Anulare act administrativ . Decizia 309/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.309
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Tudose Ana
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul PREFECTUL JUDEȚULUI P- SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.587 din data de 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 209, județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea recurentului-pârât să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22 februarie 2010, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- și precizată la 8.12.2009, reclamantul Gac hemat în judecată Instituția Prefectului P - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor, solicitând obligarea pârâtului să înmatriculeze fără plata taxei de poluare autoturismul marca Volskwagen modelul IJ, cu nr. de identificare - și să îi plătească cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2008 a achiziționat autoturismul precizat anterior din Italia, țară membră a, și pentru a putea înmatricula acest autoturism a formulat o cerere la pârât în data de 1.08.2009, prin care a solicitat înmatricularea acestuia fără plata taxei de poluare, însă cererea i-a fost respinsă, prin adresa nr.50491/5.08.2009.
Reclamantul a mai arătat ca obligarea la plata taxei de poluare este nelegală și contravine prevederilor art.25 și art.90 din Tratatul, întrucât se percepe pentru autovehicule înmatriculate deja în alte state membre, pentru reînmatricularea lor în România, pe când această taxa nu se percepe pentru autovehiculele înmatriculate în România, care se reînmatriculează, astfel că se creează o discriminare evidentă între cele două categorii de autovehicule.
S-a mai învederat că prevederile comunitare se aplică cu întâietate față de cele interne, aspect prevăzut expres de dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României, în cazul său fiind vorba de o dublă taxare.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a instanței, motivat de faptul că nelegalitatea prevederilor OUG 50/2008 nu poate fi constatată de tribunal, precum și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 8.12.2009, tribunalul a pus în discuția părților excepțiile invocate de către pârât, prin întâmpinare, pe care le-a respins apoi, ca neîntemeiate, pentru considerentele menționate în practicaua hotărârii.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr.587 din 8.12.2009, prin care a admis acțiunea precizată, a obligat pârâtul să înmatriculeze autoturismul reclamantului, fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 și să plătească lui G cheltuieli de judecată în cuantum de 1190 lei.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de instanța de fond că în anul 2008, reclamantul a achiziționat din Italia autoturismul marca Volskwagen, modelul IJ, cu nr. de identificare -, pe care apoi l-a adus în România, în vederea înmatriculării, autovehiculul fiind, inițial, înmatriculat în Italia, țară membră UE, la data de 30.09.2005.
Reclamantul s-a adresat pârâtului, solicitându-i înmatricularea autovehiculului fără plata taxei de poluare, iar prin adresa cu numărul 50491, din data de 5.08.2009, pârâtul i-a comunicat, în esență, că plata taxei de poluare este necesară în vederea înmatriculării autovehiculului în România.
Tribunalul a reținut că taxa de poluare, menționată anterior, este reglementată în dreptul intern de dispozițiile OUG 50/2008 - art.3 al.1, obligația de plată a acesteia intervenind, conform art.4 lit.a, cu ocazia primei înmatriculări in România a autovehiculului achiziționat de către reclamant, însă aceste texte legale nu fac nici o distincție între autovehiculele produse în România și cele din străinătate, și nici între cele noi și cele second-hand, iar față de data intrării în vigoare a actului normativ precizat, rezultă că obligația plății taxei de poluare există doar pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima în România începând cu data de 1.07.2008 - taxa neaplicându-se pentru autovehiculele înmatriculate deja.
Instanța de fond a mai reținut că scopul OUG 50/2008, dedus din expunerea de motive ce a generat emiterea actului normativ și care are la baza principiul "poluatorul plătește", este acela de a diminua introducerea în România a unor autoturisme second-hand, înmatriculate deja în alte state membre ale Uniunii, însă reglementarea precizată creează o diferență de regim fiscal între autovehiculele noi și cele vechi (second-hand), în sensul că pentru primele (din categoria menționata) nu se plătește taxa de poluare, în timp pentru celelalte se percepe această taxă.
S-a apreciat de tribunal că raportarea plații taxei de poluare la momentul primei înmatriculări în România, avându-se în vedere natura și scopul acestei taxe "asigurarea protecției și îmbunătățirea calității aerului", creează o vădită discriminare între categoria autovehiculelor înmatriculate deja în alte state membre ale, ce urmează să se înmatriculeze în România - pentru care se percepe taxa de poluare - și cea a autovehiculelor deja înmatriculate în România la data intrării în vigoare a OG 50/2008, care se reînmatriculează în țară și pentru care nu se percepe taxa de poluare, deși autovehiculele din ambele categorii sunt de natura a polua mediul înconjurător.
De asemenea, s-a constatat că dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene prevăd că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar al doilea paragraf al articolul 90 din Tratatul CE prevede ca "niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție", aceste dispoziții au drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în conditii normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protectie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
Tribunalul a considerat ca taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 este contrară prevederilor art.90 din Tratatul de Instituire a, întrucât aceasta favorizează vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România în detrimentul celor similare, înmatriculate inițial în state membre ale Comunității, iar în condițiile actuale, când România este membră a, acest lucru nu este posibil, întrucât nu este admis ca normele fiscale interne să diminueze sau să fie susceptibile de a diminua, chiar și potențial, consumul produselor importate din statele membre, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Prima instanță a concluzionat ca taxa de poluare, reglementată prin OUG 50/2008, introduce și o altă discriminare, respectiv între proprietarii de autoturisme înmatriculate anterior datei de 1.07.2008 și cei care solicită înmatricularea ulterior acestei date, cea de-a doua categorie de persoane este obligată să achite taxa de poluare, deși, față de esența și scopul taxei, aceasta trebuia să fie datorată de toți proprietarii de autoturisme, întrucât toate poluează, respectiva discriminare este generata, de intenția legiuitorului de a lega plata taxei de poluare de faptul înmatriculării pentru prima dată în România a unui autoturism, deși în preambulul OUG 50/2008 se prevede că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, realizarea de spații verzi, împădurirea terenurilor degradate.etc (art.1 al.2), iar sumele provenite din aceasta taxă se fac venit la fondul pentru mediu - împrejurări ce determină imperativul plății taxei de către toți cei ce poluează mediul, astfel că se impune admiterea acțiunii și obligarea pârâtului să înmatirculeze autotursimul reclamantului, fără plata taxei de poluare.
Împotriva sentinței nr.587 din 8.12.2009, a declarat recurs Instituția Prefectului P, criticând această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinice, solicitându-se admiterea căii de atac, iar pe fond, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că OUG nr.50/2008 care reglementează taxa de poluare pentru autovehicule este în vigoare, prin sentința recurată se instituie o discriminare între proprietarii de autovehicule, care au achitat această taxă și reclamant, autoritatea publică fiind obligată să încalce prevederile unor acte normative, respectiv să înmatriculeze autoturismul în afara cadrului legal.
S-a învederat de recurent că, la înmatricularea autovehiculelor solicitantul trebuie să facă dovada achitării taxei de care solicită a fi scutit, scutirea de plată trebuie soluționată în contradictoriu cu autoritatea fiscală, conform OG 92/2003, numai după ce persoana interesată se adresează autorității fiscale competente și este nemulțumită de răspunsul primit poate promova contestație la instanța de judecată, astfel că procedura prealabilă ar fi trebuit îndeplinită cu autoritatea fiscală, excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile cu Trezoreria Statului este întemeiată, impunându-se admiterea acesteia.
Prin întâmpinarea depusă la 10.02.2010, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 contravine dispozițiilor art. 90 din TCE, aceste reglementări europene sunt obligatorii și prioritare, România asumându-și obligația de a respecta tratatele comunității dinainte de aderare, conform Legii nr.157/2005, iar Trezoreria Statului nu este parte în proces, astfel că nu se impunea îndeplinirea procedurii prealabile cu această instituție.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civilă, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce succed:
Reclamantul a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune precizată la termenul din 8.12.2009, prin care a solicitat obligarea Instituției Prefectului Județului P - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor să înmatriculeze autovehiculul marca Volskwagen modelul IJ, cu nr. de identificare -, fără plata taxei de poluare, temeiul de drept al acestei acțiunii fiind art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Înainte de a se adresa instanței, reclamantul a formulat cererea nr.50491, iar la 5.08.2009, instituția recurentă i-a comunicat care este componența documentației ce trebuie depusă la ghișeul de înmatriculări autovehicule, între care se regăsește și dovada de plată a taxei de poluare și decizia de calcul emisă de trezorerie, fiind, de asemenea, indicat și temeiul legal în baza căruia se procedează în acest mod, respectiv Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006 - art. 7 alin.1.
Recurenta poate proceda la înmatricularea unui autoturism atunci când i se prezintă în totalitate documentele enumerate de textul de lege indicat mai sus, persoanele interesate fiind obligate să se conformeze acestor dispoziții legale.
Taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr.50/2008, în scopul asigurării protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzută de legislația comunitară, taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 5 și următoarele din actul normativ precizat și constituie venit la bugetul fondului pentru mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în procedura stabilirii taxei de poluare, Instituția Prefectului neavând nicio atribuție.
De asemenea, art.7 din OUG 50/2009 reglementează procedura aplicabilă în materia stabilirii, verificării, colectării și executării, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabil, care se realizează conform OG 92/2003, respectiv art. 205 și următoarele din acest act normativ, astfel că o eventuală scutire de plată a taxei de poluare nu se poate dispune decât de beneficiarii sumelor plătite cu acest titlu, respectiv autoritățile fiscale și Administrația Fondului pentru Mediu, însă aceste instituții nu au fost părți în cauza dedusă judecății de către G, iar conformitatea taxei de poluare cu legislația comunitară poate fi analizată, în contradictoriu cu acestea.
Potrivit art.8 din Legea contenciosului administrativ, obiectul unei acțiuni întemeiate pe acest act normativ este reprezentat de anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, prin care persoana se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, este nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau nu primește nici un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004, însă acțiunea cu care a investit instanța reclamantul nu se circumscrie acestui text de lege, întrucât răspunsul comunicat de recurentă, în sensul precizării documentelor ce trebuie prezentate pentru înmatricularea unui autoturism în România este un act informare și nu este un refuz nejustificat, în sensul prevăzut expres de art. 2 lit.i din actul normativ precizat mai sus, reprezentând un astfel de refuz exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Astfel, în mod greșit, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului este admisibilă și a obligat recurentul să înmatriculeze autoturismul fără plata taxei de poluare, prevăzută de OUG nr.50/2008, analizând conformitatea, respectiv încălcarea de acest act normativ a legislației comunitare, în condițiile în care Instituția Prefectului nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea taxei, iar sumele respective nu se fac venit la bugetul acestei autorități, înmatricularea autovehiculelor este reglementată de nr.1501/2006, iar în art.7 alin.1 sunt enumerate documentele în baza cărora se procedează la înmatriculare, dovada plății taxei de poluare este obligatorie, o eventuală scutire de plata respectivei taxe neputând fi dispusă decât de organele fiscale, care au atribuții legale în procedura stabilirii și perceperii acestei taxe.
Față de aceste considerente, Curtea constată că neînmatricularea autoturismului intimatului-reclamant fără ca, în prealabil, acesta să prezinte documentele prevăzute de art. 7 alin.1 din O MAI nr.1501/2006, inclusiv dovada plății taxei de poluare sau a unui înscris, potrivit căruia persoana solicitată este scutită de plata respectivei taxe, nu reprezintă un refuz nejustificat al autorității recurente în sensul dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, nu sunt îndeplinite dispozițiile art.18 din Legea nr. 554/2004, recursul este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1,2,3 pr.civilă, să fie admis, să se modifice în parte sentința recurată, în sensul că acțiunea reclamantului, așa cum a fost precizată, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Restul dispozițiilor sentinței, referitoare la modul de soluționare a excepțiilor de necompetentă materială și a lipsei calității procesuale pasive a recurentei vor fi menținute, întrucât au fost în mod corect respinse de către instanța de fond, iar cererea intimatului-reclamant privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs va fi respinsă ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 și următoarele pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtulPREFECTUL JUDEȚULUI P - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI
ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.587 din data de 8 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, nr. 209, județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că pe fond respinge în tot acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței, referitoare la modul de soluționare a excepțiilor invocate de către pârât, prin întâmpinare.
Respinge cererea intimatului-reclamant privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./26.02.2010
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica, Tudose Ana
