Alte cereri. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 24.11.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr.311
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de, și, în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Statistică C-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă mandatar în reprezentarea revizuenților, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuenților pune concluzii de admitere a cererii de revizuire, anulare a hotărârii Curții de Apel Timișoara și menținere a sentinței primei instanțe.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S solicitând obligarea pârâtei să-i acorde drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, calculate pentru perioada 01.01.2005-01.04.2008 perioadă în care au fost suspendate abuziv prin OUG nr. 92/2004 și includerea celor două suplimente în cadrul deciziei de numire în funcție a fiecărui reclamant.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C- De asemenea, reclamanții au susținut că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999 (art. 29 alin.1 înainte de republicare). Prin art. 44 din OUG 92/2004 s-a dispus suspendarea aplicării acestei prevederi legale până la data de 31 decembrie 2006. Reclamanții au susținut însă că suspendarea dreptului la aceste sporuri nu presupune pierderea acestor drepturi. De asemenea, au învederat instanței că dispozițiile de suspendare sunt contrare prevederilor art. 16 alin.1, art. 41 și art. 53 din Constituția României și li se cuvine plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada solicitată și înscrierea acestor drepturi în decizia de numire în funcție.
Pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepția netimbrării și a prematurității cererii, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nefondată.
În motivarea excepției necompetenței instanței, pârâta a susținut că, având în vedere calitatea reclamanților de funcționari publici, competența soluționării prezentei cauze aparține instanței de contencios administrativ, conform dispozițiilor art. 109 din Legea 188/1999. În ceea ce privește excepției netimbrării, pârâta a susținut că reclamanții trebuiau să achite taxa judiciară de timbru, deoarece acțiunile în contencios administrativ se timbrează pentru fiecare capăt de cerere, cu o taxă fixă. Referitor la excepția prematurității, pârâta a susținut că până la intrarea în vigoare a legii privind stabilitatea sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007-2008, Ordonanța 6/2007 cu modificările ulteriore reglementează salariile și alte drepturi salariale, în momentul actual neexistând un cadrul legal privind cuantumurile și condițiile de acordare a suplimentului postului și cel corespunzător treptei de salarizare.
Prin sentința civilă nr.599/21.05.2008, Tribunalul C-S respins excepția netimbrării acțiunii, a respins excepția prematurității formulării acțiunii, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S, a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, astfel: reclamantei - pentru perioada 16.03.2006 - 01.04.2008, reclamantei - pentru perioada 07.05.2007 - 01.04.2008, reclamantului - pentru perioada 14.01.2008 - 01.04.2008, iar celorlalți reclamanți pentru perioada 01.01.2005 - 01.04.2008 și a respins cererea reclamanților privind includerea celor două suplimente în cadrul deciziei de numire în funcție, reținând că
În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii, instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. a din Legea 146/1997, sunt scutite de plata taxei de timbru acțiunile referitoare la " orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă", acesta fiind și cazul în speța de față. Astfel, prin cererea ce face obiectul acestui dosar, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale, și în consecință prezenta acțiune este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Referitor la excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut că este neîntemeiată, având în vedere faptul că suplimentele solicitate de reclamanți sunt prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999. În consecință, nu se poate reține că nu există cadrul legal pentru acordarea acestor drepturi.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C-S, iar în perioada 01.01.2005-01.04.2008 le-au fost suspendate drepturile privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază.
Referitor la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, instanța reține că dreptul reclamanților - funcționari publici, la plata acestora a fost reglementat prin art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999.
Prin art. 44 din OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și art.48 din OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 (art. 31 alin. 1 lit. c și după republicarea legii), pentru perioada 2004 - 2006.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii. Condițiile în care aceste drepturi salariale sunt stabilite trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legea nr.188/1999, republicată.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru anii 2004 - 2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000 privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", rezultă că suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu puteau fi anulate prin actele normative menționate. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
Așa fiind, instanța a apreciat că suspendarea, în două rânduri succesive, a aplicării dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea nr.188/1999 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative OUG 92/2004 și OG 2/2006, a fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantului la încasarea indemnizației reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 2004 - 2006, motiv pentru care în temeiul art. 31 alin. 1 lit. c și din Legea nr.188/1999 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea va fi admisă pentru reclamanta - pentru perioada 16.03.2006-01.04.2008, pentru reclamanta - pentru perioada 07.05.2007-01.04.2008, pentru reclamantul - pentru perioada 14.01.2008-01.04.2008, iar pentru ceilalți reclamanți - pentru perioada 01.01.2005-01.04.2008.
Referitor la cererea reclamanților privind includerea celor două suplimente în cadrul deciziei de numire în funcție, instanța a respins-o, având în vedere că aceasta presupune acordarea sporurilor și pentru viitor, ori în acest caz creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
În consecință, instanța a respins excepțiile invocate prin întâmpinare și a admis în parte acțiunea, respingând cererea reclamanților privind includerea celor două suplimente în cadrul deciziei de numire în funcție.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S a declarat recurs, solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului, pârâta a invocat excepția prematurității cererii, conform art.31 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată privind Statutul funcționarilor publici, se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare.
În prezent, Ordonanța nr.6/2007 cu modificările ulterioare, reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 și anul 2008.
De asemenea, învederează instanței că în momentul actual nu există cadrul legal privind cuantumului și condițiile de acordare a suplimentului postului și cel corespunzător treptei de salarizare, prin urmare, solicită să se constate că sentința este nelegală prin urmare să se admită excepția invocată.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt drepturi salariale suplimentare, precum și sporul de stabilire și prima de vacanță, a căror stabilire, acordare, modificare ori încetare intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, iar aplicarea dispozițiilor prevăzute de art.31 alin.(1) lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendată până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare, așa cum este prevăzut la art.1 alin.1 din OG nr.6/2007, modificată prin OG nr.9/2008, acte normative care sunt încă în vigoare.
Consideră, pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S, faptul că nu are temei legal pentru includerea unor sume în buget, reprezentând plata acestor suplimente, întrucât prin nicio dispoziție legală nu se prevede modalitatea și nici cuantumul de acordare în concret a acestor drepturi salariale.
Modalitatea și cuantumul de acordare în concret a acestor drepturi salariale este atributul exclusiv al legiuitorului, instanța de judecată neputând să se substituie legiuitorului întrucât s-ar încălca prevederile art.124 alin.1 din Constituția României, republicată, potrivit cărora justiție se înfăptuiește în numele legii.
Reclamanții, și au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Prin Decizia civilă nr.1160/05.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S împotriva sentinței civile nr.599/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, a modificat sentința recurată în sensul respingerii cererii formulată de reclamanți privind obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâtei la includerea acestor sporuri în salariul de bază al reclamanților,pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C-
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea Direcției Județene de Statistică C-S la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâtei la includerea acestor sporuri în salariul de bază al reclamanților.
Curtea a constatat că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea observă că drepturile solicitate de reclamanți sunt reglementate de dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Curtea a observat, totodată, că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art.29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr.161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Curtea a reținut, în același sens, că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Curtea a constatat, în acest sens, că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Curtea a reținut că prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a apreciat că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea apreciază că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea apreciază că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr.188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. 2 - devenit ulterior art. 35 alin. 2 - din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, prevăzând că " funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primăegală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamanți - funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C-S, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S împotriva sentinței civile nr. 599/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, Curtea l-a admis.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, a modificat sentința civilă recurată în sensul că a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâtei la includerea acestor sporuri în salariul de bază al reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții, și au formulat cerere de revizuire pentru următoarele motive:
Prin decizia civilă a cărei revizuire se solicită, nu se contestă existența, în favoarea reclamanților, în calitate de funcționari publici, la componența drepturilor salariale pentru activitatea desfășurată de funcționarii publici, în conformitate cu prevederile art.31 alin. (1) din Legea nr.188 / 1999 republicată, dintre care fac parte și "suplimentul postului" (lit. c),și "suplimentul corespunzător treptei de salarizare" (lit.d), precum și că acordarea acestor sporuri, pentru viitor, inclusiv până în prezent, nu a fost abrogată prin nici un alt act normativ și,în consecință, și la această dată, aceste sporuri sunt componente ale salariului datorat unui funcționar public pentru activitatea desfășurată.
Însăși instanța de recurs, prin decizia civilă atacată, a reținut că prevederile referitoare la acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (fost "suplimentul gradului", conform art.29 alin.(1) lit. d) din Legea nr.188/1999, republicată în anul 2004), au fost suspendate prin nr.OUG92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin nr.OG2/2005 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Apreciază că dispunerea suspendării aplicării dispozițiilor art.31 alin.(1),lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată, prin cele două acte normative mai sus menționate, nu echivalează cu abrogarea acestor dispoziții legale, cum de altfel s-a statuat, în mod constant, de către aceeași instanță de control judiciar (recurs) prin mai multe decizii civile, prin care s-au soluționat cauze similare, având același obiect, promovate de către funcționari publici din cadrul altor instituții, chiar din raza de competență a Tribunalului C-
Învederează de asemenea că în același sens au apreciat și alte instanțe judecătorești din țară, în sensul că prin suspendarea aplicării dispozițiilor art.31 alin (1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată, care este o măsură de suspendare ce s-a dispus temporar, nu a dus la stingerea drepturilor salariale rezultate din aplicarea acestor prevederi legale.
În raport de aceste considerente, apreciază că în mod eronat instanța de recurs a reținut prin decizia civilă atacată că "instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamanți - funcționari publici din cadrul Direcției Județene de Statistică C-S", apreciere pe care o facem având în vedere considerentele acestei decizii civile în care se face referire la lipsa cuantificării (calculului) suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, și, nicidecum, la inexistența acestor componente ale dreptului de salarizare a funcționarilor publici, în conformitate cu prevederile art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată, prevederi legale care nu au fost abrogate, ci, doar, a căror aplicare a fost suspendată, după cum s-a reținut de însăși instanța de recurs.
Pentru considerentele de mai sus, reclamanții solicită admiterea prezentei cereri de revizuire și prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei civile nr.1160 din data de 05 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr- - 10.09.2008, și rejudecând cauza să dispuneți respingerea recursului declarat de către pârâta Direcția Județeană de Statistică C-S împotriva sentinței civile nr.599 din data de 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
A fost anexată ca practică judiciară un set de hotărâri pronunțate atât de Tribunalul C-S și Curtea de Apel Timișoara, cât și de alte instanțe judecătorești din țară, în cauze similare, având același obiect, respectiv acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, față de funcționarii publici, în conformitate cu prevederile art.31 alin.(1),lit. c) și lit. d) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Analizând actele dosarului, criticile revizuenților prin prisma dispozițiilor art. 322 din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Revizuenții au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1160/5.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, decizie prin care s-a admis recursul formulat de pârâta Direcția Județeană de Statistică CSî mpotriva sentinței civile nr. 599/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-, iar în rejudecarea cauzei, s-a dispus modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii cererii reclamanților - revizuenți în prezenta cauză - privind obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, precum și obligarea pârâtei la includerea acestor sporuri în salariul de bază al reclamanților.
Examinând admisibilitatea revizuirii, Curtea constată că revizuenții nu au indicat nici unul din cazurile prevăzute de art. 322 Cod de Procedură Civilă pentru revizuirea hotărârilor judecătorești.
Curtea subliniază că admiterea revizuirea depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens, și că fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea revizuirii și rejudecarea cauzei trebuie făcută în mod restrictiv.
Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 octombrie 1999, dată în cauza Brumărescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 414 din 31 august 2000, s-a arătat, la paragraful 61, că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului convenției, care enunța preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată".
În hotărârea respectivă, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut, în paragraful nr. 62, că"admițând recursul în anulare introdus în virtutea autorității mai sus menționate, Curtea Supremă de Justiție a înlăturat efectele unei proceduri judiciare care dusese, în termenii Curții Supreme de Justiție, la o hotărâre judecătorească "irevocabilă", dobândind deci autoritatea lucrului judecat și fiind, în plus, executată.
Aplicând în acest mod dispozițiile art. 330(din Codul d e Procedură Civilă) mai sus citat, Curtea Supremă de Justiție a încălcat principiul securității raporturilor juridice. În speță și în virtutea acestui fapt, dreptul reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. 1 din convenție a fost ignorat".
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență și în hotărârea pronunțată în cauza Todorescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770 din 24 august 2005, în paragrafele 37-38, Curtea arătând că " în cauza Brumărescu împotriva României, anterior citată (paragrafele 61 - 62), a decis că a existat o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, cu motivarea că anularea unei hotărâri judecătorești definitive este contrară principiului securității raporturilor juridice. Ea a mai arătat că refuzul de a recunoaște instanțelor competența de a soluționa litigii privind, ca în cazul de față, o acțiune în revendicare imobiliară, a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție."
De asemenea, în hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 875 din 29 septembrie 2005, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragraful 50) jurisprudența sa anterioară, citând cauza Sovtransavto, în care "a hotărât că un sistem juridic marcat de procedura de protest - adică posibilitatea anulării repetate a unei hotărâri definitive - ceea ce s-a întâmplat în cazul în speță, este, ca atare, incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, care constituie unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului în sensul art. 6 alin. 1."
În paragraful nr. 52 din hotărârea pronunțată în cauza Androne împotriva României, Curtea europeană a drepturilor omului a reținut că "redeschiderea unei proceduri încheiate cu o hotărâre definitivă, în urma unei cereri de revizuire formulate tardiv, și anularea Hotărârii definitive din 22 noiembrie 2001, favorabilă reclamanților, au ignorat principiul securității raporturilor juridice și, în consecință, dreptul reclamanților la un proces echitabil, în sensul art. 6 alin. 1."
Totodată, în hotărârea pronunțată în cauza Iacob împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 389 din 5 mai 2006, Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat (în paragrafele 25-26) aceleași considerații.
În definirea principiului securității juridice de către instanța europeană, Curtea reamintește și o altă hotărâre pronunțată de Curtea europeană a drepturilor omului împotriva Statului Român, respectiv hotărârea pronunțată în cauza Societatea Comercială " Industrial " -, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 682 din 9 august 2006. în această hotărâre, Curtea europeană a drepturilor omului a precizat (în paragraful 32) că "dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că soluția dată într-un mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe nu trebuie repusă în discuție (Cauza Brumărescu, precitată, paragraful 61). În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa.Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză.Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, paragraful 52, CEDO 2003-IX)."
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 Cod de Procedură Civilă pentru admiterea revizuirii și, ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române - Curtea urmează a respinge, ca fiind nefondată, cererea de revizuire formulată în prezenta cauză împotriva deciziei civile nr. 1160/5.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de, și, în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Statistică C-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./6.03.2009
Tehnored. /2 ex./1.04.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
