Alte cereri. Decizia 305/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.4401,-
DECIZIA NR.305
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Tudose Ana
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestațiilor în anulare formulate de contestatorii, și, toți domiciliați în comuna, județul B, împotriva deciziei nr. 472 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu intimataPRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din data de 15 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2010, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra contestațiilor în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestațiile în anulare înregistrate la această instanță sub nr.4401,- din 2.06.2009, contestatorii -, -, și au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei, să se dispună anularea deciziei nr.472 din 20.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, să se rejudece recursul, să se admită această cale de atac, să se caseze hotărârea recurată și să se trimită cauza spre rejudecare în complet competent funcțional, să se pronunțe asupra acțiunii deduse judecății, iar în subsidiar, să se modifice sentința nr.40 din 23.01.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată la toate gradele de jurisdicție, contestațiile fiind întemeiate în drept pe dispozițiile art. 317 alin.1 pct.2, alineat 2 și art. 318 pr.civilă.
În motivarea contestațiilor, s-a arătat că hotărârea instanței de recurs și a celei de fond a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, cererea cu care a fost investită instanța este o cerere în pretenții reprezentată de neacordarea de drepturi salariale și a unor categorii de sporuri, indiferent de calitatea fiecărui petent, cererea principală trebuia soluționată de Secția civilă a Tribunalului Buzău, iar recursul de Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel, fiind vorba de o competență funcțională ce aparține secției civile. S-a precizat de contestatori că acest aspect s-a impus a fi analizat prin decizia nr.1339 din 5.11.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, însă, în mod greșit, cauza a fost reținută spre soluționare de Secția comercială, chiar și într-o atare situație, atât la fond, cât și la recurs trebuia un complet specializat, ceea ce nu rezultă din practicaua hotărârilor, fiind incident motivul prevăzut de art. 317 alin.1 pct.2 pr.civilă.
Contestatorii au mai susținut că este incident și motivul prevăzut de art. 317 alin.2 pr.civilă, prin cererea de recurs au fost invocate critici cu privire la competența funcțională a instanței, cât și motive de modificare și casare, însă toate acestea nu au fost analizate de instanță, pentru că avea nevoie de verificări de fapt referitoare la specializarea completului ce a soluționat cererea la fond, iar recursul a fost respins fără a fi judecat în fond.
S-a învederat instanței de contestatori că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.318 pr.civilă, deoarece instanța a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare sau casare formulate de părți, nu a fost analizat motivul prevăzut de art. 304 pct.3 pr.civilă, respectiv hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței alte instanțe, ori de câte ori se încalcă competența instanța de complet judiciar trebuie să caseze hotărârea și să trimită cauza la instanța competentă, chiar dacă instanța de recurs a menționat formal că hotărârea fondului este dată de control specializat, trebuia să motiveze această afirmație, nefiind analizat nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.1 pr.civilă, referitor la compunerea instanței de fond.
De asemenea, s-a susținut că nu au fost analizate nici motivele prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9 pr.civilă, respectiv nemotivarea hotărârii fondului, încălcarea și aplicarea greșită a legii, interpretarea greșită a actului dedus judecății.
Urmare formulării unei cereri de strămutare de către contestatori, ÎCCJ a dispus suspendarea judecății prezentei cauze, care a fost repusă pe rol la 26.01.2010, întrucât, prin încheierea 4985 din 10.11.2009, a fost respinsă cererea contestatorilor.
La termenul din 15.02.2010, contestatorii au formulat precizări, dezvoltând motivele contestației în anulare a deciziei 472 din 20.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a dispus atașarea dosarului nr.440-.
Analizând contestațiile în anulare de față, prin prima motivelor de drept invocate, respectiv art. 317 alin.1 pct. 2, alineat 2 și a art. 318 pr.civilă, Curtea constată că nu sunt fondate, pentru considerentele ce succed:
Mai mulți salariați ai Primăriei comunei, funcționari publici și personal contractual, printre care și cei opt contestatori, au investit Tribunalul Buzău cu o acțiune ce avea ca obiect obligarea instituției pârâte la plata sporurilor detaliate în acțiune, iar prin sentința nr.497 din 27.05.2008, prima instanță a respins acțiunea.
Această hotărâre a fost recurată de către reclamanții salariați, iar Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul prin decizia nr.1339 din 5.11.2008, a casat sentința nr.497 din 29.05.2008 și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău, Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.40 din 23.01.2009, această instanță a disjuns cererea formulată de reclamanții - personal contractual - și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Buzău, iar acțiunea promovată de cei opt contestatori, funcționari publici în cadrul Primăriei, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Sentința nr.40 din 23.01.2009 a fost atacată cu recurs de -, -, - și, fiind invocate critici atât sub aspectul încălcării principiului specializării instanței, cât și sub aspectul neacordării sporurilor solicitate, iar Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.472 din 20.03.2009, a respins ca neîntemeiată calea de atac.
Potrivit art. 317 pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare obișnuită pentru cele două motive enumerate de acest text de lege, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, contestatorii au susținut că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, aceste motive au fost invocate în cererea de recurs, însă au fost respinse de instanță, întrucât aveau nevoie de verificări în fapt, recursul fiind respins fără a fi judecat în fond.
În ceea ce privește acest motiv de contestație în anulare, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât cei opt contestatori sunt funcționari publici, salarizarea lor este reglementată de Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare, iar litigiile ce privesc raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ, conform art.109 din Legea privind statutul funcționarului public, neacordarea unor sporuri salariale reprezintă un litigiu ce izvorăște din raportul de serviciu al funcționarului public, iar soluționarea acestuia este de competența instanței de contencios administrativ, respectiv tribunalul în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanții, cum s-a procedat în prezenta cauză, nefiind competentă secția civilă și de litigii de muncă, care soluționează toate litigiile de muncă, mai puțin cele date expres prin lege altei instanțe, cum este și cazul funcționarilor publici.
Referitor la susținerea contestatorilor, potrivit căreia acest motiv a fost invocat în cererea de recurs, însă nu a fost analizat de instanță, întrucât avea nevoie de verificări de fapt, nefiind analizat fondul recursului, Curtea constată că nu este fondată, întrucât, în considerentele deciziei nr.472 din 20.03.2009, a fost analizată critica recurenților privind specializarea completului de judecată ce a soluționat cauza pe fond, iar recursul declarat de funcționarii publici a fost respins ca nefondat, deci analizat pe fond, și nu ca urmare a admiterii unei excepții, cum ar fi nulitatea pentru nemotivare, anularea pentru netimbrare sau tardivitatea promovării căii de atac.
Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate și cu contestație în anulare specială, conform art. 318 pr.civilă, pentru cele două motive enumerate limitativ de acest text de lege, contestatorii susținând că recursul a fost respins, însă s-a omis din greșeală a se cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, respectiv cele prev. de art. 304 pct.1, 3, 7, 8 și 9 pr.civilă.
Astfel, acest motiv de contestație în anulare nu este incident în cauza de față, întrucât, prin decizia nr.472 din 20.03.2009, au fost analizate toarte motivele de modificare sau de casare invocate de recurenți în cererea de recurs, s-a susținut încălcarea principiului specializării instanței care a fost analizat de instanța de control judiciar, a fost criticată sentința nr.40 din 23.01.2009 sub aspectul respingerii cererilor având ca obiect plata sporului de 25% în temeiul OUG nr.3/2006 și 10/2007, a sporului pentru personalul ce lucrează cu arhiva, fiind încălcate dispozițiile Legii nr.16/1996, a sporului pentru inspectorii de protecție civilă, conform Legii 491/2004, a Legii 212/2006 și a Legii 15/2005, a HG 1491/2004 și OUG 21/2004, a sporului pentru dificultatea aplicării Legii fondului funciar, conform Legii 236/2006, a indemnizației de dispozitiv prevăzută de Ordinul 496/2003 și Legea 138/1999, a sporului de mobilitate și confidențialitate pentru personalul cu activitate juridică prevăzut de OUG 92/2004, OUG 2/2006 și OUG 3/2006, a sporului pentru lucrul la calculator și xerox, conf. HG 1028/2006, a sporului de fidelitate și confidențialitate prevăzut de Legea 188/1999, însă toate aceste motive de modificare au fost analizate de instanța de recurs, care a concluzionat că deși unele dintre sporurile solicitate sunt prevăzute în acordul colectiv de muncă, funcționarii publici nu pot beneficia decât de drepturile salariale prevăzute de Legea 188/1999, neexistând posibilitatea de negociere colectivă sau individuală în materie salarială, art. 72 din Legea nr.188/1999 reglementând limitativ materiile ce pot face obiectul acordurilor încheiate de funcționarii publici și angajator.
Astfel, s-a concluzionat de instanța de recurs că dispozițiile legale invocate de recurenți nu au aplicabilitate în ceea ce privește funcționarii publici, respectiv OUG 3/2006, OUG 10/2007, Legea arhivelor naționale, Legea privind protecția civilă, HG 1028/2006, art.45 și 61 din Legea nr.188/1999, art.60 alin.2 din Statutul profesiei de consilier juridic, cu privire la plata sporului de dificultate pentru aplicarea Legii fondului funciar, s-a reținut că stabilirea salariaților ce beneficiază de acest drept și a cuantumului se face anual de conducătorul instituției implicate în aplicarea acestor dispoziții legale, iar indemnizația de dispozitiv se acordă categoriilor de personal enumerate expres de art. 13 din Legea 138/1999, între care nu se regăsesc și reclamanții.
Față de aceste considerente, Curtea constată că decizia nr.472 din 20.03.2009 nu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, contestatorii sunt funcționari publici, iar litigiile în legătură cu raporturile de serviciu se soluționează în fond și recurs de instanțele de contencios administrativ, recursul promovat de cei opt contestatori a fost analizat pe fond, nefiind nevoie de verificări în fapt, instanța de control judiciar a cercetat toate motivele de modificare sau casare susținute de către recurenți în cererea de recurs, nu sunt incidente dispozițiile art.317 alin.1 pct.2 și alin.2 nici cele ale art.318 teza a II-a pr.civilă, contestațiile nu sunt fondate, urmând să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, toate contestațiile în anulare formulate de contestatorii, și, toți domiciliați în comuna, județul B, împotriva deciziei nr. 472 din data de 20 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu intimataPRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
11 ex./26.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica, Tudose Ana
