 28 alin.3,4 și 8 din nr. 43/2002.
În opinia recurenților instanța de fond a omis să observe că alineatele (1)-(59, (7) și (9) ale art. 28 din OUG nr. 43/2002 au fost abrogate prin art. 41 lit.e din OUG nr. 27/2006.
La momentul pronunțării hotărârii recurate, rămăsese în vigoare numai alin.8 al art. 28 potrivit cu care "drepturile bănești și materiale ale procurorilor, personalului auxiliar de specialitate, specialiștilor, personalului economic și administrativ, ale cadrelor militare și ale celorlalte categorii de personal ale Direcției Naționale Anticorupție, precum și ale ofițerilor și agenților de poliție judiciară se plătesc din fondurile acestui departament".
Astfel, nu există niciun impediment de a beneficia de sporul de misiune permanenta la care au dreptul, potrivit art. 11 din OG nr. 38/2003.
c)În ceea ce privește sporul de confidențialitate solicitat de reclamanta, consideră aceasta că instanța de fond a reținut greșit că nu ar exista nici o dispoziție imperativă privitoare la sporul de confidențialitate de 15% acordat funcționarilor publici.
Instanța de fond face vorbire despre prevederile art. 3 alin.3 din OUG nr. 19/2006, potrivit cu care acest spor se acordă numai prin ordin al ministerului sau conducătorului instituției centrale în care ar trebui indicate unitățile care urmează a beneficia de acordarea sporului, precum și categoriilor de personal.
Or, câtă vreme textul art. 3 alin.1 indică în mod clar unitățile și categoriile de funcționari publici ce vor beneficia din acest proces, alin.3 al aceluiași articol devine inaplicabil în considerarea prevederilor OUG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare.
În aceste condiții, nu se încalcă dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 821/2008, întrucât instanța nu ar interveni și ar înlocui prin decizii din practică textele de lege imperative și nici nu ar refuza aplicarea acestora, ci doar ar constata inaplicabilitatea lor, chestiune ce ține de interpretarea legii cu ocazia pronunțării unei hotărâri.
d)Aceeași este situația și în cazul sporului pentru condiții deosebite de muncă, întrucât art. 7 alin.1 din OU nr. 27/2007 prevede în mod imperativ acordarea unui spor de 15% din îndemnizația de încadrare brută lunară.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 în referire la art. 3041din Codul d e pr. civilă.
3.2.În ce priveșterecursul declarat de pârâta Direcția Națională Anticorupție, în ședința publică din 24.06.2009, Curtea din oficiu a invocat excepția tardivității formulării recursului.
Intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B,legal citat a formulatîntâmpinarela recursul declarat de reclamați, solicitând respingerea acestuia și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
4. Curtea
4.1 Curtea va analiza potrivit art.137 din Codul d e procedură civilăexcepția tardivității recursuluideclarat de DNA în raport de prevederile art.20 al.1din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."
În speță, hotărârea tribunalului a fost comunicată la data de 13.03.2009 în timp ce recursul a fost declarat la data de 31.03.2009 (data de ieșire a corespondenței prin poștă de la DNA), ultima zi de declarare fiind 28.03.2009,dar cum a căzut într-o zi nelucrătoare - sâmbătă - termenul s-a prelungit până luni 30.03.2009.
Chiar și în situația în care recursul DNA ar fi fost declarat în termen excepția necompetenței materiale a Tribunalului este nefondată motivat de faptul că în speță obiectul litigiului îl reprezintă plata unor drepturi salariale, având natura juridică a unui litigiu de muncă și cum reclamanții sunt funcționari publici devin incidente dispozițiile art.911din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competențaaltor instanțe."
Nefiind în prezența contestării unui act administrativ, reclamanții solicitând plata unor drepturi de natură salarială, competența, astfel cum a fost definită mai sus, aparține tribunalului și nu curții de apel, potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 lit.d din Codul d e procedură civilă, ca instanță de drept comun în materia contenciosului administrativ. Față de natura litigiului este lipsit de relevanță faptul că în calitate de pârât figurează în cauză o instituție centrală cât timp nu sunt incidente dispozițiile art.10 din Legea nr. 554/2004.
4.2. Examinândrecursul declarat de reclamanți, prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții, specialiști și ofițeri de poliție judiciară, au calitatea de funcționari publici și respectiv funcționari publici cu statut special, fiind retribuiți în funcție de cuantumul indemnizației magistraților potrivit OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 45/2007.
pretinse prin cererea de chemare în judecată de către reclamanți au drept temei juridic OG nr.6/2007, OG.nr.8/2007, OG nr.10/2007 și OG nr.11/2007 care reglementează creșterile salariale acordate personalului contractual bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 și personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr. 154/1998, considerându-se discriminați motivat de faptul că, pe de o parte, nefiind indexate indemnizațiile magistraților nu beneficiază de prevederile legale enunțate iar pe de altă parte pentru că au fost exceptați de la aplicarea OG nr.6/2007 de care beneficiază ceilalți funcționari publici.
Ori, față de temeiul juridic invocat de reclamanți Curtea urmează a reține potrivit art.31 din Legea nr. 47/1992, incidența Deciziei nr.821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art.2 al.1 și al.11 și art.27 din OG nr.137/2000 în măsura în care se interpretează în sensul că instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Aceasta pentru că reclamanții, angajați în cadrul DNA solicită plata unor drepturi acordate altor funcționari publici care nu desfășoară aceiași activitate,deci nu se află în situații identice.
În ceea ce privește platasporului de misiune permanentășisporului pentru condiții deosebite de muncăde 15% solicitat de către reclamanți curtea constată pe de o parte că raportat la momentul introducerii cererii de chemare în judecată 31.03.2008, pretențiile acestora sunt prescrise pentru perioada 1.01.2003-1.01.2006 pentru și, 20.10.2003- 20.10.2006 pentru, 15.12.2004-15.12.2007 pentru.
Drepturile pretinse pentru perioada ulterioară intervenirii prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că sunt nedatorate deoarece o dată cu intrarea în vigoare a OUG nr.134/2005 -7.10.2005- ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au fost excluși de legiuitor de la plata acestui spor de misiune permanentă.
Referitor la sporul pentru condiții deosebite de muncă de 15% Curtea reține că în prezent prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție nr.80/2006 se acordă acest spor în baza buletinelor de analiză cuprinzând concentrațiile de noxe la locurile de muncă în condiții deosebite, efectuate potrivit legii și avizului ITM.
În ceea ce privește platasporului de confidențialitate,în mod corect tribunalul a apreciat că nu se cuvine reclamantei pe temeiul discriminării cât timp de un astfel de spor nu beneficiază nici un salariat din instituția unde își desfășoară activitatea reclamanta și în raport de care se examinează discriminalitatea, nicidecum prin raportare la alte categorii de funcționari publici din alte domenii de activitate.
Reclamanta invocă în susținerea sa dispozițiile art.3 al.1 din OG nr.19/2006 ignorând însă faptul că aceste dispozițiile condiționează acordarea sporului de încadrarea în limitele bugetelor aprobate. Ori, cât timp în instituția unde reclamanta își desfășoară activitatea nu s-a stabilit acordarea unui astfel de spor nu se poate reține incidența dispozițiilor art.1 din OUG nr.137/2000.
Concluzionând, Curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurenți nefiind de natură a atrage casarea sau modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Direcția Națională Anticorupție, în temeiul dispozițiilor art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității și, în consecință, respinge recursul declaratde pârâtul - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, cu sediul în B,--81, împotriva sentinței civile nr. 1484/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,ca tardiv formulat.
Respinge recursuldeclarat de reclamanții -, -, toți cu domiciliul în C, str. - -, împotriva sentinței civile nr. 1484/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,--14, sect.5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3,.A,.10, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr. 1, sect.1, intimat chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN C, cu sediul în C, str. -.-, nr. 18,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08.07.2009.
Președinte, - - - | Pt. judecător, - -, aflată în, semnează cf. art. 261 (2) pr. civilă, președinte instanță | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond -
Red.dec.jud.
2 ex./23.07.2009
10 Iulie 2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
