Obligare emitere act administrativ. Decizia 303/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 303/CA
Ședința publică de la 08.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1674/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sect.1, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 24.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea recurentei să depună la dosar concluzii scrise la data de 01.07.2009, 08.07.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 27.03.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea Ordinului de validare pentru valoarea actualizată a despăgubirilor ce i se datorează, în raport cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data emiterii hotărârii comisiei județene și plata efectivă a compensațiilor; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru aceeași perioadă, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că, prin hotărârea nr.949/10.01.2002, Comisia Județeană a aprobat cererea sa cu nr.1718/26.01.1999 și a propus aprobarea compensațiilor bănești moștenitorilor defunctului Rusa pentru bunurile certificate cu acte și abandonate statului bulgar. Valoarea totală a compensațiilor a fost stabilită la suma de 1.588.670.593 lei vechi, iar prin Ordinul nr.854/23.02.2005 Cancelaria Primului Ministru a validat hotărârea comisiei județene și a dispus ca suma să fie eșalonată conform art.5 din HG 286/2004.
Astfel, suma a fost achitată în două tranșe: suma de 632.238.800 lei plătită la data de 7.03.2005 și suma de 97.578,12 lei achitată la data de 27.09.2006.
A susținut reclamanta că data stabilirii compensațiilor este data emiterii hotărârii comisiei județene și, întrucât validarea acestei hotărâri s-a făcut cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv după mai mult de 3 ani, urmează ca instanța să dispună emiterea unui ordin de validare pentru valoarea actualizată pentru a se acoperi astfel prejudiciul suferit prin validarea cu întârziere a hotărârii comisiei județene.
Prin sentința civilă nr.1674/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția decăderii reclamantei din dreptul de a formula acțiunea, excepție invocată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a fost respinsă ca tardivă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr.854/23.02.2005 emis de Cancelaria Primului Ministru și emiterea unui nou ordin pentru validarea actualizată a despăgubirilor în raport de indicele de inflație.
Din perspectiva disp. art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 republicată, hotărârile comisiei centrale sunt impuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța de contencios administrativ.
Termenul de 30 de zile este un termen imperativ, legal, absolut.
Art.103 alin.1 Cod procedură civilă arată că neexistența oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Deși în ordinul contestat și comunicat reclamanților, la art.3 se arată că acesta poate fi atacat în termen de 30 de zile în conformitate cu art.8 alin.(1) din nr.HG1643/2004, reclamanții nu au supus controlului judecătoresc actul administrativ.
Abia ulterior, după încasarea sumelor stabilite cu titlu de compensații bănești prin Ordinul nr.854/2005, la data de 07.03.2005 (prima tranșă) și 27.09.2006 (restul de plată), reclamanta a sesizat instanța pentru anularea actului administrativ și actualizarea sumei cu titlu de despăgubiri, la data de 27.03.2008.
Întrucât termenul de 30 de zile este un termen imperativ, absolut, nerespectarea acesteia atrage decăderea reclamanților din dreptul de a formula contestație împotriva actului administrativ.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut recurenta că, față de termenele stabilite prin art.7 alin.4 din Legea nr.9/1998 cât și față de art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 (referitor la termenul înăuntrul căruia se poate solicita anularea unui act administrativ), acțiunea formulată nu se subscrie acestora și că în mod greșit instanța de fond, prin interpretarea greșită a actului normativ dedus judecății, a respins-o drept tardivă.
Așa cum rezultă din actele normative ce reglementează modul de stabilire a despăgubirilor de care beneficiază cetățenii români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar și a normelor metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998, Comisia Națională pentru Statistică stabilește prețurile pentru anul anterior celui în care se acordă despăgubirile.
Valoarea acestor despăgubiri se înmulțește cu coeficientul de actualizare în funcție de creșterea veniturilor salariale medii nete pe economie din ultima lună a trimestrului anterior plății despăgubirii. Comisia Națională pentru Statistică prin direcțiile sale teritoriale, are obligația comunicării trimestriale Consiliilor Județene și Consiliului General al Municipiului B, abilitate să acorde compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, coeficientul de creștere a veniturilor salariale nete pe economie din ultima lună a trimestrului expirat față de cele realizate în anul anterior celui în care se acordă despăgubirea.
Prin urmare, legiuitorul a făcut trimitere la prețurile cuprinse în anumite acte normative, însă a prevăzut că aceste prețuri urmează a fi actualizate la momentul plății despăgubirii. Rezultă deci că, obligația de actualizare există nu numai la momentul calculării despăgubirii ci și la momentul validării propunerii, și ulterior, până la momentul plății efective conform art. 8 din Legea nr. 9/1998.
A mai arătat recurenta că se apreciază în practica Curții de Apel Constanța că o altă soluție ar fi extrem de prejudiciabilă pentru reclamanți, având în vedere că validarea a intervenit după mai mult de trei ani de la momentul în care a fost stabilită despăgubirea, deși pârâta avea obligația legală de a se pronunța în termen de 60 de zile prevăzut de lege.
De reținut este și faptul că, rațiunea pentru care s-a înființat instituția Ordinului de Validare a hotărârilor comisiei județene de aplicare a Legii nr.9/1998 este aceea de control al legalității actelor întreprinse de Comisia Județeană (art.7 pct.3). Ori, în speță este lipsit de interes a se solicita anularea ordinului de validare atâta vreme cât el nu aducea modificări hotărârii comisiei județene în ceea ce privește cuantumul compensațiilor și dreptul persoanelor beneficiare al acestora.
Așa cum s-a arătat, actualizarea compensațiilor trebuie făcută până la momentul plății efective, aceasta are un caracter subsidiar ce nu atrage anularea actelor făcute fără a se lua această măsură.
Prin urmare, consideră recurenta, că instanța de fond în mod greșit a apreciat tardivitatea introducerii acțiunii raportat la termenele prevăzute în Legea nr. 554/2004 - privind anularea actelor administrative, actualizarea fiind o chestiune în afara acestor termene speciale, singurul termen înăuntrul căruia se poate solicita actualizarea sumei fiind de 3 ani de la momentul plății efective (termenul general de prescripție).
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă, prin întâmpinare, și-a menținut poziția procesuală cu privire la excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamantă.
Pe fondul acțiunii, pârâta a solicita respingerea acesteia cu mențiunea că, în conformitate cu legislația aplicabilă în speță, în ordinul nr.854/23.02.2005 emis de către Șeful Cancelariei Primului - Ministru se prevede eșalonarea și actualizarea compensațiilor, potrivit dispozițiilor art.5 din HG nr.286/2004. Astfel, prin Ordinul de validare este prevăzută posibilitatea actualizării cuantumului compensațiilor, la momentul plății cotei de 60%.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că, prin cererea adresată Tribunalului Constanța la data de 27.03.2008, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea unui nou ordin de validare, pentru valoarea actualizată a despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr.9/1998 și achitate reclamantei în două tranșe, respectiv: suma de 632.238.800 lei plătită la data de 7.03.2005 și suma de 97.578,12 lei achitată la data de 27.09.2006. Drepturile reclamantei au fost stabilite prin Hotărârea nr.949/10.01.2002 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C, hotărâre ce a fost validată prin Ordinul nr.854/23.02.2005 al Cancelariei Primului Ministru.
Potrivit disp. art.1 din Legea nr.9/1998, "Cetățenii români prejudiciați în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, denumit în continuare tratat, au dreptul la compensațiile stabilite potrivit prezentei legi,în măsura în care nu au primit anterior sau au primit numai parțial compensații ori despăgubiri pentru bunurile imobile - construcții și terenuri - pe care le aveau în proprietate în județele și, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, și -soarelui, precum și pentru plantații de pomi fructiferi și/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiți."
De asemenea, art.11 din lege prevede că"Dreptul la orice compensație pentru pagube suferite în urma aplicării tratatului se stinge prin epuizarea prevederilor prevăzute de prezenta lege sau prin nesolicitarea compensațiilor în termenul prevăzut laart. 4. "
Din dispozițiile menționate rezultă în mod clar că orice pretenție a reclamantei ce ține de compensațiile cuvenite pentru pagubele suferite în urma aplicării Tratatului d l Craiova din anul 1940 poate fi invocată și valorificată doar în procedura prevăzută de Legea nr.9/1998.
Ori, având în vedere că drepturile reclamantei au fost stabilite prin Hotărârea nr.949/10.01.2002 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.9/1998 C, iar validarea acestei hotărâri s-a făcut după trecerea a mai mult de trei ani, respectiv prin Ordinul nr.854/23.02.2005, reclamanta avea la dispoziție calea de atac a contestației împotriva ordinului de validare, dat fiind faptul că la momentul validării nu s-a dispus și reactualizarea sumelor conform legii.
Atâta timp cât ordinul de validare nu a fost contestat, devenind un act administrativ definitiv, reclamanta nu mai poate solicita emiterea unui nou ordin de validare, o atare cerere nefiind conformă cu dispozițiile Legii nr.9/1998.
În condițiile în care au fost încasate sumele acordate cu titlu de despăgubiri încă din anii 2005 și 2006, fiind epuizată procedura prevăzută de lege în acest sens, reclamanta nu mai poate solicita actualizarea despăgubirilor, dreptul său la orice altă compensație fiind stins.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1674/28.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B,-, sect.1,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08.07.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./20.07.2009
13 Iulie 2009
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
